5,030 matches
-
literar care perfecționase, din nefericire, și disimularea, dar și rezistența culturală "la sertar", se impunea la un moment dat, și pe bună dreptate. Inițiativa a constituit, tocmai de aceea, pe de o parte, și o revanșă, pseudo-instituționalizată în final, a "demonilor teoriei" în raport cu instituțiile reale sau cu autocenzura de dinainte de 1989 și, pe de altă parte, o relegitimare în sistemul local și pe piața de consum a cărții. Marile concluzii nu s-au făcut în totalitate auzite și poate tocmai de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
românesc. București: Meridiane, 1990. ---. Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea. Iași: Polirom, 2010. [2009] Lossky, Vladimir. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. București: Anastasia, 1993. [1944] Maltese, Enrico Valdo. Dimensioni bizantine. Donne, angeli e demoni nel Medioevo greco. Torino: Paravia Scriptorum, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Mandelbaum, Maurice. The Anatomy of Historical Knowledge. Baltimore: John Hopkins UP, 1979. [1938] Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Bari: Laterza, 1998
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate dintre toate forțele spiritului. Cele de mai sus definesc doar un fel de a gândi. E timpul, acum, să trăim. OMUL ABSURD Dacă Stavroghin crede, el nu crede că crede. DACĂ NU CREDE, NU CREDE CĂ NU CREDE. DOSTOIEVSKI (Demonii) "Domeniul meu, spune Goethe, e timpul." Iată, într-adevăr, cuvântul prin excelență absurd. Căci cine este omul absurd? Acela care, fără a nega eternitatea, nu face nimic pentru ea. Nu pentru că n-ar cunoaște nostalgia; dar îi preferă propriul său
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
din morți și că ne vom întâlni unii cu alții?" Iar Alioșa le răspunde: "Sigur, ne vom întâlni și ne vom povesti cu bucurie tot ce s-a întâmplat". Astfel, Kirilov, Stavroghin și Ivan sunt înfrânți. Frații Karamazov dă răspuns Demonilor. Și e vorba, într-adevăr, de o concluzie. Cazul lui Alioșa nu-i ambiguu ca acela al prințului Mâșkin. Bolnav, acesta din urmă trăiește într-un prezent perpetuu, nuanțat de surâsuri și de indiferență, și această stare de beatitudine ar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
din direcțiile analizei absurde, așa cum s-a putut întrezări în paginile precedente. Ea duce la afirmarea "absurdității Evangheliei", punând în lumină ideea, fecundă în urmări, că convingerile pot merge mână în mână cu lipsa de credință. Vedem, dimpotrivă, cum autorul Demonilor, deși deprins cu aceste drumuri, a apucat, în cele din urmă, pe o cale cu totul diferită. Surprinzătorul răspuns dat de creator personajelor sale, de Dostoievski lui Kirilov, poate fi, într-adevăr, rezumat astfel: existența este mincinoasă și veșnică. CREAȚIA
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să poată trăi demn de pe urma ei, fiecare primind în mod echitabil în funcție de importanța sa socială ca talent, muncă și capital. Invers, comunismul ar rămâne înțepenit în sfera consumurilor, „pretutindeni egale și peste tot mediocre”, scopul fiind regenerarea omenirii sustrase acum demonilor lăcomiei și individualismului. Neputând pune de acord comunismul și societatea abundenței, Durkheim nu vede în Marx decât un gânditor socialist care a mizat pe producția lărgită pentru a putea întruni condițiile trecerii la un stadiu superior al omenirii, o societate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Josef Skvorecky Lașii, demistificând „revoluția” din 1944, joacă un rol asemănător în Cehoslovacia, unde este imediat retras din librării, autorul fiind obligat să plece în exil, în Canada. Asta în vreme ce romancierul slovac Dominik Tatarka își marchează intrarea în disidență* cu Demonul conformității. în vara anului 1955, Festivalul Mondial al Tineretului de la Varșovia constituie pentru plasticieni o bună ocazie de a rupe cu academismul „realist socialist” și de a reînnoda cu avangărzile Wróbleski, Marek Oberländer și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neșters ale exilului la care a fost constrâns în 1975. Disidența* cehă și slovacă numără mulți alți scriitori ale căror romane înfățișează individul confruntat cu mecanica totalitară: Pavel Kohout (Executanța, 1979), Josef Skvorecki (Minunea din Boemia, 1972), slovacul Dominik Tatarka (Demonul consimțirii, 1956). Dramaturgul Vaclav Havel (Audiența, Vernisajul, 1957; Petiția, 1978) dobândește o mare notorietate ca militant al Chartei 77, dar și datorită reflecțiilor sale asupra „puterii celor fără de putere” (Eseuri politice, 1989). Publicarea în 1992 a jurnalului lui Jan Zabrana
