139,825 matches
-
tristă dată, ,,aceea a împușcării și călcării în picioare a marelui nostru N. Iorga, au șuierat în aer cîteva gloanțe... Erau gloanțe îndreptate spre umbra marelui dispărut... simple vorbe, de astă dată, însă vorbele sînt și ele prea adesea ucigașe: - Da, S-a început atunci o campanie pe cît de discretă, pe atît de regretabilă împotriva lui N. Iorga, pornită (asta e convingerea mea) nu din rea-credință, ci din rea înțelegere. Falsele interpretări ale unor noțiuni care interesează viața laolaltă a
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
nici nu vreau acest lucru! Fiindcă pentru mine există numai o literatură germană, și din această literatură face parte orice scriitor care scrie în limba germană, indiferent din ce loc provine. Mă refer acum la teme, nu la valoarea estetică. Da. Asta este o altă problemă. Întrebarea de unde vine scriitorul este interesantă numai din punctul de vedere al anumitor particularități ale stilului literar, în primul rând, și în al doilea, privind tematica respectivă. Și aici, carierele literare ale scriitorilor plecați din
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
în vremea respectivă. Fiecare are felul lui specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care le-ați purtat în România? Da. Am avut experiența acestor discuții despre trecut, despre dictatură, despre comunism, atât în Germania cât și în România. Preocupările mele, referitoare la semantica românească, mi-au dat posibilitatea să văd și cum se discută în România despre ceea ce a fost
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
să văd și cum se discută în România despre ceea ce a fost. Lucrul principal la care duc toate aceste discuții este un fenomen de justificare. Adică fiecare vrea într-un fel să... ...iasă basma curată, să nu aibă nici o vină. Da, că ei, mulți, sunt de acord: a fost o catastrofă! Nu încearcă să justifice ceea ce a fost, dar încearcă să justifice rolul lor personal. Și toate aceste lucruri le discut în acest roman din perspectiva de astăzi. Bazată și pe
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
și unul închis", dar ce anume înseamnă asta pentru discuția publică, pe de o parte, și, pe de alta, în relațiile dintre oameni? În acest sens, și un dosar deschis poate fi destul de contaminator... Datorită posibilelor manipulări ale fostei Securități? Da, pentru că există multe documente produse de Securitate, care conțin anumite lucruri care nu se pot verifica, nu? Instrumentul principal al puterii comuniste a fost instaurarea suspiciunii între oameni și acest sentiment se prelungește prin dosare. Eu sunt absolut pentru deschiderea
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
și un fel de codașă a plutonului. Acum lucrurile s-au relansat. Întrebarea este dacă Adrian Năstase va repeta experiența nefericită a îmbătării cu apă rece. Știu că mulți se vor supăra, dar tentația mea este să răspund: sigur că da! Să fie de data asta altfel?" Nu e treaba Cronicarului să bage mîna în foc pentru ceea ce va face premierul Năstase. Acesta are însă de partea sa cîteva avantaje și e greu de crezut că le va lăsa nefolosite. Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
obținute: premiul pentru talk-show al Clubului Român de Presă; premiul special al Asociației Profesioniștilor din Televiziunea Română (APTR); premiul revistei "Capital"; menționarea în Raportul Delegației Comisiei Europene pentru Audiovizual a emisiunii "Orient Expres" ca fiind cea mai apropiată de standardele europene... - Da? Păi, dacă-i așa, hai s-o desființăm! Găsim noi un motiv... De exemplu, că nu rentează din punct de vedere financiar. Cam acesta e modul nostru de a judeca, devenit oarecum tradițional. într-o societate în care mai toate
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
