4,287 matches
-
al ducelui Ernest al II-lea, Albert, Prinț Consort. Însă Albert era soțul reginei Victoria a Regatului Unit și fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales era moștenitorul aparent al reginei. Prințul Eduard a renunțat la pretenția sa asupra ducatelor în favoarea următorului său frate, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. Astfel, Alfred a devenit următorul Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Singurul fiu al lui Alfred, numit tot Alfred, s-a sinucis în 1899, așa că în 1900 când Ducele Alfred a murit
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
din cei doi regi ai Etruriei. Louis a fost fiul lui Ferdinand, Duce de Parma și al Arhiducesei Maria Amalia a Austriei, a doua fiică a împăratului Francisc I și a Mariei Tereza a Austriei. În timp ce Louis stătea în Spania, Ducatul de Parma era ocupat de trupele franceze din 1796. Napoleon Bonaparte, care cucerise mare parte din Italia și voia să câștige Spania ca aliat împotiva Angliei, a propus să compenseze Casa de Bourbon pentru pierderea Ducatului de Parma cu regatul
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
Louis stătea în Spania, Ducatul de Parma era ocupat de trupele franceze din 1796. Napoleon Bonaparte, care cucerise mare parte din Italia și voia să câștige Spania ca aliat împotiva Angliei, a propus să compenseze Casa de Bourbon pentru pierderea Ducatului de Parma cu regatul Etruria, un stat nou pe care Napoleon l-a creat din Marele Ducat al Toscanei. Acest lucru a fost agreat prin Tratatul de la Aranjuez (1801). Louis trebuia să-și primească investitura de la Napoleon la Paris, înainte
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
cucerise mare parte din Italia și voia să câștige Spania ca aliat împotiva Angliei, a propus să compenseze Casa de Bourbon pentru pierderea Ducatului de Parma cu regatul Etruria, un stat nou pe care Napoleon l-a creat din Marele Ducat al Toscanei. Acest lucru a fost agreat prin Tratatul de la Aranjuez (1801). Louis trebuia să-și primească investitura de la Napoleon la Paris, înainte să ia în posesie Etruria. Louis, soția și fiul său au călătorit incognito prin Franța sub numele
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Igești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Din satul Igești descinde familia marelui martir al neamului, victima intrigilor politice interbelice, Corneliu Zelea Codreanu. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Igești a făcut parte
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
evoluția evenimentelor în anul următor l-au convins să intervină. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat și, în 15 iunie 1021, a suferit tradiționala pedeapsă romană de "poena cullei"; el a fost legat într-un sac alături de o maimuță, un cocoș și un șarpe și apoi aruncat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Fier", perioada serviciului de mercenariat al normanzilor a ajuns la final, momentul coincizând cu ridicarea a două mari state normande, ambele datorând supunere direct Imperiului german: comitatul de Aversa, ulterior Principatul de Capua, și comitatul de Apulia, devenit ulterior Ducatul de Apulia. În 1046, Drogo de Hauteville a pătruns în Apulia și l-a înfrânt pe catepanul bizantin Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Între timp, fratele său Umfredo i-a silit pe bizantinii retrași în Bari să încheie un
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Gaeta; însă atunci când tânărul a încetat din viață înainte ca nunta să aibă loc, el i-a solicitat longobardului "morgengab" (zestrea). Ducele a refuzat, drept pentru care Richard a asdiat și ocupat Aquino, unul dintre puținele feude rămase sub dominația ducatului de Gaeta (1058). Cronologia cuceririi Gaetei nu este clară. Documente din 1058 și 1060 fac trimitere la Iordan, fiul mai vârstnic al lui Richard, ca duce de Gaeta, însă aceste texte sunt privite cu suspiciune, fiind considerate ca falsuri, dat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
