KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă de câteva zile. O indispoziție severă la bilă. Era cumnat cu domnul Dememe, mortul din tren. Ați auzit, chestia cu aceia, cu popa. Madam Panaghia, nevasta lu’ dom Faliboga, era sora mortului din tren. A trecut în neființă... Pardon, s-a dus acuma trei ani în urmă într-o lume mai bună și doamna Panaghia. La sfârșitul lunii dăm anunț și pentru ea. Dar acuma e cu dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dom Faliboga, era sora mortului din tren. A trecut în neființă... Pardon, s-a dus acuma trei ani în urmă într-o lume mai bună și doamna Panaghia. La sfârșitul lunii dăm anunț și pentru ea. Dar acuma e cu dom Dememe, că nu poate merge dom Faliboga la înmormântare. Erau cam certați pă chestia cu doamna Combinata. Nu se face, totuși, să te afișezi cu una care e așa cum e femeia asta. Nu numai bunică-sa a fost ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tren. A trecut în neființă... Pardon, s-a dus acuma trei ani în urmă într-o lume mai bună și doamna Panaghia. La sfârșitul lunii dăm anunț și pentru ea. Dar acuma e cu dom Dememe, că nu poate merge dom Faliboga la înmormântare. Erau cam certați pă chestia cu doamna Combinata. Nu se face, totuși, să te afișezi cu una care e așa cum e femeia asta. Nu numai bunică-sa a fost ce-a fost, dar și mă-sa, moașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a fost ce-a fost, dar și mă-sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cazul, cel care l-a împușcat la alegerile din ’32 și p’ormă a murit pentru democrație sub comuniști. Am făsut cerere și știți ce mi-a răspuns Goncea, personal? Oficiantul ridică din umeri, nu-l privea problema. - Ba da dom’le, așa mi-a zis: „Du-te, madamo, la Papa de la Roma, că erați de-ai lui. El să vă îngroape, cu Vaticanul lui cu tot. Noi de-abia îi mai reconstituim p-ăștia de la noi. Catolici mai îmi trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
își spunea, „dar nu cred că rezistă mai mult de zece-douăzeci de ani.“ „Doamna are dreptate“, se răsuci, aplecat spre el, bărbatul din față. „Întâmplarea face că îl cunosc pe cetățeanul de la agenția de publicitate, unde s-a petrecut evenimentul. Dom’ Rafilă. Este... adică era responsabilul nostru de bloc, ca să fiu mai explicit. Că de la eveniment a rămas cu halucinații. Nevastă-sa, doamna Smărăndița, vinde bilete la autobuze, în stație la spital. Poate ați văzut-o. Una, așa, rumeioară. Cam neprelucrată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
colț. Ăla cu revista în mână, de sub telefon.“ Privi intr-acolo. Nu zări pe nimeni. Ridică din umeri. „Nu știu, continuă cel din față. Mi-a făcut semn. Așa cred... Sau poate pe dumneavostră vă vrea?“ „Nu văd pe nimeni, dom’le. Cine să-mi facă semn? N-am pe nimeni cunoscut p’aici. Era adineauri o doamnă la coada aialantă, da’ a plecat. N-o mai văd.“ „Mă gândeam și eu... Ce să faci în plictiseala asta. Te mai interesezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu îl vezi pe ăla de la telefon? Simt cum mă străpunge cu privirea. Tocmai de-acolo. Uite, aici, mă pătrunde.“ Se bătu de câteva ori cu palma pe ceafă. „Nu mi s-a mai întâmplat. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe mine să-i țin rândul și să vă spun că ea v-a iubit de-adevăratelea. Ați fost iubirea ei, dom’ Condrat. Iubirea vieții ei, vă dați seama? Ca în frumoasele romane ale marelui Turgheniev!“ Dădu să îngâne ceva. Bărbatul din față, care-l cunoștea pe funcționarul de la agenția de publicitate, se răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fi văzut cum mă gâdilam de bucurie când prindeam un ruj sau niște chiloți, d-ăia cu zilele săptămânii, de la pachet, aduși de tovarășa Steiner de la contractări. Că ea avea neamuri la capitaliștii din Israel, unde îi fugise primul bărbat, dom’Rudi, de la achiziții, și mai primea chestii de-astea. Băiatul ridică din umeri. Puțin îi păsa. Auzise placa asta de sute de ori. - Sau să vezi cum mă dădeam de doamnă mare în tot blocul, dacă Sofronică venea acasă c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ei la București și împărțeau în Piață balonașele acelea cu Și noi suntem golani, cântau, stăteau până noaptea târziu. Doar că Țongu nu se hotărăște să divorțeze. Că doamna Persiana i-ar da drumul și ieri. Cum le derulează cu dom’ Verginel, vă dați seama că nu mai e loc de gelozie în căsnicia năruită. Și Emilian acuma se ma și-amestecă și în afacerea cu popa acela din Șoptireanca. Cu popii să faci afaceri, în ziua de azi, după ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dădeau impresia de grabă. El doar executa exact ceea ce avea de făcut. Era doar un mecanism european de golit privăți ecologice. Așa îi cerea și fișa postului, pe care le-o citea în fiecare dimineață, înainte de a pleca la