6,583 matches
-
Mai apoi Îl Întreba pe Sammler dacă-și adusese aminte exact cuvintele. Sammler zâmbea, obrajii lui mici Începeau să se Înroșească, dar refuza să-și repete spusele. Wallace nu era spiritual. Nu avea asemenea spuse. Dar avea experiențe, inventa proiecte curioase. Cu câțiva ani În urmă zburase la Tanger cu scopul de a cumpăra un cal și de a vizita Marocul și Tunisia călare. Fără să-și ia Honda, spusese el, pentru că oamenii Înapoiați trebuie văzuți de pe cal. Împrumutase Forța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dur, cutezător, avusese, până la urmă, viziuni profetice. Shula nu greșea În Întregime cu campania ei pentru memorii. Ar fi trebuit scrise niște memorii. Doar că mai rămânea puțin timp pentru o narațiune relaxată despre asta și ailaltă, despre lucruri destul de curioase În sine, cum ar fi Wells la șaptezeci și opt de ani care Încă se Înghesuia să intre În Societatea Regală 1 - lucrarea lui (despre râme?) nu era acceptabilă. Nu râme. „Calitatea iluziei În continuitatea vieții individului la metazoarele de ordin Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se prezenta sub o formă curioasă, cea a unui plic purpuriu imens, Închis cu un nasture negru, o țesătură de mătase cât să acopere cerul. Se Întrebă dacă asta nu putea fi ce numeau misticii a vedea o mandala și consideră că sugestia ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
televizor. Poate că nebunia lucrurilor era cea care-l afecta cel mai adânc pe Sammler. Persistența, impunerea maniacă a anumitor idei, ele Însele stupide de la bun Început, idei stupide care rezistaseră vreme de secole, aceasta scotea de la el cele mai curioase reacții. Sultanismul stupid al unui Louis Quatorze reprodus În generalul de Gaulle - Neo-Charlemagne, spusese cineva. Sau ambiția imperială a Țarilor În Marea Mediterană. Voiau să fie puterea navală dominantă În Mediterană, o râvnă stupidă de două veacuri, și la aceasta, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși, o maimuță supusă la atâtea boli, la caznă, la plictis, asemenea disciplină, asemenea instrucție, asemenea putere de regularitate, asemenea asumare de răspunderi, asemenea respect pentru ordine (chiar În dezordine) sunt și ele un mare mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
datoriei dă verticalitate creaturii, iar această verticalitate nu e deloc neglijabilă. Nu, susțin În continuare ceea ce am spus la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt o suflare 1. Nu voi trăi În veci. Lasă-mă. De ce mă cercetezi În fiecare dimineață, când vei Înceta să mă privești, să iei seama la mine. Lasă-mă.2 Mergând pe drumul Îngust cu părintele Newell, culegând obiecte curioase, cartușe, bandaje, benzi desenate și scrisori arabe, trăgându-se deoparte ca să treacă camioane pline ochi de pâine, apăsând pe arcuri, ieșind În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bikini, acolo? Pentru că trebuie recunosc, probabil că atrage foarte mult atenția în bikini... A continuat cu un râs zgomotos ca și cum ar fi spus ceva extrem de spiritual și pervers. — Mă duc să înot singură, am zis rece, de-acum protejându-mi curioasă minciuna. A urmat o liniște lungă, apoi am zis: — Și tu, Brian? Tu ai hobby-uri? Zâmbetul care-i rămăsese după accesul de râs i-a pălit. — Da, diverse lucruri, a zis mohorât. Sunt înnebunit după fotbal, desigur. Nu ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cameră. Evitându-i pe ceilalți, Drew s-a îndreptat spre cărarea din lungul râului cu pași rapizi și agitați. În absența turiștilor, bărbatul a lăsat de-o parte peisajul și urmele de urs pe care altfel le-ar fi indicat curioșilor. Singur, a scos un timp mult mai bun, dar fără să fie prea fericit. De când apăruse la ușa lui Ellis, râul îl făcuse să simtă că are nevoie de el, îl făcuse să se simtă nobil, dar niciodată prețuit. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca la un spectacol de comedie, alții treceau nepăsători văzându-și de propriile giji. Creața veni ca din greșeală pe lângă mine și mă întrebă în șoaptă dacă e adevărat ce aflase. Sini își făcu și ea apariția și părea la fel de curioasă. Nu știam ce să le spun și am fugit, fără să scot un cuvânt, în camera mea, unde m-am răsturnat direct în pat. Am visat în acea seară cavaleri medievali. Când m-am trezit dimineață, parcă nu mai eram
