6,113 matches
-
tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce situație disperată se afla. Venea poliția. El era închis în mașină, cu o armă în mână, mânjită de sângele lui și plină de amprentele lui. Urme de pulbere și o tăietură roșie, acolo unde îl ciupise percutorul. Nu știuse cum să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe noi, să creadă că nu-i dăm nimic pentru Întreținerea copilului. O mamă singură, curajoasă luptându-se cu soarta! Ăsta e rolul pe care Încearcă să-l joace! — Armanoush va fi bine, a murmurat Barsam, Încercând să nu pară disperat. Rose a rămas În Arizona pentru că vrea să se apuce din nou de facultate. Slujba de la Liga Studenților e o chestie temporară. Vrea de fapt să devină profesoară. Vrea să-și petreacă timpul cu copiii. Nu e nimic rău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După nu mai mult de o oră petrecută În celula mătușii Banu, Pașa al Treilea s-a lansat Într-o serie de mieunături sfâșietoare și a Început să zgrepțene la ușă atât de disperat, Încât i s-a dat imediat drumul să iasă. După ce și-a pierdut singurul tovarăș, mătușa Banu s-a adâncit În singurătatea ei și a Încetat să mai vorbească, rămânând surdă și mută față de ceilalți. De asemenea a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a lansat atunci o serie nouă, o colecție compozită de imagini pe care o intitulase „administrarea suferințelor stăruitoare ale inimii“. Fiecare tatuaj din această colecție specială era menit să se adreseze unei singure persoane: fosta iubire. Cei părăsiți și cei disperați, cei răniți și cei furioși aduceau o poză a fostei iubiri pe care voiau să o alunge pentru totdeauna din viața lor, dar pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha studia apoi poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
secretă ar fi fost desferecată În adâncul minții ei și, Înainte ca mintea ei să se poată obișnui cu lucrurile care țâșneau de acolo, un val introspectiv s-a rostogolit asupra ei. Trebuia să meargă acolo. De asta avea nevoie disperată: o călătorie. Din pricina copilăriei ei fragmentate, nu reușise Încă să afle un sentiment de continuitate și de identitate. Trebuia să-și viziteze trecutul pentru a putea Începe să-și trăiască propria viață. Pe când greutatea acestei revelații o izbea, a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări. — Nu, nu, din păcate nu vorbesc limba turcă, Însă cred că știu pe dinafară limbajul bucătăriei turcești. Nefiind În stare să Înțeleagă ultima parte, mătușa Banu s-a Întors disperată spre Asya, Însă cea din urmă nu părea deloc interesată să-și Îndeplinească rolul de translator, fiind total absorbită de sarcina trasată de Donald Trump al Turciei. Concurenților li se dădeau acum instrucțiuni să pătrundă tainele industriei textile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și oamenii, intuind de unde venea numele cafenelei. Tensiunea constantă dintre realitatea vulgară și fantezia Înșelătoare, noțiunea de persoane dinafară versus noi, cei dinăuntru, reveria locului și, În cele din urmă, expresia mohorâtă de pe chipurile bărbaților, de parcă s-ar fi gândit disperați ce să aleagă - fie să care greutatea relațiilor amoroase haotice, ca ușurătatea să-i facă pe jumătate reali... totul evoca o scenă dintr-un roman de Kundera. Totuși ei nu-și dădeau și nu-și puteau da seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost numele cuiva pe care Îl căuta disperat. — Vino Încoace! a strigat Caricaturistul Alcoolic de parcă ar fi răspuns la numele ăla. Migdalele se potriveau perfect cu ceea ce bea În momentul ăla: bere. Până În momentul ăla abandonase deja fățiș Alcoolicii Anonimi, mai puțin din motive de dependență, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a dres glasul de parcă ar fi vrut să sublinieze importanța lucrurilor pe care avea să le spună. — Înțeleg perfect dilema asta. Totuși, Îți poți controla propriile cuvinte. Tu ești cel care le scrie. Tu ești poetul... Într-un efort disperat de a-și domoli sentimetul acela care se preschimba rapid În panică, Hovhannes Stamboulian a cercetat Încăperea până când a dat cu ochii de fiul lui cel mare, care stătea lângă ușă, privind Înăuntru. Când se strecurase afară din bucătărie? De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până acolo și să se Întâlnească cu el. Așa că s-au Întâlnit În Germania, mama și fiul, așa cum făceau de mulți ani refugiații politic care nu se puteau Întoarce În Turcia. Însă de data aia maică-sa fusese atât de disperată să-l vadă, Încât nici măcar nu Întrebase de ce nu venise la Istanbul. Era uimitor cât de repede reușeau oamenii să se obișnuiască cu asemenea Împrejurări ieșite din comun. Când a ajuns În partea din spate a avionului, Mustafa Kazanci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
