4,224 matches
-
luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix cu un gest de lehamite, de ce m-am temut nu am scăpat. Râde. Dar partea cu infirmierele poate fi interesantă. Cum facem să raportam regimentului situația noastră? Asta e problema mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi vorba de asta. Vocea tristă a Smarandei îl îndeamnă să declare teatral și glumeț: A te părăsi pe tine, înseamnă a părăsi sufletul meu. Iată primul compliment venind din partea ta după mult timp! Râde. Aveam nevoie de un cuvânt drăguț. Mă bucur că râzi draga mea. Da, ai acest efect tonic asupra mea. De altfel nu este o surpriză pentru nici unul dintre noi. Continuă pe un ton bine dispus. Ei, domnule locotenent și în rest ce mai faceți? Obosit? Obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la această amenințare! Mai ales că bravura îți este foarte cunoscută, în special cu fetele de pe moșia părinților tăi. Aflată în imediată apropiere, doamna Marinescu întreține dezinvolt o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de afaceri, o brunetă drăguță de vreo treizeci de ani. Martoră involuntară a dialogului care amenință să evolueze nedorit, profită de faptul că atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a unui servitor oprit lângă ele și caută cu privirea pe sub borul pălăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale lui Aristide șBlankț îl amuză șpe regeț. În realitate e mai inteligent decît amîndoi acești sfătuitori ș...ț. Dar o să îl strice. Ambiția și devotamentul interesat al unora, lingușirile și supunerea servilă ale altora vor împinge pe acest băiat drăguț ș...ț spre o domnie capricioasă și arbitrară" . Datorită acestei legături privilegiate a lui Nae Ionescu, pe care el singur și-o crease, prin îndrăzneală și intuiție politică, metafizicianul regelui și ziarul său au avut o putere enormă. Redactorii de la
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
și copii, și era un bun tată de familie, asta nu-l împiedica, firește, să aibă tot felul de aventuri deșucheate... Data trecută crezusem că o să rup cu el. Îl găsisem la masă cu o fată a cărei înfățișare (era drăguță!) îți spunea una, iar vocabularul alta. Era o legătură, după câte mi-am dat seama, îi făcea reproșuri ea lui și el le înghițea tăcut, învins, încercînd zadarnic să plaseze din când în când cîte-un cuvânt. Individa trona... "Nu ți-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu numai înfățișarea, mai am un argument, continuai eu văzând că se enerva. Când te duci la un chioșc să-ți cumperi țigări și vânzătoarea e unguroaică vorbești cu ea ungurește." "O singură dată s-a întîmplat, fiindcă unguroaica era drăguță." "Da' de unde, în chestia asta eu am o părere formată. Există un anume tip de intelectual ardelean care știe ungurește. De ce? Ei, de ce! Așa! Nu strică! Cine știe?" Mă așteptam să se holbeze la mine și să-mi spună ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda sau să-i invit la noi? Și de ce o făceam tocmai acum? Veniră îmbrăcați de vizită (deși Ion Micu era în general neglijent îmbrăcat). Și cu flori. Matilda deschise ochii mari când o văzu pe Clara "Vai, ce duduie drăguță!" exclamă în toiul unei mari încîntări care nu știu cât era de sinceră, avea însă aerul că ea e o matură doamnă, nu mai era, în orice caz, de mult o duduie. Și o mângâie pe obraz cu un gest ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
naivitate simulată în timp ce Clara roșea. "Dar ce importanță are? exclamă Matilda cu o uimire exagerată. Duduie e un cuvânt moldovinesc, adăugă ea cu un puternic accent basarabenesc, și care se evită să se spună unei fete care nu e foarte drăguță și nu e așa de tinerică. Nu poți să-i spui unei cucoane, așa grasă și bătrână, duduie. La noi se mai spune și domniță!" Ion Micu clipea des, un semn la el de indecizie: să-i placă sau să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apă și mâncare, în colonii și pe clanuri, fiecare cu familia lui, soț, soție și copii, și că la maturizarea fetelor (așa le numea famenul, fete) șeful de clan își