6,546 matches
-
nu În afara ei, și de a-i recupera pe cât posibil, făcându-i chiar pe ei să se considere egalii noștri, pentru că ei sunt oameni ca și noi, și au aceleași drepturi și Îndatoriri În calitate de cetățeni ai acestei țări. Iar noi dascălii putem salva această situație dacă știm să acționăm cu răbdare, curaj, profesionalism, dar mai cu seamă cu Înțelegere și multă, multă afecțiune. E mult mai ușor să lucrezi fără ei, dar acești copii există, și atunci avem datoria morală de
„SALVEZI DACĂ ŞTII SĂ ACȚIONEZI!”E DEVIZA UNEI ŞCOLI PENTRU TOȚI, ŞCOALĂ CARE E TOTODATĂ ŞI PENTRU FIECARE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina ANTON, Anca ȚIBULCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2138]
-
Toți elevii sunt considerați la fel de importanți. Un bun dascăl este acela care reușește să ajute pe toți elevii clasei să Înregistreze progrese. Dezvoltarea copilului este baza oricărui proces de Învățare. Cum vom putea reuși ca fiecare copil să progreseze? Este bine să ne bazăm pe aspectele lui pozitive, să
PERFORMANȚA ŞCOLARĂ – MOTIVAȚIE ŞI PERSPECTIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria ILIE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2156]
-
pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare; sau mamele atâtor sfinți mucenici, dascăli sau ierarhi ai Bisericii lui Hristos. Mamele sunt datoare să le vorbească fiicelor despre feciorie. Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare subliniază faptul că fecioria se poate păstra doar În mănăstire. Rolul mamei este decisiv În
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
cu părerea atăt dulgherul, căt și fierarul sau curelarul, negustorul sau armatorul, bogatul sau săracul, nobilul sau umilul și nimeni nu se miră de aceștia [...] pentru faptul că fără să fi învățat de undeva și fără să fi avut vreun dascăl încearcă să dea sfaturi”. Prin aceasta, se ilustrează caracterul universal al participării cetățeanului la problemele din cadrul polisului. Astfel, indiferent dacă este sau nu filosof, prin faptul că este cetățean, are dreptul de a se ridica și a-și da cu
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Dascălul este temelia tuturor reformelor REZUMAT Informațiile propuse În acest material prezintă o alternativă educațională care poate completa cu succes potofoliul unor activități de succes În domeniul educației integrate și a integrării copiilor cu CES. Materialul prezintă câteva repere din experiența
A.T.O. ALTERNATIVĂ EFICIENTĂ ÎN PROCESUL INTEGRĂRII SOCIO-ROFESIONALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Sorin-Gabriel DĂNILĂ, Simona ORGHICI-CRĂCIUN, Laura (POPA) NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2120]
-
încerc să văd care dintre observațiile referitoare la prima tentativă eseistică rămân valabile și pentru cea de-a doua. Consideram, atunci, că primele Zece eseuri abandonează complet postura specializării ce l-a impus pe autor și ca practician, și ca dascăl al atâtor generații de studenți, spre a opera (păstrez termenul tehnic!) într-un perimetru cu totul nou, pe care l-am putea denumi, apelând la o figură de stil, "medicina sufletului" însoțită de terapia stimulării și potențării minții, invitată la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
să slujească cu leafa lor; iar cărui nu-i plăcea astfel se ducea la țara lui. Într-adevăr au fost om foarte înțelept și învățat și, iubind ca și alții să se îndestuleze cu învățătura, au făcut minunate școale, aducând dascăli învățați, făcând orânduieli acestora și ucenicilor, ca să-și știe fiecare leafa și orânduiala lui. Au dat ispravnicilor mare poroncă "ca să fie cu dreptate săracilor, neîngăduind pe nime să-i calce și să-i năpăstuiască, căci de va auzi cât de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se ia silabei intonate dreptul de-a se lungi peste măsură, căci ecuilibrul esistă. Acest viciu e o pată, a cărților bisericești tipărite de mult și a fost până azi inima pronunției bisericești. Încă și azi poți auzi pe cîte-un dascăl zicând iaste în loc de este Moldovenii puriză adesea pe ă dar îl fac în genere a. Așa ei zic a îmbraca, pieptana, legana. Adesea corump pe u în o, d. e. on om. moldovenești: (sî facî, sî tacî, cumpînî). (a me; pre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și cele strânse din dijma dată de țărani, uiumul adunat de la morile pe care le avea la Umbrărești, Boziești, Dimăceni, Vulturu, Boțârlău, construcția și întreținerea acestora, angajarea personalului necesar la ceea ce se numește acum „prestările de servicii”, inclusiv preoți și dascăli pentru slujbele religioase etc. Astfel, boierul Gavril Conachi ni se înfățișează prin aceste însemnări ca fiind un om harnic, bun gospodar, doritor de a agonisi avere, ca și nepotul său de frate de la Țigănești, marele logofăt și cavaler al Ordinului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
