3,849 matches
-
greacă, idee găsită în scrierea mitropolitului Foughias al Pisidiei: Filon presupune că grecii își datorea- ză înțelepciunea Pentateuhului(Torei), sugerînd de fiecare dată că nu există decît un singur Dumnezeu care, direct sau indirect, este izvorul legii mozaice și al dogmelor filozofiei grecești. El încearcă să compună o limbă a sa personală, alcătuită din foarte multe elemente biblice, la care adaugă terminologia mai degrabă abstractă și impersonală a platonicienilor și pitagoreicilor”. Chiar și celor cărora le-a fost adresat vicleșugul, l-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ca să vezi, chiar și meseriașii în plăsmuiri se mai temeau de adevăr! Faptul că acest Apolo propovăduiește evanghelia iar Saul îl consideră frate în credință și în răspîndirea scrierilor ticluite de ei, arată că și el a fost apostol chiar dacă dogma creștină nu l-a recunoscut iar faptele lui trebuie să fi fost pe măsură. Și într-adevăr răstignirea lui Ili și scoaterea religiei geților din isto- ria și cultura lumii a fost o acțiune la care a pus umărul la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
predicatori ,,arieni”, adică geți și practicanți ai ,,religiei lui Zamolxe”, că i-a zăpăcit atît de rău pe noii veniți din neamul goților - ostrogoți, vizigoți și gepizi - încît ,,i-au învățat pe aceștia nu numai limba acestui neam, dar și dogmele acestei secte.” Adică împăratul get Valens, prin predicatorii trimiși la goții stabiliți în Moesia, i-a învățat pe aceștia atît ,,religia lui Zamolxe” sau arianismul cum mințea Iordanes, dar și limba getă în care se slujea religia oficială din imperiu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
grecești. CAPITOLUL 2 Din nimic, nu se naște nimic [CIVILIZAȚIA GREACĂ ÎL RESPINGE PE ZERO] Nimic nu poate fi creat din nimic. LUCREȚIU, DE RERUM NATURA Zero s-a ciocnit de una dintre doctrinele centrale ale filozofiei grecești, de o dogmă ale cărei rădăcini se regăseau în filozofia numerică a lui Pitagora și a cărei importanță reieșea din paradoxurile lui Zenon. Întregul univers grec se rezema pe acest pilon: nu există neant. Universul grec, creat de Pitagora, Aristotel și Ptolemeu, a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
era exclusă), ceva trebuia să miște și cea mai îndepărtată sferă de Pământ. Iar acel „ceva“ era forța primordială: Dumnezeu. Cu acest argument, Maimonide a adus, într-adevăr, o „dovadă“ a existenței lui Dumenzeu - una incredibil de valoroasă pentru orice dogmă religioasă. Însă, în același timp, Biblia și alte legende semite erau pline de ideile infinitului și neantului, idei pe care musulmanii le îmbrățișaseră deja. Exact ca Sfântul Augustin, cu 800 de ani mai devreme, Maimonide a încercat să dea o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu glas încet ocărând pe Sfântul. Iar Sfântul a zis: «Vedem aici și pe necărturarul Demostene». Iar stolnicul, rușinându-se, iarăși a grăit ceva împotrivă. Sfântul i-a zis: «Lucrul tău este să ai grijă de mâncări, nu să fierbi dogmele Bisericii». Și a tăcut Demostene rușinat. Iar împăratul, pe de o parte, mâniindu-se și, pe de alta, rușinându-se, a zis lui Vasile: «Să mergi tu între dânșii să faci dreptate, dar așa să judeci, ca să nu judeci cu
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice pe 1 ianuarie 379, la doar 49 de ani, fiind numit încă de pe atunci cel Mare. El a fost socotit totdeauna ca primul dintre marii doctori ecumenici, iar pentru faptul că a explicat dogma Sfintei Treimi a fost numit și ́ό ου̉ρανοφάντωρ - interpretul Cerului. Este cunoscută corespondența arhiepiscopului de Cezareea Capadocia cu Junius Soranus, comandantul armatei romane din Sciția Mică, și cu Biserica din Sciția pentru a fi trimise în Asia
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse ipostaze, cum ar fi cele de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și în regim practic (ca rațiune pură practică, voință pură) face posibilă, cumva, "salvarea" conceptelor-obiect ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