omoară nevasta și alege dintre tinerele copile pe cea mai drăguță și mai aptă în înmulțire și reîncepe ciclul de reproducere. Pe urmă, după vreo zece-doisprezece ani șeful albește și este și el omorât de unul mai tânăr. Au camere de dormit, chiar și anticamere, și în stânga (nu în dreapta) fiecărei camere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun ceva, dacă știi să le asculți... Fii cioară drăguță și o să te fac să le simți porumbiță... N-ai nici o șansă cu strelitul, poți să-i arăți și un autobuz și el tot pe tipesa lui o vede... În timp ce tu îmi placi mie, băiat tânăr, de..." "...Alo, alo, filozofule
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut că nu înțeleg... M-am oprit: "Dansăm?", i-am spus foarte fermă. Și-a dezvelit frumusețea de dantură, s-a înclinat cu capul într-o parte și s-a retras. Aiurea! parcă nu erau acolo o mulțime de fete drăguțe care să le accepte stilul, părea el să-mi spună ironic. "Mă scuzați, alteță!" Ceea ce și făceau amândoi, adică le alegeau, și într-o zi le dădeau de știre: "Ileana B. și Victoria N. duminică după masă sânt convocate la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi veni: chiar de pe atunci sufereai de limbariță? Mi-l intui însă și, privindu-mă dintr-o parte, râse din nou, de astă dată de mine: Da, zise, așa era, îmi mergea gura fiindcă el era un mutălău, prost și drăguț, care nu mai știa ce să mai facă dacă eu tăceam..." Poate că îl intimidai!? zisei. Ai o puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie." Se opri din mers și îmi oferi o privire care cerea de la mine o desmințire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că n-a înțeles bine cui fuseseră rezervate camerele (instruit să mascheze farsa); ne înmînă cheile și urcarăm. "Suzy, Petrini, ne zise șeful, făceți-vă comozi și coborâți la masă. Astăzi sînteți invitații mei!" "Vă mulțumim, zise Suzy, sînteți foarte drăguț... Cred și eu, îmi șopti apoi pe scări, e ușor să fii drăguț când nu mai știi ce să faci cu banii... Așa bonom cum îl vezi... Îți spun eu mai tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne înmînă cheile și urcarăm. "Suzy, Petrini, ne zise șeful, făceți-vă comozi și coborâți la masă. Astăzi sînteți invitații mei!" "Vă mulțumim, zise Suzy, sînteți foarte drăguț... Cred și eu, îmi șopti apoi pe scări, e ușor să fii drăguț când nu mai știi ce să faci cu banii... Așa bonom cum îl vezi... Îți spun eu mai tîrziu..." Camerele noastre erau alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis atunci titularul, văd că sînteți un judecător experimentat. Unde e greșeala?'' Furtul e furt, i-am răspuns, trebuie pedepsit, dar depinde de pagubă, de prejudiciul adus societății sau individului, nu rămâne o cantină fără pâine dacă o fată e drăguță cu un băiat și-i dă pe furiș o franzelă." "Așa este, ce propuneți?" "Să schimbați legea! i-am spus. Nuanțări, dealtfel, există și acum pentru tot soiul de delicte: de la o lună până la un an de închisoare. Puneți amenzi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bubuiră și naveta sări în lături coborând în puțul sasului. ― Hei, mormăi Frost. I-o fi trecut cuiva prin cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță, zise Dietrich. Am verificat. Nu pățim nimic. N-o să mișcăm până atingem solul. Frost se liniști. Propulsoarele navetei bubuiră și celor dinăuntru li se mută stomacul când lăsară în urmă câmpul de gravitație artificială al lui Sulaco. Se despărțeau încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
