18,606 matches
-
nu e scris din fuga cotidianului, ci, cum ar fi spus Roland Barthes, lucrat à mort - o „încercare a scriitorului”, dar una a cărei rațiune de a fi rămâne, în cele din urmă, tot jurnalul. Ca atare, „lucrarea” diaristului, practicând detașarea de contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
și critica „totală” a celuilalt, el rezolvă astfel problema: „Dezvoltată printr-un efort colectiv conjugat, critica literară ca sector al culturii noastre ne apare unilaterală în fiecare din manifestările ei și totală în postura de conștiință de sine a literaturii”. Detașarea față de contemporaneitate se constată ulterior și prin plasarea în oglindă a două texte sumative: Soluția ermetismului, unde denunță ca „erezie” „răspândirea tot mai accentuată a cultului ermetic și mai ales confundarea lui cu însuși destinul poeziei noastre”, și Ideea de
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Oricum, e o atitudine perfect compatibilă cu resurecția misticismului și a naționalismului la începutul anilor ’90, ceea ce explică popularitatea cunoscută de Ț. în epocă, avertizând însă și asupra limitelor eseisticii sale, unde ideile se susțin (când și mai ales dacă detașarea de obiect e posibilă) aproape exclusiv prin retorica în care sunt întrețesute. SCRIERI: Manifestul revoluției naționale (în colaborare cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță), Sighișoara, 1935; ed. îngr. Marin Diaconu, București, 1998; Bătrânețea și
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
un demers estetic preponderent teoretic, realizat în lucrările Poetică folclorică (1976), Prolegomene la o estetică a folclorului (1980), Eseuri etnologice (1986), Etnoestetica (1998), Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală (2001). Sunt programatice pentru el reformularea definițiilor culturii tradiționale, detașarea netă de practicile studiilor tematiste, conținutiste, de abordarea cantitativă, descriptivistă, de tehnicismul mărunt, cercetătorul alegând examinarea calitativă, axiologică a creației populare, convins, spre deosebire de teoreticienii utilitarismului creației folclorice, că în spațiul oralității frumosul este evident, că în mediile tradiționale au existat
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În relație cu
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
Banea). Contaminate politic sunt într-o măsură și rubricile culturale, în care se manifestă frecvent Barbu Theodorescu, Paul Georgescu (cu serialul Naționalismul lui Eminescu), Luca Dumitrescu (studiul Sensul lui Harap Alb), Alice Botez (cronici literare), Mihai Isbășescu (cartea germană) ș.a. Detașarea se produce însă îndată după înlăturarea legionarilor de la Guvern, când e vizibilă și o importantă primenire a colaboratorilor. Către sfârșitul anului 1941 secretariatul de redacție este încredințat lui George Ivașcu, ceea ce are ca efect coabitarea exponenților dreptei cu cei ai
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
releva semnificațiile de adâncime într-o formulare pe cât de paradoxală, pe atât de sugestivă: poet de avangardă, V. este un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de excesele avangardei, căreia îi reproșează
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și îndeosebi la Ion Barbu, ale cărui scrisori către Tudor Vianu „trebuie citite ca literatură, ele fiind investite cu farmecul ficțiunii”. Cel puțin la fel de constant este interesul pentru jurnalul de călătorie, în care descoperă un caracter neașteptat de modern prin detașarea de orice canoane estetice, prin narațiune epică sau meditație lirică, notație sociologică sau „reportericească”, situată la hotarul dintre nuvelă și „fiziologie”. Z. dă și o caracterizare memorabilă literaturii românești de călătorie, în funcție de temperamentul specific al poporului: natură solară, meridională. Nu
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
de a conștientiza propria persoană, propriul Eu. Aceste 6 dimensiuni au devenit Factorii principali ai Scalei de Evaluare a Conștientizării. Fațete relevante pentru experiența conștientizării sunt și cei 9 subfactori: Conștientizarea stării interne („Internal State Awareness“), Reflectarea de sine („Self-Reflectiveness“), Detașare / Contemplativitate („Mindfulness“), Autonomie („Autonomy“), Dezvoltare personală („Personal Growth“), Relaționare pozitivă cu ceilalți („Positive Relations with Others“), Scop în viață („Purpose în Life“), Exteriorizarea conținutului verbal“, Openess Deschiderea către noi experiențe“. Nivelul de conștientizare se poate schimba, dar are nevoie de