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aici? Ce să înțeleg? Tocmai voi? întrebă privind când la Petruș, când la Creața. Și tu? zise mirată cu ochii înfipți pe fizicul meu? Și ție îți pute a femeie? Cu care trebuia să te culci? Ia zi, că-s curioasă de mor! Cu tine Creațo? Ce să le spun părinților tăi? Că-ți plac copilăroșii? O să zburați afară cu toții. La pușcărie o să ajungeți, copii nebuni și fără pic de minte! Măi, Petruș, la tine avusesem pretenții mai mari, spuse scăpând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la Mătușă. Un copil aciuat pe aici, venit de nu se știe unde, i-a răspuns, privindu-mă complice. Greu scoteai cuvinte de la Mătușă dar Liliana avea o putere anume asupra ei. Hai, povestește-ne, că uite, amândoi suntem la fel de curioși! Bătrâna își fixă privirea pe un punct imaginar de pe perete, duse instinctiv mâna la gură de parcă ar fi avut grijă să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteai găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-comsomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să îi urască pe ruși, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca o păsărească pe care o recită, dar pe care nu o trăiesc ca mod de gândire. Iarna... eh, iarna era o poezie: frig umed și prietenii calde, dimineți în care scriam la romanul meu Povestiri despre Cadmav. Dacă sunteți curioși despre el, nu îl căutați că nu s-a mișcat decât din sertar în calculator. Iarna era interioritate și peșteră. Era solidaritate și igrasie. Iarna iubeam mai mult, fiindcă altfel ne pierdeam mințile. Ce am făcut cu intelectul nostru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
S-a stricat lumea”, după orice război, îi spusese chiar maică-sa, când era copil, - „după orice război se strică lumea”. Într-adevăr, atunci, când am venit, adică în 1945, trebuie să-i fi părut lui Lung un personaj foarte curios, cu totul nepotrivit pentru categoria socială din care făceam parte prin profesie, o judecată simplistă desigur, o prejudecată, la îndemâna oricui, din care cauză nu-i putea fi imputată. Atunci, în urmă cu un an și ceva, cunoștința mea cu Lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ideea fericită de a ne desprinde și a ne așeza pe două fotolii late în camera alăturată, vecină cu bucătăria, de unde venea miros îmbietor de plăcinte. - Aș fi foarte curios, vorbii, să știu cum arătați la catedră. - Și eu sunt curioasă cum arătați în timpul judecății. N-am intrat niciodată într-o sală de tribunal. Ce părere aveți despre căsătorie, de pildă? - E o instituție de drept, domnișoară, ca oricare alta, dacă mă întrebați din punct de vedere al legii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era, și priveam cu bucuria cu care asiști de mai multe ori la aceeași piesă de teatru (mi s-a întâmplat), pentru că pur și simplu îți place. Era și a rămas unul din micile mele păcate, devenit cu timpul pasiune, curioasă desigur, dar care mă ducea în final spre mine însumi, cu gândul la diversitatea acestei lumi. Obosit, se așezase pe scaun, privind la instalatorul care lucra la chiuvetă, dar privea, pe el și chiuveta ca la un film, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? întrebai în adevăr curios, pentru că rareori primea câte o scrisoare, dar numai de la un văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar niciodată să-mi citească asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu credeți: de la domnul Davidsohn din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale traiului fetei la București, de viața din Capitală, dar învățătorul se dovedi nepriceput a-i satisface curiozitatea, căci nu știa mai nimic din ce dorea doamna Pavel să afle - numai soția învățătorului i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Bătăile, în lipsa unui răspuns, încetară. Și după câteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. Când m-am aflat în fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă întâmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită îngrijorare în voce. Și-mi întinse mâna, lăsând-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si chiar dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era foarte veselă, pe aleile unei grădini înflorite de primăvară, în inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine cu reclame colorate și mărfuri în vitrine elegante. Și ele mergeau ținându-se de mână, erau vesele, râdeau și parizieni curioși întorceau capul după ele. 6. Intraserăm în iarnă. Zăpezi. Înainte de zăpezile Crăciunului, cu două săptămâni înainte, primii scrisoare de la Ana, prin care-mi anunța moartea lui Lung. „Te anunț cu strângere de inimă: Lung a murit; a fost îngropat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de Chile organiza de mai mulți ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cărți în română, deși era dificil să le găsesc. În fiecare zi, înainte de a începe să scriu, citeam o pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedeta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză? Emil Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]