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de lucrări pe această tematică. Iată, cu titlu de exemplu, câteva dintre ele: Organizational Paradoxes: Clinical Approach to Management (1980); The Neurotic Organizations (1984, împreună cu O. Miller); The Leadership Mistique (2001 - tradusă în limba română în 2003); Struggling with the Demon: Perspectives on Individual and Organizational Irrationality (2001tradusă în limba franceză în 2002) etc. Kets de Vrie recurge permanent la comparații. El compară starea de sănătate a individului cu starea de sănătate a organizației. Pentru a descrie individul sănătos, el enumeră
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a întâmplat. În anumite sensuri, experiența seamănă cu legătura dintre credincios și duhovnic. Ceea ce ar putea rezulta seamănă foarte mult cu implicațiile dintr-o poveste japoneză a lui Genji, când personajul spune: „Deoarece mi-ai ascultat povestea, îmi pot elibera demonii”. A numi sau a defini ceva, a exprima sub formă de poveste clarifică, adesea, acel lucru pentru întâia oară, făcându-l recognoscibil și inteligibil pentru narator. A ne spune povestea, a-i oferi o semnificație, poate însemna a o conștiențiza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANTITEZĂ. Figură de gîndire în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni, situații, în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur -/El un suflet apostat (Mihai Eminescu). Existența ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul amiezei): Friedrich Nietzsche, subjugat de demonul-midinetă Lou Andreas-Salomé (domnișoară care în general a luat viața foarte în serios și i-a avut drept parteneri intelectuali pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul amiezei): Friedrich Nietzsche, subjugat de demonul-midinetă Lou Andreas-Salomé (domnișoară care în general a luat viața foarte în serios și i-a avut drept parteneri intelectuali pe Rilke și Freud). Botul, în stilul lui răsuflat, descrie întâlnirea dintre cei doi, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-o nouă versiune, cu flaut și un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Și Mozart se lasă transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix și chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
credincios, istoria nu este un domeniu autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66. Primul pas spre asanarea morală a unei societăți este mărturisirea păcatului, cu exorcizarea demonilor creați de somnul rațiunii și apostazia credinței. Nu se va înțelege nimic din istorie dacă nu se pleacă de la principiul culpabilității universale, remarcă Hubert Butterfield. Pentru el, istoricul cu adevărat obiectiv, care examinează loial faptele, trebuie să ajungă la concluzia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu puterea Duhului, ci cu himera ideologiei, a utopiei sociale pe care au încercat s-o impună prin orice mijloace. Consecințele acestei "profeții" mincinoase le știm. Ele ne-au învățat, încă o dată, că a discerne între inspirația divină și tentația demonului este un simț care se naște din puterea credinței. 2.3. Teologia clasică a istoriei: Sf. Apostol Pavel, Sf. Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea Creștinismul a avut un efect triplu asupra modului de a concepe istoria, consideră istoricul englez
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în versiunea istoriei mântuirii (Heilsgeschichte) a lui Luca, istorie care insistă asupra misiunii pe care o mai are comunitatea în această lume. În afară de trecerea de la ciclicitate la linearitate, reabilitarea omului prin Hristos, noul Adam, și sentimentul eliberării de spiritele și demonii naturii care chinuiau omul în lumea veche sunt elementele care deosebesc istoria creștină de aceea a lumii păgâne și chiar biblice 39. Sentimentul eliberării de "prinții acestei lumi" nu este totuna cu eliberarea completă de atacurile acestora. Ca odinioară cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică) în articolul Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu, din volumul Figuri și forme literare, București, 1946, republicat în Studii de literatură rom&nă, București, 1965. Observația poate fi asociată si