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
din 1885, în Ministerul Afacerilor Străine, e concomitent profesor la Liceul „Sf. Gheorghe”, condus de Anghel Demetriescu, și la pensionul de fete al Elenei Miller-Verghi. În 1888 e trimis atașat diplomatic la Roma, unde va rămâne până în 1906, cu o detașare temporară la Atena (1892) și alta la Bruxelles, când girează și postul de la Haga (1892-1894). Se căsătorește în 1890 cu Henriette Allievi, fiica unui bancher și senator italian, i se nasc trei copii, între care Alexandru, viitor diplomat și scriitor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de ismă pe masă”. Neezitând să își etaleze, ca Macedonski, mizeria materială, și-a creat însă un stil al sincerității diferit de cel macedonskian, ca și de cel, mult mai rafinat, al lui G. Bacovia, care își comunică drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
bunăstării: atitudinea sceptică a indivizilor vizavi de capacitatea statului de a furniza serviciile sociale promise, ca și nemulțumirea față de calitatea celor furnizate; orientarea indivizilor spre realizarea interesului personal, datorită boom-ului economic continuu și măsurilor susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala beneficiară a măsurilor de suport din partea statului, dintre care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională, asigurări de pensii și sănătate) de obiectivele statului bunăstării și orientarea (tocmai datorită bunăstării dobândite) spre sisteme
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
invitație pentru a vedea diversitatea ca un fel de a fi o și nu ca pe o expresie a neadaptării la ceva ce, într-un context diferit, a reprezentat o condiție de succes. Provocarea unei astfel de abordări constă în detașarea de reflexul măsurării și revitalizarea unor valori tradiționale, noncantitative, ca identificatori ai unei vieți bune; altfel spus, acceptarea existenței ateismului într-o lume guvernată în spirit religios. Bibliografie Alber, J., 1988, „Is there a crisis of the welfare state? Cross-national
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
manieră sistematică, recurentă și Într-o proporție mult mai mare decât fusese posibil până la acea dată. Un număr fix de tineri ofițeri aspiranți urma din acel moment a fi primit În serviciu temporar În Armata Regală Prusacă sub forma unor detașări pe durata mai multor ani (un an pregătitor pentru Învățarea temeinică a limbii germane, doi ani pentru frecventarea școlii militare de specialitate și alți doi ani În serviciu practic de front În Prusia). Dincolo de considerentele militare („familiarizarea tinerei generații de
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
extins și la batalioanele de geniu și transport. Ulterior s-a aprobat și participarea ofițerilor români de stat major la manevrele anuale germane, accesul În școala de cadeți ai marinei imperiale pentru un program de instruire de patru ani și detașarea unor ofițeri români la cursurile Academiei tehnice militare <ref id="45"> 45 F. C. Stahl, op. cit., p. 156. </ref>. Soluția, eficientă poate pe termen lung, a fost prea târziu imaginată și implementată pentru a mai putea compensa În vreun fel „vocația
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
structura caracterială poate fi patologică, în cursul cărora tulburările de comportament sunt expresia unor tulburări afective profunde. Studiind manifestările psihopatologice care apar în cursul tulburărilor de comportament, R.L. Jenkins distinge următoarele aspecte: - reacții hiperkinetice, - o reacție de repliere, izolare și detașare; - o reacție hiperanxioasă, excesivă și nemotivată de circumstanțe; - o reacție de fugă la care se asociază cleptomania și asocierea în grupe delictuale; - o reacție agresivă nesocializată cu o atitudine de opoziție ostilă, spirit de răzbunare și distructivitate; crize de mânie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adiat și asupra gândirii educaționale. Pătrunderea fenomenologiei și a hermeneuticii în cercetarea și optimizarea curriculară le-a părut însă multor pedagogi și teoreticieni moderni ai educației surprinzătoare și neavenită. Era o reacție firească. Cele două orientări epistemologico-metodologice se definesc prin detașare de raționalismul obiectivist al Iluminismului, pe care s-a întemeiat pedagogia modernă și teoria modernă a curriculumului. Așadar, în pedagogie, atât fenomenologia, cât și hermeneutica apar ca mișcări postmoderniste. Desigur, fenomenologia, al cărei întemeietor a fost Edmund Husserl 103, și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
