4,033 matches
-
fapt garnitura a doua a fotbalului ieșean - ocupa, în mod surprinzător, un loc mai bun în clasamentul ediției 1958-1959 (locul 5) față de C.S.M.S. (locul 8). În anul următor, însă, echipa Clubului Sportiv Muncitoresc Studentesc câștigă seria și promovează în primul eșalon fotbalistic. Meritul promovării revine antrenorilor I. Unguroiu și M. Manolescu, precum și jucătorilor care au alcătuit formația de bază în anul competițional 1959-1960: Ursache (Florea) - Scarlat, Păun, Buimistruc, Don, Dram - Demian, Voica, Unguroiu, Cruțiu, Avasilichioaie. În anul următor retrogradează în Divizia
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
Scarlat, Păun, Buimistruc, Don, Dram - Demian, Voica, Unguroiu, Cruțiu, Avasilichioaie. În anul următor retrogradează în Divizia B. La sfârșitul campionatului 1961-1962, ocupând din nou primul loc în seria I a Diviziei B, C.S.M.S. promovează pentru a doua oară în primul eșalon divizionar, având la conducerea tehnică pe Remus Ghiurițan. Au urmat cinci ani în care C.S.M.S. s-a menținut în categoria formațiilor de elită ale fotbalului din România: 1962-1963 locul 10, 1963-1964 locul 12, 1964-1965 locul 10, 1965-1966 locul 6, 1966-1967
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
fost următoarele: 13 în 3 ediții consecutive (1973-1974, 1974-1975, 1975-1976), 8 în 1976-1977, 15 în 1977-1978, 12 în 1978-1979, 8 în 1979-1980, 16 în 1980-1981. A urmat un an de "B" și apoi cea de-a cincea promovare în primul eșalon, sub conducerea antrenorului Gh. Constantin, secondat de Kurt Gross. Lotul de jucători utilizat a fost : Bucu, Anton, Ciocîrlan, Kereszi, M. Radu, Cioacă, Nemțeanu, Simionaș, Florean, Paveliuc, Pachițean, Romilă II, Negri, Gheorghiu, Burdujan, Oprea, Ionescu, Agachi, Cojocaru, Naste, Munteanu. Revenită în
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
în sezonul 1999-2000, și pe Liță Dumitru în sezonul 2000-2001, actualul antrenor al echipei naționale a României under 18. În sezonul 2000-2001 Poli retrogradează, pentru prima dată, în Divizia C. Aici fuzionează cu o altă echipă ieșeană din al treilea eșalon, Unirea 2000. Poli începe sezonul 2001-2002 sub denumirea de C.S. Poli Unirea Iasi. Retrogradarea în al treilea eșalon al țării, pentru prima dată în istorie, a reprezentat momentul de trezire al echipei și startul într-o cursă de revenire în
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
18. În sezonul 2000-2001 Poli retrogradează, pentru prima dată, în Divizia C. Aici fuzionează cu o altă echipă ieșeană din al treilea eșalon, Unirea 2000. Poli începe sezonul 2001-2002 sub denumirea de C.S. Poli Unirea Iasi. Retrogradarea în al treilea eșalon al țării, pentru prima dată în istorie, a reprezentat momentul de trezire al echipei și startul într-o cursă de revenire în elita fotbalului românesc. Cu antrenorul Vasile Simionaș pe bancă, promovarea în Divizia B are loc la doar un
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
dat să egaleze rezultatele obținute de cele două mari echipe ale Timișoarei înaintea perioadei comuniste. Având de suferit din cauza regimului dictatorial și deservind echipele centrale cu jucători, în mod silit, echipa emblemă a Timișoarei a oscilat adesea între primele doua eșaloane. În ciuda câtorva prezențe sporadice în cupele europene și a eliminării unor cluburi precum [[Celtic Glasgow]] și [[Atletico Madrid]], Poli nu a reușit să câștige niciodată campionatul României. La câțiva ani după căderea [[comunism]]ului a urmat și decăderea echipei, în
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
B) iar, după o vremelnică retrogradare de un an (sezonul 1974-1975 în divizia C), promovează sub conducerea antrenorului Gh. Nuțescu, pentru a treia oară în divizia B. Timp de 15 ani (1975-1990) Gloria va juca un rol de frunte în eșalonul secund al campionatului României, cu un lot din care făceau parte la un moment dat printre alții: Victor Ciocan, V. Moga, M. Salomir, G. Butuza, A. Florea, Gh. Hurloi, D. Nicolae, I. Nicolae, M. Damian, I. Berceanu, T. Ivan, A
ACF Gloria Bistrița () [Corola-website/Science/298936_a_300265]
-
trebuie să fie conforme principiilor sale înscrie consecvent conviețuirile detaliat starea fiecăruia cronologia construcției nu a fost încă tratată în literatura de specialitate primul personaj este legat de un copac iar ultimul este mâncat de către furnici liga națională este primul eșalon valoric al handbalului masculin românesc pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod care este furnizat prin alimentație lipsa cuprului în plante duce la apariția clorozei alte obiective ale complexului mănăstiresc alte exemple de telekinezie includ îndoirea unor obiecte de metal