lui Richard, ca duce de Gaeta, însă aceste texte sunt privite cu suspiciune, fiind considerate ca falsuri, dat fiind că Atenulf încă figura ca duce când a murit în 1062. După moartea lui Atenulf, Richard și Iordan au preluat conducerea ducatului, însă i-au permis moștenitorului lui Atenulf, Atenulf al II-lea, să guverneze ca supus al lor până în 1064, când Gaeta a fost integral încorporată în statul condus de dinastia Drengot. Richard și Jordan au numit duci-marionetă, de obicei de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a trebuit să fie abandonată din cauza tarantulelor, astfel încât întreaga campanie a fost compromisă. El a atacat din nou Palermo în 1071, însă a cucerit doar orașul, fără citadelă. Robert l-a numit pe Roger drept conte de Sicilia, sub suzeranitatea Ducatului de Apulia. Citadela a fost cucerită în ianuarie 1072. Într-o împărțire a insulei, Robert a păstrat pentru sine Palermo, jumătate din Messina și Val Demone, lăsând tot restul Siciliei, inclusiv ceea ce nu se cucerise încă, în mâinile lui Roger
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
1085. Micul oraș Fiskardo din Cefalonia își are numele după ducele normand. Boemund nu a continuat să acționeze pentru cucerirea Greciei, revenind în schimb în Italia, pentru a-și disputa succesiunea lui Robert Guiscard cu fratele său vitreg Roger Borsa. Ducatul de Neapole, nominal încă posesiune bizantină, a fost unul dintre ultimele state din Italia de sud care să fie atacat de către normanzi. Ducii de Neapole, încă de când ducele Sergiu al IV-lea făcuse apel la ajutorul lui Rainulf Drengot în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
față de dominația normandă. Pe parcursul acestei perioade, feudalii normanzi au apărut pentru prima dată în regiunea Neapolelui, cu toate că pisanii, inamici față de Roger al II-lea, au susținut independența Neapolelui, probabil până către 1139. În acel an, Roger a reușit să absoarbă ducatul în cadrul regatului său. Papa Inocențiu al II-lea și nobilimea napolitană l-au recunoscut pe fiul mai mic al lui Roger, Alfons de Hauteville, ca duce. Cucerirea sudului Italiei de către normanzi a fost martora unei infuzii a stilului romanic și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
avea oare aceste țări când mia de ani va fi împlinită? Căci pe aceleași locuri prin care stăteau odată arcașii lui Svetoslav sânt astăzi regimentele împăratului Alexandru II, dar în mai mare număr și încununate de izbândă. Din vechiul Mare Ducat de la Kiev au înflorit astăzi cea mai întinsă împărăție a istoriei nouă, alte ape duce Dunărea, alți stăpâni sânt la Bizanț, alți dușmani găsește Rusia în cale. Dar va veni o vreme când alte neamuri, ce dorm în sânul viitorului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Vladislav și Radu Negru, din Radu Negru Dan și Mircea cel Mare ( - 1418). Cam într-o sută de ani, de la Tugomir până la capătul domniei lui Mircea, Țara Românească ajunsese la cea mai mare întindere teritorială, căci cuprindea Oltenia, Valahia Mare, ducatele Făgărașului și Omlașului din Ardeal, mare parte a Bulgariei, Dobrogea cu cetatea Silistra, Chilia cu gurile Dunării și țări tătărești nenumite mai de aproape. În această vreme Valahia întreagă, împreună cu toate posesiunile ei, se numea în bulele papale, în documentele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avut drept urmare cercetări, avertismente și espulsiuni. Astfel, în urma scrisorii Cestiunea orientală adecă rusească a fost dat în judecată și avertizat. Broșurile Războiul jezuiților contra Austriei și a Germaniei și Biserica nouă și politica veche au avut drept rezultat espulsiunea din ducatul Sachsen-Weimar. De aci merse la Hamburg, unde fu unul din fondatorii comunității religioase germano-catolice. În urma scrierii Austria, progrese și regrese, librăria Hoffmann et Comp. din Hamburg a pierdut în Austria debitul pentru toate cărțile ce le edita. În timpul revoluției de la 1848
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
imperial-religioasă specifică pe plan extern. Din secolul al VI-lea până în secolul al XI-lea, banul bizantin de aur, nomisma de 4,55 gr., a fost moneda schimburilor comerciale internaționale. Înlocuirea ei de-abia în secolul al XIII-lea prin ducatul venețian de proastă calitate i-a determinat pe bizantini să respingă și mai hotărâți dominația politico- socială și exploatarea economică exercitată de Occidentul latin, și să-și apere identitatea lor culturală prin Biserica ortodoxă coabitând cu statul. (14, pp. 135-137