democrație și de libertate a cuvântului În casa asta, atunci le era rezervată tuturor În afară de ea. Când venea vorba de ea, regimul domestic se transforma automat În totalitarism pur. Asya a oftat uitându-se În jur cu o privire aproape disperată. Apoi, fără să știe de ce, Însă Îndemnată oarecum de nevoia bruscă de a-și turna piper În mâncare, a pus mâna pe solnițele de ceramică. O nehotărâre fugară a trecut peste chipul ei când l-a refuzat pe omul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu cumva, desigur, era chiar existența ei. Ce i-am mai făcut de data asta? a Întrebat Asya ridicând disperată mâinile după ce mătușa Zeliha și Armanoush au plecat. — Nimic, draga mea; te iubește atât de mult, a murmurat mătușa Banu. Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc de culoarea neliniștii pure în jurul ochilor. Trăsături, odată frumoase, erau acum ascunse sub riduri adânci și disperate, iar hainele, purtate și murdare, păreau a fi fost cândva la modă și foarte scumpe. În plus, degaja un miros puternic și neplăcut. ă Alexander Grigorevici, insistă Porfiri. Cineva a lăsat un bilet pentru mine. ă și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu simțită prezența printr-o notă artificial și un ton ilar, premeditat. Porfiri îl identifică pe vorbitor imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea să vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să se hotărască ce e de făcut cu ea și apoi se uită în jos la fața speriată a fetiței care se agăța încă de babushka ei. ă Cine este tatăl fetiței? întrebă el în cele din urmă. Un strigăt disperat veni din partea Liliei. ă Nu mi-a spus niciodată, spuse Zoia, înfruntând privirea lui Porfiri. și nu vă va spune nici dumneavoastră. Porfiri încuviință. Se aplecă asupra flăcării unei candele și își aprinse țigara. ă De ce? Nici ea nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și involuntară. ă Govorv? Ești sigur? Keșa încuviința cu inistență. ă Govorov deci. Ce poți să îmi spui despre acest Govorov? Kesha ridică din umeri fără nonșalanță. Era mai degrabă o tresărire care anticipează durerea decât un gest neajutorat. Părea disperat să afle oare ce voia Salitov să audă despre acest Govorov. Abia apoi ar fi în stare să continue. Doar un singur lucru îi trecu prin minte: ă Are fotografii. ă Continuă. Băiatul strânse din buze speriat și începus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Foarte bine, lasă-i să vină. Eu nu am nimic de... Vorbele lui Govorov se opriră brusc într-un strigăt zugrumat, urmat de o căzătură grea și complicată cu o rezonață muzicală la final, după care Tolkachenko auzi lovituri disperate, ca și cum o luptă se ducea înauntru. Apoi, auzi ceva asemănător cuiva înecându-se, însă zgomotul nu părea a fi omenesc. Voia să fugă de acolo, să se îndepărteze cât mai mult cu putință de zgomotul acela și, totuși, noutatea înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
samovarul. Crima de a fi provocat bătăile doamnei Kezel. ă Atunci cum de explici fiola de laudanum pe care am găsit-o. -A fost acolo! Strigătul lui Porfiri era sfâșietor. Dar și noi am fost, nu-i așa? imploră el disperat. ă Noi am avut tot dreptul să fim. ă Du-te, comandă Porfiri. Salitov încuviință fără tragere de inimă și îi întoarse spatele magistratului investigator. § Lângă intrarea case de amanet a lui Limașin se afla un stand de cărți. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trăgea inutil de clanță. O clipă mai târziu, ușa se deschise și Vadim Vasilievici intră înapoi. Ținea încă hârtia deasupra capului, însă aceasta era acum în flăcări. Fulgi portocalii se scurgeau din mâna sa. ă Monstrule! strigă Osip Maximovici, întinzîndu-se disperat după documentul cuprins de flăcări. ă Ce-i asta? întrebă Porfiri Petrovici, care până acum se mulțumi să urmărească scena care se desfășura în fața lui. ă Ăsta este sufletul lui, strigă Vadim Vasilievici cu bucurie. Sau cel puțin așa crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
idee. În felul ăsta o să ai exclusivitate. Nici un alt post TV nu va ști, toți vor veni la noi, implorându-ne să le dăm știrea, spuse Ken prefăcându-se În glumă foarte entuziast. — Ba nu, o vor fura, zise Kitty disperată. — Kitty, ai fost la morgă săptămâna asta? — Nu. — De ce? — Săptămâna trecută am filmat un cadavru exhumat; a fost sinistru. — Oamenilor le place să vadă crime. Continuă! — M-am săturat! — Idei de reportaje, idei de reportaje, crime bune, crime oribile... o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moment sună telefonul. — Nu răspunde, șopti Sam. — Kitty, sunt Desert Rose, ne-am Întâlnit săptămâna trecută la petrecerea lui Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se auzi vocea femeii strigând disperată la telefon. Trebuie neapărat să răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
griji, ne vedem curând, zise Kitty pe un ton Încurajator, deși ideea de-a fugi Înapoi la rulotă ca să o audă pe Desert Rose vorbind despre Charlie toată noaptea o Îngrozea. După ce Închise, se Întoarse spre Diane cu o figură disperată. — Diane, Îmi pare rău, dar trebuie să mă duc la rulotă În noaptea asta. Ori de câte ori Încerc să fug de Charlie și să mă simt bine, face el ceva și-mi strică planurile. Dacă trebuie să te Întorci În Santa Monica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei suferințe viitoare, fiecare urcare e urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care se chinuie fără succes să repete transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia pe care i-o stârnise Charlie Începea să pălească, părea disperată să-i audă vocea. Îl sună și, după o discuție scurtă, se Întoarse spre Kitty cu satisfacția jucându-i În ochi. — Charlie și-a cerut scuze politicos și m-a rugat să nu plec! Dar plecăm de-aici, nu? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]