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
din Arad, actualul Stadion Francisc von Neuman. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară. Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. Componența primei echipe campioane a fost: Alexandru Marky, Gyula Lóránt, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Alexandru Meszaros, Iosif Petschovski, Adalbert
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
F.C.M. UTA Arad, însă nu va juca în Divizia C deoarece, în urma unui acord de cesiune, cu echipa CF Liberty Oradea, UTA va prelua locul celei din urmă în Liga I, urmând ca echipa CF Liberty Oradea să evolueze în eșalonul trei al campionatului. Astfel, calificată în Liga I, în sezonul 2006/07, președintele clubului Nicolae Bara l-a adus antrenor pe Marius Lăcătuș, iar sub conducerea acestuia, UTA ocupă la finalul sezonului locul XII. Marius Lăcătuș își prezintă demisia la
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
internaționale în perioada de vară. Clubul de Fotbal Farul Constanța a luat ființă în primăvara anului 1958, prin preluarea formației portuare LOCOMOTIVA PCA, care abia promovase în prima divizie a țării. Până în anul 2002 a participat numai în primele două eșaloane naționale astfel: În Divizia A de 36 ori, inclusiv "sezonul 2000 - 2001", ocupând următoarele locuri în clasament: Cele mai bune locuri le-a ocupat în anii: A retrogradat în Divizia B de patru ori și a revenit tot de atâtea
FC Farul Constanța () [Corola-website/Science/298505_a_299834]
-
nu era pregătită să declanșeze mari operațiuni ofensive împotriva unei armate germane mai bine antrenate și echipate. În acele timpuri, armata sovietică nu dispunea de avantajul calitativ și cantitativ necesar pentru a învinge Wehrmachtul. Corpul ofițeresc, atât al celor din eșaloanele superioare cât și al celor inferioare, era în plin proces de refacere după înfrângerile grele din 1941. (Oricum, aceste aprecieri au fost făcute la multă vreme după încheierea războiului, fiind o analiză retrospectivă a comportării ofensivelor strategice din 1942 și
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
rezistență foarte puternică din partea apărării germane, a căror poziții au fost însă cucerite treptat de infanteriștii sovietici sprijiniți de tirul artileriei și raidurile aviației. Luptele s-au dovedit atât de grele, încât sovieticii au fost nevoiți să mobilizeze al doilea eșalon al forțelor lor, pregătindu-le să fie trimise în prima linie. Intensitatea luptelor a fost maximă în zona satului Nepokritaia, unde germanii au lansat trei contraofensive locale. Până la sfârșitul zilei, sovieticii avansaseră cel mult 10 km. În timpul luptelor, generalul Moskalenko
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
început să aibă încredere în comandanții săi și în Șeful Marelui Stat Major, (permițând de exemplu Șefului Marelui Stat Major să aibă ultimul cuvânt în numirea comandanților de front). După marele val de epurări din 1937, (care afectase profund toate eșaloanele de comandă ale Armatei Roșii), după ce nu reușise să anticipeze declanșarea atacului din 1941 și după ce subestimase puterea militară a germanilor în 1942, Stalin sfârșea prin a se încrede în generalii săi. Pe de altă parte, Hitler se încredea din ce în ce mai
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
se califică în turneul final al campionatului național fiind eliminată de Juventus București (campioana din acel sezon) cu scorul de 16-0. Aceasta marchează șapte prezențe divizionare antebelice: cinci au fost în Divizia B, între 1934-1937, 1938-1940 și două în primul eșalon, 1937-1938 , 1940-1941, numele echipei și al clubului schimbându-se de câteva ori: DUIG (Dacia Unirea Ignatz Goldenberg) în 1937, Dacia Unirea în 1938 și FC Brăila în 1940. În anii războiului, a activat în "Cupa Eroilor", iar după război, cu
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
se menține decât patru sezoane, de fiecare dată având altă denumire: "Laminorul" locul 6, "Constructorul" locul 6 și "Progresul" locul 6 și locul 13, la sfârșitul sezonului 1966-1967, retrogradând în Divizia C, unde după numai un sezon se întoarce în eșalonul secund, unde va evolua pentru următoarele 22 de sezoane. În această perioadă (1963-1965) echipa era condusă de antrenorul Economu și jucătorii: Rădoi, State, Buterez, Teodorescu, Cazan, Iuhasz, Gheorghiță, Ionescu, Urmeș, Balaban, Turcu, Iancu, Ciupitu, Oprea, Stoian. De aici înainte Progresul