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
activitate, pe principiile PAC, potrivit reglementărilor în vigoare; ... b) implementează prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260964_a_262293]
-
IT13 Liguria IT2 Lombardia IT31 Trentino-Alto Adige IT32 Veneto IT33 Friuli-Venezia Giulia IT4 Emilia-Romagna IT51 Toscana IT52 Umbria IT53 Marche IT6 Lazio IT71 Abruzzo IT72 Molise IT8 Campania IT91 Puglia IT92 Basilicata IT93 Calabria ITA Sicilia ITB Sardinia LUX Luxemburg (Marele Ducat ) Luxembourg (Grand-Duché ) NL11 Olanda Groningen NL12 Friesland NL13 Drenthe NL21 Overijssel NL22 Gelderland NL23 Flevoland NL31 Utrecht NL32 Noord-Holland NL33 Zuid-Holland NL34 Zeeland NL41 Noord-Brabant NL42 Limburg AUT Austria AT11 Burgenland AT12 Niederösterreich AT13 Wien AT21 Kärntern AT22 Steiermark AT31
jrc5179as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90347_a_91134]
-
Articolul UNIC Se aprobă Acordul dintre statele membre și statele partenere și Marele Ducat al Luxemburgului, în calitate de Autoritate de management și Autoritate de certificare, privind implementarea Programului operațional ESPON 2013, semnat la București la 12 martie 2008. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: -------------- Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor, Laszlo Borbely p. Ministrul afacerilor externe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203800_a_205129]
-
Articolul UNIC Se ratifica Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg privind schimbul de stagiari, semnat la Luxemburg la 20 iulie 2001. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemnează: --------------- Ministrul muncii și solidarității sociale, Marian Sarbu Ministrul afacerilor externe, Mircea Geoana Ministrul integrării europene, Hildegard Carola Puwak Ministru de interne, Ioan
EUR-Lex () [Corola-website/Law/136345_a_137674]
-
activitate, pe principiile PAC, potrivit reglementărilor în vigoare; ... b) implementează prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/245989_a_247318]
-
naufragiat în largul coastei Marocului. Deși au scăpat nevătămați, Ducele de Fife s-a îmbolnăvit de pleurezie, probabil contactată ca urmare a naufragiului. El a murit la Assuan, Egipt, în ianuarie 1912 și Prințesa Alexandra i-a succedat la conducerea ducatului de Fife. Mai târziu, fiica sa cea mare, Prințesa Alexandra de Fife s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Prințul Arthur de Connaught. Prințesa Regală a murit în ianuarie 1931, la casa ei din Portman Square, Londra și a fost
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
era căsătorită cu principele Guaimar al III-lea de Salerno, iar frații săi, Landulf și Pandulf, au condus principatele de Benevento și Capua. Maria a avut doi fii, Ioan și Manșo. În 1028, împreună cu fiul său Manșo a ocupat tronul Ducatului de Amalfi, alungându-i de la conducere pe soțul ei, Sergiu și pe celalalt fiu, Ioan, care s-au refugiat la Constantinopol. Această a avut loc probabil în urmă instigărilor și cu sprijinul fratelui ei, Pandulf. În 1029, Ioan a revenit
Maria de Capua () [Corola-website/Science/324884_a_326213]
-
servind drept legătură între rege și Lordul Cancelar, cardinalul Thomas Wolsey, arhiepiscop de York. În 1523 Morus a devenit orator al Camerei Comunelor. A fost apoi numit înalt protector al universităților Oxford și Cambridge. În 1525 a devenit cancelar al Ducatului Lancaster, o funcție care îi conferea control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a Angliei de nord. În 1505, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, Morus s-a căsătorit pentru prima dată, cu Jane Colt, mai mică
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
Constantin și Elena" din Gura Humorului se află pe strada Mănăstirea Humor nr. 2, pe drumul ce duce către Mănăstirea Humor. Biserica a fost construită în anul 1862 de către comunitatea armenilor din orașul Gura Humorului (localitate aflată pe atunci în Ducatul Bucovinei din cadrul Austro-Ungariei), în memoria lui Lusik Koilavian. Lăcașul de cult îl avea inițial ca patron pe Sfântul Gheorghe. În lăcașul de cult se află încastrate în pereți două plăci de marmură (una amplasată la intrarea din pridvor în pronaos
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]