perioade parcurse oferă șanse pe care, de regulă, le încadrăm în acceptate, neacceptate sau generatoare de indiferență. Intervalul istoric la care ne întoarcem nu poate excela între „oferte” lipsite de importanță pentru cel care a fost în interiorul plin de evenimente. Detașarea - nici ca exercițiu - nu este posibilă în întregime. Amânarea întoarcerii nu se află la îndemâna celor care au trăit evenimentele. Nici ponderea între rezonanțele momentelor nu este una echilibrată, întrucât dominanta a fost negativă. Orice analiză - oricât de obiectivă s-ar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca urmare a contactului dur pe care l-au avut cu ideologia și metodele opresive ale regimului comunist. În momentele dificile, umorul, trasătură, de altfel, specifică spiritului național, a constituit o modalitate de protest, dar, în același timp, și de detașare față de nedreptăți. Mai mult ca oricând, în anii de dictatură comunistă, bancurile politice au reprezentat o formă a rezistenței naționale, chiar dacă aceasta presupunea expunerea la riscuri majore. Conform corelațiilor pozitive observate, se pare că obstacolele puse în calea urmării unor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
André Breton, B. Fondane, Ilarie Voronca. Călătorul își continuă notațiile impresioniste în Popas lângă Notre-Dame (1981), scriind despre Victor Brauner, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jules Pascin, marchizul de Sade, arătându-se cunoscător al bibliografiei acestuia, într-un comentariu obiectiv, cu detașare critică. SCRIERI: Octombrie, București, 1932; Supremul adevăr, București 1933; Critica criticii, București, 1949; Fronturile de luptă ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, 1949; Influența clasei muncitoare în opera lui Eminescu și Caragiale, București, 1949; Pasiunea lui Pavel Corceaghin, București, 1949; Problema
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
umană, adaptarea la mediu, crearea de valori etc. nici nu ar fi posibile. Îngemănarea celor trei fenomene (gândire, limbaj, memorie) reiese mai întâi din apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului care permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, în ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Atenția apare ca o condiție primară, de fond, pentru desfășurarea proceselor de cunoaștere, de autoanaliză și autoevaluare, precum și a comportamentelor motorii. Ea nu dispune de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diferențieri între termenul autism, descris de E. Bleuler, încă din 1911, și reluat ulterior de E. Minkowski, H. Ey și O. Binswanger - care considerau această tulburare un simptom secundar al schizofreniei, unde se observă o „predominanță” a vieții interioare și detașarea activă de lumea exterioară -, și termenul autism infantil definit anterior. De asemenea, trebuie făcută diferențierea între sindromul autismului infantil și simptomul de autism care poate fi întâlnit în mai multe tulburări psihopatice și care în unele situații, mai ales la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
facilitează experiența cognitivă a acestuia). În perioada preșcolară se diferențiază treptat activitatea intelectuală de cea motorie; astfel, actul motor devine un răspuns adaptiv complex, mișcarea intrând treptat sub dominația psihicului. În perioada școlarizării, relația motricitate - psihism se modifică în sensul detașării componentei intelectuale de cea motrice (aceasta din urmă se automatizează). Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ea implică și manifestări ale funcțiilor perceptive și intelectuale. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, aceasta include participarea diferitelor procese și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării și idealul cizelării nesilite - un mod personal de expresie. SCRIERI: Entre nous, le temps - Între noi, timpul, ed. bilingvă
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
din formula realistă prin obișnuitele inserții eseistice ale autorului. În discuții se emit păreri și constatări de natură politică, dar și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]