susține Borbély, a dezlănțuit în România o „bătălie canonică” în sânul înaltei culturi naționale, care a înlocuit supremația canonului literar ca expresie a excelenței culturale prin cea a canonului filozofic, altminteri marginal în comunism atunci când nu era integral substituit prin dogme ideologice pseudofilozofice 12. După părerea mea, schimbarea produsă de publicarea cărții a avut o anvergură mult mai mare, pentru că a marcat punctul de cotitură decisiv în dezbaterea endemică privind relația dintre cultură și putere - oricare ar fi puterea. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anticipat unele elemente ale Renașterii („descoperirea” inițială a lui Papu) poate fi, la urma urmelor, o problemă de gust, de interpretare a surselor și de opțiune. Când însă această prioritate întâmplătoare și în mare măsură imaginară se transformă într-o dogmă, atunci ia naștere protocronismul. Pentru cei ce, în loc să zâmbească în fața unor astfel de teorii, le iau în serios, protocronismul devine un vehicul al simțămintelor antioccidentale și un sprijin pentru autohtonismul izolaționist. Se pare că Eliade îl încuraja pe Papu să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri” decât de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos finanțate de fundații nord-americane ca Liberty Fund (un format ideal: schimburi intensive și conviviale în grupuri mici, cu ușile închise) sunt adesea scene
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de simbioză cu diverse tradiții religioase (la început se vorbea de cele iudeo-creștine, astăzi însă ar trebui adăugate toate celelalte religii ale cetățenilor americani), idealuri transcendente prin care societatea este integrată, interpretată și evaluată. Cu sfinții și martirii săi, cu dogma și ereziile sale, cu războaie sfinte, predicatori și ierarhi (președintele ca Pontifex Maximus, în bună logică de „republică imperială”, în care comparația cu Roma antică nu e total deplasată), cu calendarul și ritualurile sale, religia civilă americană, ca atâtea altele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Apoi, deoarece am putea găsi alternative la „procesul civilizării” -, ne vorbește cu idealism, dar fără fățărnicie, despre o posibilă ieșire din criză. O face pe un ton adesea patetic, dar căutând un teren de mijloc, la egală distanță de dogmele politic corecte, pe de o parte, și de apocaliptismul conservatorilor și fundamentaliștilor de tot felul, pe de altă parte. Profețiile sumbre ale unui Pat Buchanan - în cartea sa recentă, The Death of the West, el merge mai departe decât clasicul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anii mccarthysmului, pionier al postmodernismului în istoriografie, teorie literară, literatură comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat în vreo dogmă (antică, modernă sau postmodernă), sunt răstălmăciți de universitarii postmoderni activiști în vederea aproprierii genealogice; cazul cel mai evident în istoriografie este Natalie Zemon Davis, figură a stângii americane militante din anii ’50, când a trecut printr-o fază de cenzură și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
zi a tezei doctorale și urmând ca În final să prezint planul de cercetare pentru anul de mobilitate, care se desfășoară În Italia, mai exact la Roma. Partea I Premisele Pe parcursul perioadei comuniste, România a suferit consecințele aplicării inflexibile a dogmelor leniniste: industrializarea forțată, Întemeiată pe un model de creștere economică care favoriza industria grea, În detrimentul industriilor producătoare de bunuri de consum; lichidarea proprietății private, deopotrivă În zonele urbane și rurale, asociată cu politica violentă și brutală de colectivizare a agriculturii
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