despre care am discutat. Este vorba de recensămintele invocate deja mai înainte cu terminologia timpului lor, catagrafii. În ele, în primul rând aceea din 1774, se specifică meseria atunci când locuitorii sunt înscriși cu prenumele și cu numele ocupației de bază (dascăl, popă), dar și meseriile. În anumite situații, numele meseriei va trece la urmași ca nume de familie, situație prea bine cunoscută. Spicuim din catagrafii acele nume de locuitori care desemnează pe purtătorii unei meserii. Astfel, în 1774, la satul Umbrărești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
asemenea, lasă fiului său tot prin act de vânzare „răzășie veche și o casă cu două odăi și o sală și un chiler, construcție de pământ, acoperită cu stuh”. Cum înaintașul acestui Neculai Bute fusese preot, iar fiul său, Gheorghe, dascăl, oameni considerați cu bună stare materială, înțelegem că învelirea caselor cu „stuh”, aflat din belșug în preajmă, nu era ceva înjositor, așa cum se considera în vremea copilăriei noastre. Mai avem o sumară prezentare de gospodărie țărănească făcută într-un certificat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fapt unul dintre membrii familiei Corpaci; - În actul prin care Mărica Prăvățoie și fiii săi vând, în 1681 august 1, patru cărți bisericești, se găseau de față, printre alții, Todosie din Boziești și frate-său, Ionașcu, și „au fostu Ion, dascălul din Boziești”, iar zapisul „Eu, preotul din Boziești, l-am scris cu mâna mea, popa Mănuilă”. O bună bucată de vreme actele de acest gen nu mai menționează nume de persoane, nici de preoți, în tranzacțiile ce se fac, aspect
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe preoții care vor fi slujit aici în acest timp. Cele din 1831 și 1843 îl includ în entitatea numită Slobozia-Umbrărești, unitate administrativă și fiscală formată din satele Siliștea, Tămășenii și Bozieștii (Slobozia de mai târziu) și înscrie pe un „dascăl Gheorghi, fiul preotului Neculai Rusu” la biserica cu hramul Adormirea Precistii. Cum respectivul hram îl purta atât biserica de la Siliștea, cât și cea de la Tămășeni, credem că la aceasta din urmă trebuie să-i plasăm pe cei doi slujitori menținați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se explică de ce numărul știutorilor de carte a fost la noi redus o prea îndelungată vreme, prevalând cel al neștiutorilor de carte. Am în vedere întreg evul mediu și o lungă perioadă din epoca modernă. Învățau carte copiii preoților, ai dascălilor de biserică, ai diecilor și uricarilor și ai unor dregători, dar nu dintre cei mici, ci ai marilor demnitari. Numeroși deținători ai funcțiilor de stat ținutale și sătești „iscăleau” prin amprentă digitală ori sigilii inelare. Trei asemenea inele găsite la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anume responsabil, răbojarul satului. Cum instrumentul era făcut din material ușor perisabil, avea o existență de scurtă durată, dovadă lipsa lor din inventarul exponatelor muzeistice de profil medievistic. Și totuși, aproape nu era sat bine întemeiat care, în afară de preot și dascăl, să nu aibă cel puțin un știutor de carte din rândul laicilor. Se demonstrează aspectul prin scrierea a numeroase zapise de astfel de scriitori, e adevărat cu un scris rudimentar, dar descifrabil, iar la alții chiar elevat. Asemenea scriitori de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vreme; mai apoi au fost întemeiate școli, pe la casele boierești în unele sate, școli private pe la orașe și târguri mai înstărite, cazul Nicoreștilor fiind elocvent din acest punct de vedere. Și în alte sate, inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1 galben pe iarnă, 2
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