fundul vulcanic într-o ordine atât de perfectă că nu putea să pară întâmplătoare. Ne învârtirăm apoi mai departe în jurul farului, în căutarea orașului scufundat de care Fulvia Flaminea ne vorbise atâta, și cu atâta uimire, dar n-am putut da de el. După două ceasuri, încredințați că nu mai existau alte taine de descoperit, ieșirăm la suprafață cu ultimele sorbituri de oxigen. Pe când înotam în adânc se dezlănțuise o furtună de vară; marea era agitată și o puzderie de păsări
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
fost un gest de prea mare curaj din partea sa"; Am povestit deja despre savanții francezi care au desființat volumul I din Histoire des croyances et des idees religieuses. Între timp, au apărut și alte studii contra"), spre a se conchide: " Da, la ora actuală, steaua lui Eliade în Occident pălește tot mai mult". Dintr-o lovitură sînt discreditați atît Livius Ciocîrlie cît și Cioran, pe care cel dintîi, "după o lungă perioadă de izolare, debarcat într-un mediu străin, la Bordeaux
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ceva de adăugat, Pătrășcanu a replicat: "N-am de spus nimic, decît că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc". Și cînd președintele l-a prevenit că aceasta e o insultă și că se dă în spectacol, acuzatul a răspuns: "Da, lasă să mă dau, viața mea e scurtă, dar sînt oameni care o să urmărească această porcărie". Și mai înainte, cînd vorbise Silber a declarat: "Nu mă apăr într-o ticăloșie, nu mă apăr". La sfîrșit, președintele Completului de judecată a
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
nu ăla rău, ci ălălalt, al doilea, vorbea frumos cu ea, strigându-i la ureche că o iubește. Anchetatorul-șef ceruse și alte amănunte. Dar fata repeta numai ce zisese, și că atunci, mai spunea ea, nu-ș cum îi venise, da'se lăsase... Auto-reproșul fetei, în cele din urmă, fusese socotit un soi de autodenunț, cum se întâmplă cu unele victime în acest caz... Până ce făptașii să fie prinși și pedepsiți de autorități, se observase că, la cantina unde servea Narcisa
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
spume,/ Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-am învățat să scriu răvașe,/ Că strîng căței orfani și-i cresc cu milă,/ Că port medalii dulci pe gulerașe/ Și nu-mi mai este chiar atît de silă// Da carapacea existențială/ Ce-o dau lunar la "Nufărul" pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
nici un preț de la prestabilitul tipar. De cînd s-a mutat la Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
complica mult cazul... Și iar recursese la psihiatru, care o analizase pe Lucreția din acest punct de vedere. Bărba-su fusese deja închis, omorul fiind clar, - toporul cu care o lovise crunt, sîngele ei țîșnindu-i drept pe piept și pe obraji... Da, Lucreția mărturisise întîmplarea cu măgărușul "vizitat de amîndouă"... Era fată mare cînd se măritase, și mult timp Ghiță al ei, așa și pe dincolo... E drept că, o dată, Veniamin, care venise pe la ei cu o găină care își rupsese un
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la vreo zece dulăi mari, flocoși, gata să-i sfîșie. Împușcase vreo trei în picioare cu pistolul din dotare. Trăgea și ea cu revolverul ei mic, de damă, cu plăsele de sidef, da' nu nimerea, ori calibrul era prea mic... Stăteau spate în spate, cu fața la dulăi, iar femeia, transpirată de frică, mirosea a odicolon franțuzesc, pretindea criminologul cu mare succes la femei în tinerețe... Că era scris acolo, pe-o piatră veche de
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
o minimă certitudine!) înalții ofițeri Iamandi, Lupu etc. să fi intrat în posesia unor documente, însă acele documente sunt cu siguranță mult mai vechi! Neștiind ce e cu ele, au întrebat în stânga și în dreapta despre întrebuințarea ce li se poate da și, probabil, nefiind găsite suficient de relevante, au fost puse la păstrare. Pasul următor: de ce a ieșit dosarul la iveală tocmai acum, când, prin poziția în care se află, dl. Timofte ar fi avut toate mijloacele să-l păstreze la
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