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Centru / 100 Elegie pentru freaks & aliens / 103 Etica suedeză / 106 Love, Virginia / 109 Zuckerman over & out / 112 Derivă în trei acte / 115 Recviem pentru un necunoscut / 118 Farmecul învinșilor / 121 Însingurare / 124 Un anotimp în infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și extravagant / 130 Elaborări Ochiul străin / 135 Gentlemen's agreement / 140 Toamna senină a doamnei Ralian / 146 10 ore cu Mircea Ivănescu / 149 Arhetip și monstru / 155 Oglinda lui Dorian Gray / 161 Zeii singurătății / 167 Comunismul, în roz și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se destramă, însă în locul ei persistă efectul unui ritual narativ neobișnuit, ce amintește de fascinația istoriilor atemporale - cititorul-ascultător a trăit un interval doar în dimensiunea pură și densă a ficțiunii. "Dilemateca", anul III, nr. 27, august 2008 Cum se iubesc demonii Henry și June* este primul volum din jurnalul lui Anaïs Nin, cuprinzând însemnări din anul 1931- 1932, când îi cunoaște pe Henry Miller și pe soția acestuia, June. Triunghiul erotic se formează instantaneu, iar Anaïs Nin îi dezvăluie articulațiile într-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sufocant, lăsat peste oraș ca o ceașcă de grăsime topită, sudoarea prelingându-se de-a lungul picioarelor goale, pe gleznele subțiri. O masă mucilaginoasă de brațe și picioare, de semiluni și giruete...". "Dilemateca", anul V, nr. 55, decembrie 2010 Un demon ironic și extravagant Reeditat la Polirom, romanul lui Giovanni Papini, Gog*, este, asemeni tuturor textelor importante, reperul unei reveniri necesare. Ca într-un joc periculos, scriitorul pare a-și structura cartea ca pe un răspuns subtil și savant la întrebarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
așteptare erau o mamă tânără și copilul ei de doi ani. Mamă și copil erau așezați pe scaunele aproape rupte din vechea aripă a spitalului. c. O fată cu chip de înger, pe care, dacă îi citești rechizitoriul, o numești demon. Înger și demon trăiesc în același trup... (Realitatea TV, 2009) În exemplul (25a), sensul sintagmei coordonate este "mai mulți tineri și mai mulți bătrâni", iar în (25b), sensul este "cei doi indivizi menționați anterior, mama și copilul". Mecanismele de stabilire
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mamă tânără și copilul ei de doi ani. Mamă și copil erau așezați pe scaunele aproape rupte din vechea aripă a spitalului. c. O fată cu chip de înger, pe care, dacă îi citești rechizitoriul, o numești demon. Înger și demon trăiesc în același trup... (Realitatea TV, 2009) În exemplul (25a), sensul sintagmei coordonate este "mai mulți tineri și mai mulți bătrâni", iar în (25b), sensul este "cei doi indivizi menționați anterior, mama și copilul". Mecanismele de stabilire a referinței sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ei, Cristi, a avut problemele acelea în noaptea de luni, 9 august. Am întrebat-o dacă au tatuaje și piercing în familie. A avut o reacție ciudată. Încerca să își scoată ce avea la buric, speriată. A confirmat că aveau demonul beției și al desfrâului în casă. Fata trăia necununată. M-am dus acasă la ei, în casa părinților, în care a avut loc și istoria cu Cristi și am făcut Sfântul Maslu. Eu am fost singurul preot din Huși care
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Înghițită de „istorie” și, pe vidul de speranță, pe acel loc gol - deoarece atât natura cât și psihologiile individuale sau colective au oroare de vid, horror vacui -, se va „clădi”, cu arme insistente și nu rareori viclene, cu adevărat demonice - Demonul este el Însuși un artizan și chiar un artifact extrem de priceput, de inventiv, de Încăpățânat! -, o altă speranță, artificială și „lipicioasă”, persuasivă și obsesivă ca o boală mortală, insistentă așa cum sunt aparițiile de coșmar, care te urmăresc ani În șir
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]