au impus creației canoane mutilante. S-a instaurat dictatura unui simplism ce întorcea expresia artistică la stadii incipiente, rudimentare. Principiul funcției educative a fost aplicat în mod dogmatic, abuziv, ceea ce ducea la schematizări grosolane, la un didacticism anost. Prin extrapolarea dogmei introduse în filosofie, potrivit căreia evoluția istorică a gândirii ar exprima doar confruntarea materialismului cu idealismul, s-a oficializat teza că istoria literaturii se reduce la lupta între realism și antirealism, această confruntare fiind un aspect al luptei de clasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice ale cinematogra fului, care până atunci nu se apropiase de asemenea efecte de masă, obiectivul fiind conformitatea dogmei comu niste puse pe ecran, și nu audiența filmului. Se înțelege bine faptul că, fără un număr semnificativ de spectatori, filmul nu poate fi utilizat ca instrument de propagandă. Soluția „comercială” pentru a mări acest număr, introducerea de sex și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
intereseze”. În regimul comunist din România, spectatorului i se spune că filmul „de actualitate” pe care îl vede reprezintă viața lui cotidiană. Adică matale trăiești, dar nu știi ce trăiești - îți spunem noi. Mircea Daneliuc încercase să scape din strânsoarea dogmei realist-socialiste introducând în Probă de microfon (1980) elemente pregnante de realism autentic în construcția personajelor, în dialoguri, decoruri și filmări exterioare. Trei ani mai târziu, în Secretul lui Bachus, Titus Popovici procedează invers, prin „neverosimilizare”. Dacă personajele realist socialiste sunt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
finalitate ca fiind de natură imanentă și de esență divină, materialismul se impune totuși ca doctrină dominantă bazându-se doar pe lucruri concrete, tangibile și aflate sub incidența percepției prin simțuri. Fiind în imposibilitatea de a nega finalitatea incompatibilă cu dogma materialistămaterialiștii preiau teza darwinistă, care acceptă termenul de finalitate doar ca rezultat al întâmplării, fără o cauză anume și care a condus la varietatea lumii viețuitoarelor de azi și dintotdeauna. Fondul acestei doctrine este constituit din trei factori principali: ereditatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doctrinei materialiste în explicarea vieții Paulescu este foarte categoric și neconciliant, concluzionând: - materialismul neagă caracterul de finalitate care operează în lumea viețuitoare diferențiind-o de materia brută, întrucât nu o poate explica, în plus acceptând-o “și-ar dărâma propria dogmă”, ceea ce era imposibil pentru o doctrină care are pretenția că este în posesia adevărului absolut; - generalizează fenomenele naturii, reducând ceea ce se petrece în lumea viețuitoare la cele din lumea neînsuflețită, prin negarea unicului caracter distinctiv, finalitatea, cu alte cuvinte - spune
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fie cu moartea dacă după abjurarea convingerilor sale se comportă la fel. Marele istoric și critic al Revoluției franceze Henri Taine definește din această perspectivă statul ca fiind facțiunea sau individul care deține puterea și adaugă referitor la ideile revoluției „Dogma suveranității poporului interpretate de mulțime conduce la o perfectă anarhie, până când interpretate de către șefi va duce la un despotism desăvârșit’. Este exact ceea ce s-a întâmplat în timpul revoluției franceze, până când după 10 ani de anarhie Napoleon Bonaparte i-a pus
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în păcat, mărturisită prin spovedanie este sancționată spiritual prin canon și îndemnul de a nu mai greși, la preoți judecarea este exercitată de episcopi, iar în cazul episcopilor de către sinod. În acest ultim caz situația este gravă, pentru că abaterile de la dogmă și principii pot avea consecințe grave asupra preoților și credincioșilor din jurisdicția respectivă. Dacă biserica a fost concepută ca un model de organizare a omenirii în care pacea, buna înțelegere și atenuarea instinctelor individuale sau colective trebuie să-și găsească
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]