te asigur că nu mi-ar plăcea să primesc una din astea în mutră. (Vorbi mai încet.) O port mereu cu mine. Pentru lupta de aproape. Rămâne între noi: nu cred că poate face mari pagube la distanță. ― Oricum, e drăguță, confirmă Hudson aruncând o ultimă privire admirativă. Ești al naibii de tradiționalist, Hicks. Caporalul schiță un zâmbet. ― Sunt un nostalgic. Se auzi glasul lui Apone. ― Înainte. Hicks, că tot îți place să rămâi în urmă, asiguri spatele. ― Cu plăcere, sergent. Caporalul propti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse că persoana aceea blondă îmbrăcată într-o uniformă bărbătească, cu pantaloni, dar având numai o bluză colorată, în partea de sus a corpului, și fără veston... că această persoană drăguță la față era de fapt, mama care fusese strigată atât de insistent mai devreme. Și, într-adevăr, când vorbi, era vocea muzicală a unei femei. - Domnule, Enin mi-a povestit despre dumneata. Nu prea își amintește cum te cheamă. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Îi era complet necunoscută. Probabil că era ceva în reacția lui față de ea, reacție pe care străinii voiau să-l afle Ce putea fi? Tânăra femeie spuse, ezitând, în engleză: - Am primit o fotografie de-a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
poartă și dispoziția colegei din Mizil): paturile păreau supraâncărcate, saltelele se lăsau printre droturi și doar un student poate să spună cum te-odihneai în condițiile astea. Din toate punctele de vedere, Felicia părea tovarășul ideal de drum prin studenție. Drăguț, educat, potolit - nu punea niciodată întrebări complicate. Cuvintele „sex“, „avort“ sau „prezervativ“ îl lipseau din vocabular (ultimele două, și de pe piața socialistă). Vorbeam despre Dimov sau Tiktin, urmăream aparițiile de la Cartea Românească“, dezbăteam problemele romanului șaptezecist (a fost sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mare ca să-mi dau seama; în plus, oboseam repede, imediat mă lua somnul și scăpam reprezentația. Oricum nu se întâmpla nimic, părinții trăiau simpatici și asexuați, parcă tocmai împliniseră șase ani, ca mine. Nopțile, formam o echipă de copilași drăguți și nevinovați, preocupată doar de dinții de lapte și de somnul regulamentar de creștere. Desigur, dacă te-ai fi uitat din partea cealaltă, dinspre tăblia mică, ai fi întâlnit niște picioare enorme, păroase, ieșind neprevăzut și inestetic de sub cearșaf: armonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Toțki, de altminteri, uitase curând de amândouă pentru că locuia în străinătate. Peste cinci ani, Afanasi Ivanovici trecu pe la această moșie și descoperi în casa de la țară, în familia neamțului lui, un copil splendid, de vreo doisprezece ani, o fetiță zburdalnică, drăguță și deșteaptă, care promitea să ajungă o frumusețe neobișnuită; în acest domeniu, Afanasi Ivanovici era mare cunoscător și nu dădea greș niciodată. De data aceasta își petrecu la moșie doar câteva zile, dar reuși să dea dispoziții; în educația fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zice: „Are chipul unei surioare bune“. Pe ceilalți îi tratați cu simplitate și veselie, însă vă pricepeți și inima s-o ghiciți de îndată. Așa cred că e fața dumneavoastră. Alexandra Ivanovna, fața vă e și ea minunată și foarte drăguță, dar, poate, aveți o tristețe tăinuită; fără nici o îndoială, sufletul vă e nespus de bun, dar nu sunteți veselă. Chipul dumneavoastră are ceva aparte. Ca al Madonei lui Holbein din Dresda 20. Deci, asta-mi spune fața dumneavoastră; ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
indiferentă și nu-și ascundea sentimentele. Varvara Ardalionovna se purta prietenește cu el, însă nu se grăbea să-i răspundă la anumite întrebări, care chiar nu-i plăceau; de fapt, Ptițân nu era nici pe departe descurajat. Nina Alexandrovna era drăguță cu el și în ultimul timp începuse chiar să aibă mare încredere în el. De altfel, se știa că Ptițân se ocupă special de agonisirea banilor, dând împrumuturi pe termene scurte și cu dobânzi mari, contra unor garanții mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un scaun și generalul, având picioarele întrucâtva slăbite în aceste momente de după luarea prânzului, se lăsă sau, mai bine zis, se prăbuși pe scaun; însă incidentul nu-l intimidă câtuși de puțin. Picat chiar în fața Nastasiei Filippovna, cu o strâmbătură drăguță, lent și afectat, îi luă degetele și le duse la buze. De fapt, generalul era greu de pus în încurcătură. Înfățișarea lui, cu excepția unui aer întrucâtva neglijent, era încă destul de prezentabilă, lucru pe care el îl știa foarte bine. Altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]