orașe și târguri mai înstărite, cazul Nicoreștilor fiind elocvent din acest punct de vedere. Și în alte sate, inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1 galben pe iarnă, 2 banițe de făină și 1 de fasole precum și câte o bucată de carne de porc la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cazul Nicoreștilor fiind elocvent din acest punct de vedere. Și în alte sate, inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1 galben pe iarnă, 2 banițe de făină și 1 de fasole precum și câte o bucată de carne de porc la Crăciun”. La fel la Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Crăciun”. La fel la Torcești. Învățătorul Vasile Mironescu relatează într-o adresă către Revizoratul școlar din Tecuci că „înainte de 1866, data înființării acestei școli spun bătrânii că au mai făcut cursuri de litere slavone, iar cursurile au fost conduse de dascălul bisericesc Strătulat Popa”, deci un fiu de preot. Dar datele de acest gen sunt rare și imprecise, totuși ne permite să constatăm existența unor forme de învățământ în satele mari, cum erau Torceștii, la vremea respectivă, Lieștii, Cudalbii ș. a. Prima
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rupă de sociologia critică și de modelul reproducerii, nu caută decât cauze școlare pentru eșecul școlar, propune o viziune consensuală a raporturilor sociale (înțelegeri locale, mobilizarea tuturor actorilor etc.), sporește acuzațiile aduse profesorilor de către politicieni (schimbarea practicilor, profesionalizarea meseriei de dascăl), este folosită (lucrările și analizele ei) de politicieni și adaptată la categoriile politice de care depind cerințele administrative, contribuind astfel la legitimarea măsurilor în favoarea descentralizării și autonomiei școlilor". Această critică vizează direct o celebră echipă de cercetare în științele educației
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
specialiști mondiali în domeniu, poate conchide că victimizarea nu a evoluat în manifestări între primele ei studii din 1985 (Gottfredson și Gottfredson, 1985) și studiile mai recente (Gottfredson, 2001): experiența personală de victimă este, atât pentru elevi cât și pentru dascăli, legată de incidente minore, victimizările serioase fiind foarte rare. Încă din 1985, Denise și Gary Gottfredson afirmau că anchetele lor din SUA le permiteau să arate că adevărata problemă ține mai mult de frecvența mare a minor victimization și a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlare" erau privite ca un "fenomen existent de mult timp", dar care cunoaște în ultimii ani "o dezvoltare ca număr și natură". De unde ideea de a crea o rubrică statistică nouă, contabilizând agresiunile fizice suferite de elevi, agresiunile suferite de dascăli și numărul de degradări și furturi produse împotriva persoanelor și instituțiilor. Această colectare a fost inițiată "mai ales din cauza numărului de acțiuni săvârșite asupra elevilor și membrilor personalului didactic, care par a fi în creștere". Or, în ciuda acestei impresii, "cifrele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
administrative minimalizează numărul incidentelor și al victimelor. Doar ancheta de victimizare poate permite o mai bună cunoaștere a acestora (Killias, 1991). Principiul acestor anchete, asupra cărora vom reveni curând, este de a-i întreba direct pe membrii populației studiate (elevi, dascăli) dacă au suferit una sau mai multe "victimizări". Decalajul între experiența trăită de elevi și faptele cunoscute de administrație este caricatural când comparăm cifrele oficiale cu cele ale anchetelor de victimizare în mediul școlar, cărora echipa noastră le consacră o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la o extremă neîncredere față de contabilizarea oficială și administrativă a violenței. Asta nu înseamnă că statisticile oficiale sunt lipsite de orice valoare. Putem considera că unele dintre faptele cele mai grave sunt bine reperate și înregistrate: omoruri, agresiuni fizice împotriva dascălilor și personalului, incendii intenționate, intruziuni exterioare. Știm, în plus, că statisticile polițienești pot fi în corelație tendențială cu delincvența reală (Cusson, 1990; Fillieule, 2001). Totuși nici o țară din lume nu are încredere în aceste statistici, iar calea franceză nu prea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în Europa și în lume, mobilizând cercetătorii în anchete vaste, constituind importante baze de date care ne permit o evaluare mai corectă a importanței și evoluției fenomenului. În Franța, ancheta lui Horenstein și Voyron-Lemaire (în Charlot și Emin, 1997) privind dascălii victime anchetă care nu este totuși una axată pe victimizări a cuprins 269 de dascăli agresați, iar studiul de victimizare realizat de Carra și Sicot (1996) a cuprins 2 855 de elevi. Cercetările observatorului nostru au cuprins peste 30 00
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]