5,695 matches
-
în care a trăit Sfanțul Augustin. I Imperiu - entitatea politică, definită de Tratatul de la Eridani ca fiind cuprinzătoare a întregului univers cunoscut și condus de dinastia Boszt. Incident tehnologic - etapă a însămînțării în care, sub aparența unor minuni și daruri dumnezeiești, clonelor de pe Lumile Agricole li se oferă unelte performante și, în ultimă fază, chiar mașini și utilaje sofisticate. Î Însămânțare - procesul prin care, pe Lumile Agricole, este declanșată apariția primului Mântuitor. Se realizează cu germenii obținuți din Alambicul dp Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Folosită în special pentru determinarea adevărului unor afirmații și pentru inducerea de vise. T Templu - prima construcție a clonelor de pe o Lume Agricolă. Punctul de plecare al civilizațiilor de clone și locul în care se strâng ofrandele pentru satisfacerea cerințelor dumnezeiești. Construirea și înfrumusețarea Templului constituie evenimente hotărâtoare pentru definitivarea unei religii lucrative. Tengys - planeta-capitală a Imperiului Tratatul de la Alderbaraan - act politic care reglementează regimul prospecțiunilor extraimperiale și proprietatea asupra bunurilor și cunoștințelor ce decurg din asemenea explorări. Tratatului de la Eridani
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi și alesese pentru Lucrarea Lui. De aceea, întîiul nostru Stareț, care se numea prin minunata Lucrare divină tot Augustin, a înțeles că putem să ne imaginăm oricând orice religie, dar sfinții nu-i vom putea multiplica niciodată pe căi dumnezeiești. Cu atât mai puțin pe copii lui Dumnezeu, profeții care duc învățătura Lui pe Lumile Agricole. Geniul Întâi Făcătorului nostru de Dumnezeu a constat tocmai în înțelegerea misiunii sale și a cuvântului Domnului, relevat lui în câmpia Pannoniei... Dumnezeu nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-ți oferi acel lucru... Atâta doar că unii suntem sortiți a împărtași adevărata cunoaștere, să devenim sfinți, iar alții, cei mai mulți dintre noi, purtăm sădit în ființa noastră păcatul originar și nu vom ajunge niciodată să-i stea Domnului alături... E dumnezeiesc de simplu. Vassur interveni surescitat în conversație, în ciuda privirii ucigătoare pe care i-o arunca superiorul lui: - Vrei să spui că voi, pur și simplu, adunați aici oameni care au mai existat și îi puneți să trăiască împreună sperând că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fiecare Ou avea înscris pe el destinația: Delta IV, Pruzz, Nova Betelgeuse... Toate cele 643 de lumi agricole pe care le însămînțase Abația. Aproape o sută de miliarde de suflete. Ce tăvălug uriaș aveau să stârnească aceste Ouă, ce forță dumnezeiască aveau pletele Sfântului Augustin! Abatele terminase de închis Ouăle și se așeză să le mai contemple încă o dată. - Șase sute patruzeci și trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doua venire a lui Cristos pe Pământ. Dincolo de asta, urma nemărginirea, locul în care până și lui Dumnezeu îi este greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar fi putut face din moment ce nemărginirea dumnezeiască se revărsase peste oameni? Zeții erau altceva, erau hăul de care îi era frică lui Dumnezeu. Extratereștrii erau Anticristul! Abații stabiliseră asta încă din urmă cu treizeci și trei de generații și pregătiseră Ouăle întru Lucrarea ultimă a Domnului: a doua venire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cuvîntului este cunoscută. Acest mixaj iudeo-creștin s-a născut din încrucișarea cuvîntului lui Iahve, cauza eficientă a creării lumii încă de la începuturile Genezei, cu logosul lui Heraclit, al lui Filon din Alexandria și al neoplatonicienilor. În el se reunesc suflul dumnezeiesc și principiul logic al lucrurilor. A acționa coincide cu a gîndi pentru Divinitate: este singura Ființă care nu vorbește în gol. Verb se traduce în latină prin sermo și ratio deopotrivă (Tertulian, Adversus Praxean, 5), iar în greacă prin logos
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la început nu ispitei și să nu intrăm în acest joc periculos. Acceptarea ispitei și săvârșirea păcatului duce în final la apariția patimii. Deci, Părinții insistă pentru alungarea ispitei încă de la început, pentru că dezvoltată, ea duce la depărtarea de dragostea dumnezeiască, transformându-se într-un zid despărțitor între om și Dumnezeu. Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai ales atunci când ne apare momeala diavolului trebuie să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