operațiune, dom’ Cangurașuu Brandaburlea, managerul prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“. Din când în când vidanjarorul întorcea, tot automat, capul spre cei doi de pe banca de sub salcie. De obicei acolo îl aștepta Smărăndița. Era ora la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de publicitate sau cam așa ceva la Agenția „Periuță & Județul“. De mai bine de un an de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria lui de soț, înțelegeți dom’ Preda“, i se destăinuise ea. „Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi cum umblă? Zici că-i halucinant. Om cu carte, profesionist la anunțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi cum umblă? Zici că-i halucinant. Om cu carte, profesionist la anunțurile lui, și s-a distrus dom’le cu calculatoru ăsta de-i zice întrenet. Poți să crezi? De-un an și ceva eu nu mai am viață de noapte cu el. La ce să-l mai țin?!“ I-a făcut de câtva ori aluzia, apoi chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să încerce el să facă ceea ce neglija bărba-su. Smărăndița l-a refuzat de fiecare dată, chiar și la aluzii i-a răspuns direct, semn că pricepuse unde se-ntindea Biluță: „N-am decăzut la disperare de-asta, de contacte aiurea, dom’ Preda. Nu de satisfacție de-asta am eu nevoie acuma, la anii mei. Eu vreau liniște și siguranță în casă și omul bărbat să-și facă datoria rațională, nu pretind abuzuri sau fantezii, dar de datorie da, că de-asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
viețile și destinele. Așa mă-nvață pe mine la Templu nostru și nu vreau să ies din cuvintele Învățătorului cum ni le predă predicatorul. De-asta și divorțez și mă abțin. După pronunțarea de divorț, dacă îți mai păstrezi invitația, dom’ Preda, cu dragă plăcere o facem. Până atunci, uite, stăm pe bancă, mai povestim ce și cum, că e atâtea necazuri pe Lume, ne mai odihnim sufletele și ne-ntărim în credință.“ De patru zile Smărăndița nu mai apăruse. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cămătarii lui Brandaburlea. S-a dat și la televizor. Se spunea că Aulius ar fi fost arestat. „Uite-l în halat de spital, cu bodigardul lângă el“, se veseli vidanjorul, ca și cum ar fi apărut Smărăndița din senin pe banca aceea. - Dom Aulius, oftă Verginel. Știu că e neplăcut. Insuportabil chiar, dacă mă gândesc la căldurile astea. Dar altă soluție nu există. Trebuie să avem certificatul, trecut prin comisie. După aia, totul e formalism. - Bine, dom’le, am înțeles asta. Înghit totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Smărăndița din senin pe banca aceea. - Dom Aulius, oftă Verginel. Știu că e neplăcut. Insuportabil chiar, dacă mă gândesc la căldurile astea. Dar altă soluție nu există. Trebuie să avem certificatul, trecut prin comisie. După aia, totul e formalism. - Bine, dom’le, am înțeles asta. Înghit totul, că n-am ce face. Dar ce-o lungesc atâta? A treia săptămână de când zac aici, și nu iese hârtiile alea. Că doar n-oi fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
am ce face. Dar ce-o lungesc atâta? A treia săptămână de când zac aici, și nu iese hârtiile alea. Că doar n-oi fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o știu și eu. Că am variante destule. - Nu, dom’le. Trebuie să iasă, acolo, niște zile de internare. Obligatoriu în spital, cu analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de și-a învelit catedrala și acareturile de la Obancea. Are și el o credință în sensul ăsta, deși biserica nu poate fi de acord în principiu cu situația asta de misticism exagerat. - Popa Băncilă, continuă Vergilică, are niște încurcături cu dom’ Țongu, se judecă pe chestii de-astea de tot hazul cu turnătoriile securiste, cu dosarele de arhivă. Popă și... Aveți dreptate, s-a cam răsturnat lumea. Vă deranjează popa la rezerva unde sunteți? - Nu, cum așa ceva? Dar îi aud și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de umblă la cabine? Are și un aparat de măsoară freonii. Vă dați seama unde am ajuns? Europa ne-a impus și chestii de-astea la ecologie. Aulius surâse, foindu-se nemulțumit. Puricii aceia tot țopăiau undeva în interiorul lui. - Trece dom’ Aulius, ai să vezi cum trece. Nici n-ai să știi p-ormă prin ce-ai trecut. Norocul ăl mare a fost că le-am luat-o înainte de-a veni mandatul. Am amânat-o până la comisie. Aici mestrul Pârțângău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de obicei joile. Vei sta la recluziunea de la Bumbata până se va poptoli vâlva. Minimum patru ani. Îți vor da drumul în cele din urmă, după alegerile din acel an. Vei primi scuze și dreptul de a-l urma pe dom’Aulius în fascinanta Sudica. Chiosea, ridicat și el în picioare, privea holbat spre bărbos. Bâigui: - Îl știam de Ilarion. Dacă vă referiți la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]