4,514 matches
-
eram premiat. Nu-mi rămânea de cât să plec spre Iași cu trenul de la prânz, rămânând în gară o noapte. Noaptea a trecut repede și zorii zilei se iviră de după vagoanele ce erau trase în gară. După ce am luat micul dejun de la un expres cu autoservire, m-am îndreptat spre muzeul care se afla în centrul orașului. Vizita a fost foarte plăcută, fiind și singurul vizitator la o oră destul de matinală. Aveam timp suficient până la ora de plecare a acceleratului de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cantitativ este vorba în primul rând, ci de intensitatea, de fervoarea trăirilor bucureștene ale lui Zaciu. În cele câteva zile ale unui sejur în Capitală, de dimineața până noaptea târziu, Zaciu avea întâlniri și făcea vizite - prima întâlnire la micul dejun luat la hotel, iar ultima în cine știe ce cartier de margine unde domicilia vreun prieten și unde nu pregeta să se aventureze. Și avea prieteni nenumărați în București Mircea Zaciu, frecventați după un program întocmit cu minuție și respectat întocmai, dată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca mai de treabă dintre celelalte și să bucura de o libertate relativă în interiorul penitenciarului, având numai șase luni de stat pentru a-și împlini pedeapsa. Făcui deci cum putui, pentru a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui se împlineau mai totdeauna. Într-o zi de iarnă am organizat un haitaș 54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun copios la care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un mare proprietar din Bucovina, căruia îi zicem prin prescurtare Doxachi Hurmuzachi, Iacob Negruzzi și eu. Știut este că la băi momentele ce le petreci la dejun și la masă în restaurantele mari sunt din cele mai plăcute. Acolo ai ocazie să vezi un roi întreg de oameni, bărbați, femei, copii de toate vârstele, în toate costumele, de toate neamurile, vorbind toate limbele, diplomați, financiari, miniștri, deputați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția. Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soția putea fi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică, cum că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Și-atunci îl întreb mirată: Și totuși, dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună? Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea. Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
potolească, le-a spus că este din Stroești, Îl cheamă Trufășilă și este rudă cu Beldie. Apoi a povestit că nici el n-a dormit toată noaptea de frica lor, a oaspeților. Au râs cu toții de Întâmplare, au luat micul dejun, și hangiul, ruda lui Costică, le-a organizat depla sarea la Stroești. Era vremea călătoriilor; oamenii mergeau dintr o provincie În alta spre a cunoaște și a realiza Marea Unire. Cora Irineu mer gea În Banat; Costică la Sibiu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poate explica această afinitate pentru portul popular în armata română din acele vremuri? D.F.: Mai știu și cazul Smarandei Brăescu, care a fost invitată în 1936 (sper să nu mă înșel asupra anului) la Legația Marii Britanii din București, la un dejun oferit cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea. Printre atâtea doamne elegante și simandicoase din înalta societate bucureșteană, Smaranda Brăescu s-a prezentat purtând cu mândrie costumul popular moldovenesc din satul său. Cred că acest fapt se explică prin
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
sendvișul să conțină multă, foarte multă pâine și numai o feliuță de un milimetru și jumătate de parizer. Așa a reușit mămica lui Gigel să crească opt copii, cu numai o sută de grame de parizer pentru toți la micul dejun. Pentru familia muncitorului necalificat Bostănaru, traiul bun însemna trecerea hotărâtă de la conceptul de parizer la parizerul propriu-zis. De aceea, în ziua în care tatăl Bostănaru a pus pe masă, ca unul care tocmai a dat marea lovitură, o bancnotă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apucat să ajungem prea departe și, Înainte de a fi făcut 80 de kilometri, ne-am oprit să dormim În casa unui pădurar care spera să-i lăsăm o mică atenție. Pentru că n-am făcut asta, n-am primit nici mic dejun de dimineață, așa că am plecat cam prost dispuși, punîndu-ne În gînd să facem un foc și să preparăm niște mate după ce mai mergem cîțiva kilometri. Ne Îndepărtaserăm destul, iar eu căutam un loc În care să oprim, cînd, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pînă schimbă mașinile și, pentru a alunga orice suspiciune, l-a lăsat pe tovarășul său cu noi. După zece minute, tipul s-a dus să-și cumpere țigări, iar la ora cinci dimineața, deștepții de noi ne Înfruptam la micul dejun doar cu constatarea amară că am fost fraieriți. Tot ce mai speram era ca șoferul-toreador să primească ce merită, adică, În cazul În care asta nu era Încă una din minciunile lui, să Își găsească sfîrșitul În coarnele unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