care citez în continuare trei replici: a) "Haideți mai bine să găsim un termen "ca lumea" pentru acest subiect! "Mașină de căutare" sună ca nuca'n perete! La englezi: "Search Engine""; b) ""Search Engine" - motor de cautare. Tot ca nuca, da' lumea acceptă acest termen ca fiind "cool". Noi nu putem veni cu ceva termeni de Internet care să NE reprezinte? Aveți ceva idei?"; c) "Cum adică "mașină de căutare"?". Mini-discuția rezumă destul de bine atitudinile curente față de adaptările terminologiei: nemulțumire estetică
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
Liviu Antonesei Liviu Antonesei - Val Gheorghiu, te-aș provoca la o discuție, neconvențională, despre scriitorul și pictorul Val Gherghiu. Val Gheorghiu - ... Am spus greșit "scriitorul și pictorul"? I-aș acorda prioritate pictorului. Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în 1972. Pe cînd prima expoziție personală ai avut-o în 1976. O mărturisire
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
să aleg ceva la Iași, oraș mirific pentru dorohoianul neieșit încă în lumea mare și atît de apropiat de emblematicul Dorohoi. Și pentru că, în clandestinitate, mai comisesem mici incesturi literare, am ales literele. Deci, prima intenție a fost tot pictura. Da. Cum te naști... Dovadă: după absolvire, nu m-am dus la catedră. Am intrat în gazetărie (dacă se poate numi așa corcitura aceea din anii '60). Trădînd catedra... Trădînd în favoarea primei iubiri, pînă la urmă. Circumstanță atenuantă, nu? Aș lua
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cînd lucram de-acuma la "Cronica", întreținîndu-mă la un... salam de Sibiu și la o bere ("Lasă, dragă, plătesc eu!"), pe terasa de la Cumpătu. Ambele nume mi-au fost evocate de profesorul Ciopraga într-o recentă discuție cu prilej aniversar. Da, profesorul Ciopraga se alăturase, firesc, tandemului; era mai tînăr, mai alegru în tot ce făcea, dar și mai politicos-retractil; triumviratul acesta aducea Universității, în cumplit post-stalinism, un aer cît de cît respirabil. Ai terminat facultatea în '57 și ai intrat
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
înaltă: fotografia mediatizată îi arăta pe toți patru la același nivel. Nu credeam că cosmetizarea era atît de generalizată. Cînd, în '67, apărea "Cronica", ai plecat de la ziar. Ți s-a făcut onoarea să fii chiar redactor la noul săptămînal? Da. Eram redactor pentru arte. Ieșisem dintr-un coșmar și trăiam altă viață. Făceam cronică de artă, interviuri cu marile figuri străine ce poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
civilizată, și în-verșunat practicant în atelierul din Armeană. Apropo de Filarmonică. Am citit într-un recent interviu de-al tău că ești de o viață nelipsit, vineri de vineri, la concertul prestigioasei orchestre ieșene. Așa este. Și pe același loc... Da, locul 1, rîndul 28. "Loc de veci", acordat încă de Ion Baciu, recompensă la afișul permanent al Filarmonicii, realizat de mine. Fanstastică stabilitate... E o consecvență. În sală, mă întîlnesc cu melomani care ating acuși suta de ani. Sper să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
bodyguarzilor din suita lui Mitterand. Așa e? O fi. Îmi place legenda. Dacă șeful de-atunci al Centrului Cultural Francez din Iași, băiat drăguț, căruia i-am vîndut cîndva tablouri, o fi fost și bodyguard mitterrandist, ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
într-un interviu, ceva care pe mine mă pune pe gînduri, și anume am senzația, sau cel puțin tu așa sugerezi, sau chiar afirmi, că vrei să părăsești literatura și să te dedici exclusiv picturii. E ceva adevăr în asta? Da. Și am spus de ce. Vine un moment cînd trebuie să-ți mai faci niște economii în privința vîrstei. Dar pictorii sînt longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu unul din aceștia. După ce am lucrat atîta, după ce am expus atîta, am, în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir ca atare, doar să respir aerul, de-acolo, să stau pur și simplu, să șăd, cum ar fi spus Sadoveanu, să mă bucur în lene. Continui să merg anual la Cumpătu. În
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]