KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

Care-i treaba cu cazul ăsta? — Nu știu ce are el în minte; Heydrich nu-mi face confidențe. Am vrut doar să te avertizez, ca să fii pregătit, astfel încât să nu faci vreo prostie, cum ar fi să-i spui să se ducă dracului, ceea ce ar putea să fie prima ta reacție. Amândoi avem un mare respect pentru capacitățile tale de detectiv. Și se întâmplă ca și eu să vreau în Kripo pe cineva în care să pot avea încredere. — Ei, ca să vezi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ar fi de folos. Ai perfectă dreptate, desigur. Dar ascultă și motivele mele, Herr Gunther. Întâi de toate, fiul meu e un băiat impulsiv. Cea mai probabilă reacție a lui va fi să-i spună acestui șantajist să se ducă dracului și să nu dea banii. Asta ar duce aproape sigur la arestarea lui. Reinhard e fiul meu, și ca mamă îl iubesc nespus, dar e un prost care nu pricepe deloc chestiunile pragmatice. Bănuiesc că indiferent cine e cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Hitlerist. Am ridicat din umeri: — Mai devreme sau mai târziu, tot ar fi fost nevoit să se înscrie în Tineretul Hitlerist regulat. — Porcu’ ăsta mic nu trebuia să dea el fuga să se alăture lor, atâta măcar. Putea să aștepte dracului să fie luat de ei, ca restul băieților din clasa lui. — Ei, și tu, haide, privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
aprins lumina și am ieșit în hol. — Cine e? am întrebat, deși știam foarte bine că, în general, numai cei de la Gestapo aveau o plăcere grozavă să-i deranjeze pe oameni din somn. — Haile Selassie, îmi răspunse o voce. Cine dracu’ crezi că e? Haide, Gunther, mișcă-te și deschide ușa, că n-avem toată noaptea la dispoziție. Da, deci era Gestapoul. Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mea, am căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație prietenească? — Păstrează-ți comentariile pentru tine, bine? Și acu’ trage-ți niște haine pe tine, ca să nu te luăm dracului în pijamale. M-am îmbrăcat cu grijă, alegând cel mai ieftin costum German Forest pe care-l aveam și o pereche de pantofi vechi. Mi-am umplut buzunarele cu țigări. Mi-am luat chiar și un exemplar din Berlin Illustrated

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
considerare posibilitatea ca, în situația dată clientul tău să aibă vreo legătură cu asta. Și să presupunem că zice: „Herr Gunther, îți interzic să discuți cu poliția despre această afacere nefericită.“ Unde ajungem așa? Clătină din cap și adăugă: — Pe dracu’, nu facem nici o înțelegere, Gunther. Îmi spui mie sau îi vei spune judecătorului. Se ridică și se îndreptă spre ușă: — Ține numai de tine. Mai gândește-te, nu e nici o grabă. Eu nu mă grăbesc nicăieri. Închise ușa după el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
astea de masaj. — Evona Wylezynska este cea cu care trebuie vorbit. E proprietara câtorva saloane. Ia 25% din tot ce fac fetele. Cel mai probabil e la ea acasă pe Richard Wagner Strasse. — Richard Wagner Strasse? am repetat eu. Unde dracu’ e asta? — Se numea Sesenheimerstrasse, se întinde către Spreestrasse. Știți, unde e Opera. — Bănuiesc că ar trebui să ne considerăm norocoși că Hitler iubește opera și nu fotbalul. Becker rânji. Conducând într-acolo, păru să-și recapete ceva din buna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fete, deși eu nu permit așa ceva. Un porc ca ăsta ar trebui să fie închis. — Ascultă, orice ar putea ajuta. În acest moment nu sunt prea multe date pentru a continua. Evona ridică din umeri și își stinse țigara: — Ce dracu’, zise ea, am fost și eu școlăriță cândva. Ai zis patru fete... — S-ar putea să fie chiar cinci. Toate între 15 și 16 ani. Din familii cumsecade, fete cu viitor luminos în față, până ce acest maniac le răpește, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
asta nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact ce-i spun eu să facă. Dacă îi spun eu să-i facă o felație judecătorului în văzul Curții, o s-o facă. Pricepi? Atunci, să vă ia dracu’, mârâi el. Adică, dacă tot aveți de gând să-mi faceți o cușcă pe mărimea mea, nu văd de ce aveți nevoie de mine să fac cheia. De ce dracu’ v-aș răspunde la întrebări? — Cum vrei. Pentru mine nu e nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
judecătorului în văzul Curții, o s-o facă. Pricepi? Atunci, să vă ia dracu’, mârâi el. Adică, dacă tot aveți de gând să-mi faceți o cușcă pe mărimea mea, nu văd de ce aveți nevoie de mine să fac cheia. De ce dracu’ v-aș răspunde la întrebări? — Cum vrei. Pentru mine nu e nici o grabă. Eu, unul, o să merg înapoi acasă, o să fac o baie fierbinte, o să dorm bine la noapte, apoi o să vin din nou aici să văd ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