drumul spre serviciu sau spre școală, ori când așteptăm autobuzul, decât să naștem nervi și păcate când acesta întârzie, mai bine ne-am ruga, luminându-ne astfel mintea și curățindu-ne sufletul, care, hrănit cu rugăciunea, naște cuvinte înțelepte, gânduri dumnezeiești și bucurii de nedescris. Căci rugăciunea este „lucrarea demnă de vrednicia minții sau cea mai bună și mai curată întrebuințare a ei”<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre rugăciune, cap. 84, în Filocalia, vol.I, Edit. Humanitas,București, 1999, p. 97
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă și nu știm dacă e după Dumnezeu sau nu, să ne întrebăm ce-ar zice Dumnezeu despre acea faptă. Apoi să ne gândim ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
de la început nu ispitei și să nu intrăm în acest joc periculos. Acceptarea ispitei și săvârșirea păcatului duce în final la apariția patimii. Deci, Părinții insistă pentru alungarea ispitei încă de la început, pentru că dezvoltată, ea duce la depărtarea de dragostea dumnezeiască, transformându-se într-un zid despărțitor între om și Dumnezeu. Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai ales atunci când ne apare momeala diavolului trebuie să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
drumul spre serviciu sau spre școală, ori când așteptăm autobuzul, decât să naștem nervi și păcate când acesta întârzie, mai bine ne-am ruga, luminându-ne astfel mintea și curățindu-ne sufletul, care, hrănit cu rugăciunea, naște cuvinte înțelepte, gânduri dumnezeiești și bucurii de nedescris. Căci rugăciunea este „lucrarea demnă de vrednicia minții sau cea mai bună și mai curată întrebuințare a ei”<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre rugăciune, cap. 84, în Filocalia, vol.I, Edit. Humanitas,București, 1999, p. 97
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă și nu știm dacă e după Dumnezeu sau nu, să ne întrebăm ce-ar zice Dumnezeu despre acea faptă. Apoi să ne gândim ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament (1923) Societatea Biblică (Britanică) (= traducerea Cornilescu). LXX Septuaginta (1935), ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart RG BIBLIA adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament (1938), traducere din textele originale de Gală Galaction și Vasile Radu, ed. Fundațiilor Regale, București. RSV The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition (1973), Collins, New York - Glasgow - London - Toronto - Sydney - Auckland
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limpede că înseamnă iertare, cu atat mai mult cu cât, în patru locuri din Coran (3, 128; 9, 106; 33, 24 și 73), t"ba ‘al" este pus în opoziție cu ‘a::aba, „a pedepsi”. În anumite versete, aceasta iertare dumnezeiasca apare ca răspuns la „întoarcerea” omului la Dumnezeu. Acesta este sensul expresiei de la v. 40, 3/2, Q"bil al-tawb: SOI „primește căința”; ASM și GG „Primitorul căinței”, RB „accepte la repentance”, „celui qui accueille le repentir”, YA „Accepteth repentance
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH Te>"’ÄÖ šemÄ (Ier 50,34; cf. Prov 23,11): „Răscumpărătorul lor este puternic și numele Lui este Domnul Savaot.” (BS) ’ereƒ"m-k" YHWH ƒizeq (Ps 18,2/17,1): „Te iubesc, Doamne, tăria mea.” (t.n.) Puterea dumnezeiasca este desemnată în diferite feluri cu referire la „mâna”, la „dreapta” sau la „brațul” lui YHWH: antropomorfisme și totodată metafore. Primele două sunt adesea însoțite de adjectivul ƒaz"q"h, în vreme ce brațul este ne”óy"h, „întins” (că al războinicului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
theótQs: „dumnezeirea” (toate traducerile românești); „divinus” (Fp 17,29), „divinitas” (Col 2,9) (Vg); „la divinité” (BJ); „the Deity” (Fp 17,29), „deity” (Col 2,9) (RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare astfel, cu sensul de „divinitate”, de la Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie în mijlocul Noului Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Purtătorul de grija” ni se par soluțiile de traducere cele mai adecvate. 3.2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄQÎs (3.2.2.9.1.) și hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2.2.9.3.), zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arabe, avec notes, commentaires et préface du traducteur, Paris. Marracci, Ludovico, 1698, Refutatio Alcorani, Patavia, Typogr. Seminarii. Masson, D., 1980, Essai d’interprétation du CORAN Inimitable, Dar al-Kitab al-Lubnani, Beirut (text bilingv arab-francez). 2. Biblia Biblia, 1795, Blaj. Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, 1938, traducere din textele originale de Gală Galaction și Vasile Radu, Editura Fundațiilor Regale, București. Biblia Hebraica Stuttgartensia, 1977, ed. K. Elliger et W. Rudolph, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart. Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]