el acasă. S-a dovedit a fi un om căruia Îi plăcea enorm să stea la povești. Era foarte tîrziu cînd ne-am dus să ne culcăm. De asemenea, era foarte tîrziu cînd ne-am trezit și am luat micul dejun. Se pare că nu exista nici un „ordin“ pentru a ne da de mîncare, așa că am hotărît să mergem În Callao ca să vizităm portul. Am făcut destul de mult, pentru că era 1 Mai și nu circula nici un mijloc de transport În comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noi ne-am retras cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent, de mărimi cu totul neo bișnuite (după afirmațiile lor). Au vegheat toată noaptea cu lumină, discutând ploșnițe și modă. Directoarea spumegă. Mergem la cantină pentru micul dejun (o jumătate de oră cu autobuzul) și apoi pe plajă, pe care o găsim cum ți-am spus mai sus. Specific acelei zile (duminică dimi neața) era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe vremuri, la țața Chivuța. Bătrânul a murit. Fetele s-au măritat la oraș. Așa că locuiește singură. La ora nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă simt excelent. Ziua e minunată. Astăzi ne mutăm și ne instalăm. Mâine ne vom odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zice "pește" lungimea integrală a tractului, până în spațiul confortabil al stomacului, fără să bănuiască nici un moment ce revoluție va produce și, mai ales, de ce primire ostilă va avea parte acolo. I-am mulțumit mamei pentru surpriza culinară oferită la micul dejun, mi-am luat geanta veche și scorojită în care-mi duceam cărțile și-am pornit prin zăpada bătătorită spre școală. Distanța dintre casa noastră și instituția publică spre care mă îndreptam nu era mai mare de cincizeci de metri. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
negre, zemoase, mari cât falanga degetului opozabil. S-a aplecat și a cules câteva exemplare din iarbă. Ah, cât de bune și dulci erau! Și-a adus aminte că nu mâncase nimic și că i-ar prinde bine un mic dejun frugal. Copacul avea tulpina înaltă, iar de jos nu putea fi determinat să cedeze de bunăvoie miraculoasele fructe. Singura soluție era escaladarea lui. Și-a dat jos ultimele relicve ale ținutei lui de polițist, apoi, din câteva mișcări bine calculate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o iau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ziua aceea nu aveam program de proiecții, m-am lipit de doi mongoli și un ungur cărora li se punea la dispoziție o mașină pentru o vizită la sediul Uniunii Scriitorilor Sovietici. Vali îmi tradusese acest proiect la micul dejun, îngurgitând două tartine cu unt abundent și dulceață pe măsură, eu mulțumindu-mă cu o cafea nenorocită și un biscuit. Tot el mă asigură că în loc de Iasnaia Poliana e bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga o arunca de probă pe pat să sară ca o minge elastică (dacă patul nu trecea proba, nu aveam voie să mergem la micul dejun până ce nu ieșea totul perfect), că mâncam mereu același dejun, compus din pâine tare (o elevă din ultimul an o aruncase o dată pe jos și înjurase regimul, după care fusese chemată la Securitate, ca să se explice), ceai cu bromură (să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fel încât moneda pe care pedagoga o arunca de probă pe pat să sară ca o minge elastică (dacă patul nu trecea proba, nu aveam voie să mergem la micul dejun până ce nu ieșea totul perfect), că mâncam mereu același dejun, compus din pâine tare (o elevă din ultimul an o aruncase o dată pe jos și înjurase regimul, după care fusese chemată la Securitate, ca să se explice), ceai cu bromură (să ne amețească, se pare, presupusele porniri sexuale sălbatice) și pastă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]