al cărții Führer-ului. Și acolo o să descoperi că el vorbește despre folosirea celor mai moderne mijloace medicale aflate la dispoziția noastră pentru a preveni posibilitatea ca degenerații fizic și bolnavii mintali să contamineze sănătatea viitoare a rasei. Păi, și ce dracu’ înseamnă asta? — Eu presupusesem că asta înseamnă că astfel de nefericiți vor fi pur și simplu împiedicați să aibă familii. Adică, pare rezonabil, nu-i așa? Dacă sunt incapabili să aibă grijă de ei înșiși, atunci cu greu ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
11 Joi, 22 septembrie Se auzi un fluierat, trenul săltă pe șine și apoi pornirăm încet, plecând din gara Anhalter, în călătoria de șase ore spre Nürnberg. Korsch, singurul care mai era în compartiment cu mine, își citea ziarul. — La dracu’, zise el, ia ascultați la asta. Aici zice că ministrul de externe sovietic, Maxim Litvinov, a declarat în fața Ligii Națiunilor din Geneva că guvernul său este hotărât să respecte tratatul de alianță pe care-l are cu Cehoslovacia și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa cu pumnul, spre marele amuzament al celor două însoțitoare, care chițăiră de plăcere, făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mai întâi. — Chiar așa? Îmi pare că, mai nou, polițaii uită cam multe aici, la Alex. În caz că ai nevoie să ți se aducă aminte, asta este ancheta unei crime. Acum dă-te jos de pe biroul meu și spune-mi ce dracu’ se întâmplă. El sări de pe birou și luă poziție de drepți: — Gottfried Bautz e mort. Omorât se pare. Proprietăreasa lui i-a găsit cadavrul în apartament azi-dimineață devreme. Korsch s-a dus acolo să vadă dacă e ceva pentru noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mai mult. Lange se șterse la buza care-i sângera și se uită la sângele care lăsase o dâră pe dosul mâinii sale. Avea lacrimi în ochi, dar reuși totuși să-și exprime indignarea: — Ia ascultați aici, strigă el, ce dracu’ e asta? Ce înseamnă asta, să năvăliți așa aici? Spune-i, am zis. Becker apucă gulerul pijamalei de mătase a lui Lange și îl răsuci în jurul gâtului său scurt și gros: — Triunghiul roz te paște, grăsuțul meu, zise el. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Așa că, dacă ar pune vreodată mâna pe dosarul ăla medical, atunci... — ...atunci jocul ar fi terminat cu adevărat pentru totdeauna. — Așadar, care-i planu’, domnule? — Himmler, Heydrich, Nebe - cu toții au plecat la această Curte de Onoare SS din Wewelsburg. Unde dracu’ e Wewelsburg? întrebă Becker. — E foarte aproape de Paderborn, zise Korsch. — Propun să mergem după ei. Să vedem dacă nu-l pot demasca pe Weisthor și toată afacerea asta împuțită chiar în fața lui Himmler. O să-l iau pe Lange în această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
meu bun mă oprește să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
lui Weisthor. Am închis cu zgomot sertarul. — Bun. Îl am. Acum putem să plecăm de aici. Eram pe cale de a duce mâna la clanță, când un revolver pătrunse pe ușă, urmat îndeaproape de Lanz Kindermann: Îmi spuneți și mie ce dracu’ se întâmplă aici? M-am tras înapoi: — Ei, ce surpriză plăcută, am spus. Tocmai vorbeam despre tine. Ne gândeam că ai fi putut să pleci la ora ta de religie din Wewelsburg. În paranteză fie spus, aș fi foarte atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică, nu fi om, ce dracu! spuseră roboții. Dacă n-am, n-am! De unde să am dacă n-am? se înfurie nea Gică. — Lăsat la el, fost mult bolnav, se rugă de ei Șari-neni. — Avem delegație, nea Gică! spuse Felix S 23, fără să ia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat să dormi?! Sunt programat să dorm iepurește, ca să pot corecta traiectoria navei, șopti Dromiket 4. Și să nu-ți fie frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l trezești pe comandant - șopti și Getta 2, punându-și mâna pe genunchii robotului Dromiket 4 -, îți povestesc și ție despre galaxia mea. — Asta și vreau! șopti Dromiket 4. Știți, domnișoară, noi nu prea avem posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
prag apăru un bărbat gras, chel, îmbrăcat într-un costum de culoare bleumarin, cămașă albă și papion negru. Se uită cu atenție spre navă. — S-a închis, tovarăși. Reveniți mâine, zise el. — Bă Gică, sunt eu, Felix S 23. Ce dracu’, nu mă mai cunoști? — Ba vă cunosc, tovarășe Felix, da’ programul e program. Avem și noi orar, trebuie să-l respectăm. — Bine, mă, da’ cine te vede pe tine aici când închizi și când deschizi? — Tovarășe Felix, eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine să tragi pe dreapta etc. E starea cunoscută sub numele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]