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Județean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susținere. În vara anului 2007, ca urmare a promovării echipei în primul eșalon, autoritățile locale au fost nevoite să investească sume importante de bani pentru că stadionul să poată găzdui meciuri de Liga I, conform ultimelor directive FIFA și UEFA. Starea de degradare accentuată a structurii de rezistență a permis, ca un compromis, să
Stadionul Ion Moina () [Corola-website/Science/307988_a_309317]
-
nou în funcții de comandă. La 1 mai 1941 devine ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații, fiind înaintat la 10 mai 1941 la gradul de colonel. În cadrul SSI, a îndeplinit funcțiile de șef al Secției I informații externe, șef al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est și subdirector al serviciului. La data de 31 decembrie 1943, colonelul Lissievici este numit în funcția de comandant al Regimentului 14 artilerie, îndeplinind această funcție până în septembrie 1944. În perioada
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
Acesta a fost apostrofat de conducătorul clubului după meci, deoarece acesta îl sfătuise înainte de partidă să nu se omoare prea tare cu firea. Abia după meci a înțeles că acesta nu avea destui bani pentru a ține echipa în primul eșalon. Ștefan Birtalan a debutat, în 1966, la echipa națională de juniori, pentru care a evoluat în două partide. A urmat apoi o la fel de scurtă trecere la naționala de tineret - unde a evoluat în alte patru partide - înainte de a ajunge, în
Ștefan Birtalan () [Corola-website/Science/308148_a_309477]
-
lor germani". În final, Divizia 20 infanterie a pierdut 234 ofițeri, 209 subofițeri, 6 601 soldați, 5 600 cai și tot armamentul. Au scăpat doar părți din formațiunile de servicii care în momentul contraofensivei sovietice erau grupate la Sety, în eșalonul doi al diviziei. Amenințate și ele cu încercuirea, au reușit să se retragă cu mare greutate spre vest, ajungând în țară la 16 aprilie, 1943, cu doar 54 ofițeri, 39 subofițeri, 1470 soldați. Precizăm că efectivele diviziei la plecarea ei
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
timp de război se pedepsea cu executarea pe loc), căpitanul rămâne ferm în decizia luată, să-i nu-i conducă spre pierire pe ce 4.300 de evrei. Urmarea gestului temerar al căpitanului nu rămâne fără urmări, inspectorul intervine la eșaloanele superioare și propune mutarea lui Popescu de la compania de jandarmi la infanterie, la un Batalion Disciplinar din linia întâi a frontului. Nu după mult timp, inspectorul jandarmeriei din Transnistria care îi hotărâse destinul căpitanului Popescu a fost schimbat, odată cu această
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
cele nouă ediții interbelice. Echipa ocupă locul doi în 1933-34 și locul trei un an mai târziu. Va retrograda în 1939-40 din cauza unor decizii eronate (în special cheltuirea unor sume fără acoperire pentru transferuri). În campionatul 1940-1941, Juventus activează în eșalonul secund și ocupă primul loc în seria a treia cu drept de promovare în Divizia A. A venit însă războiul, campionatul s-a întrerupt, dar promovarea a rămas valabilă după reluarea competiției, o dată cu ediția 1946-1947. După război, Juventus trece prin
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
și, sub acest nou nume, a câștigat campionatul național, utilizând formația: Vecsei, Ion Vasile, Melan, Bodó, Zilahi, Serfőző, Kovács II, Spielmann, Váczi, Tudose, Turcuș. În continuare, ICO (din 1951 sub numele „Progresul”) marchează un număr de cinci prezențe în primul eșalon, după care, în 1954, retrogradează în Divizia B. A revenit în prima divizie după un an, calificându-se în finala Cupei României în 1955 (antrenor L. Zilahi), pentru ca, un an mai târziu (1956), să-și adjudece trofeul (2-0 cu Energia
Clubul Atletic Oradea () [Corola-website/Science/306543_a_307872]
-
Bartha, Țiriac, Cuc - Tóth, Kőszegi, Karikás, Vlad, Mészáros (antrenor C. Schertz). În 1958, echipa a căzut din nou în divizia B. Și-a schimbat denumirea în "CS Oradea", apoi în 1961 în "Crișana" și în 1962 a revenit în primul eșalon, avându-l la conducerea tehnică pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reușit aceasță performanță: Szilágyi, Bodó, Székely, Kőszegi, Iacob, Neșu, Szakács II, Tóth II, Sűcs, Harsányi, Szakács I, Petrică, Németh I, Hauler II, Vald, Arnoțchi, Balog, Fandli, Pugna
Clubul Atletic Oradea () [Corola-website/Science/306543_a_307872]
-
operator de film. Între 5 și 20 aprilie 1954 s-a efectuat drumul dintre Italia și Pakistan. Între 18 și 27 aprilie bagajele și membrii expediției au fost transportați pe calea aerului de la Rawalpindi la Skardu. Pe 30 aprilie, primul eșalon al caravanei, format din 270 de porteri, a pornit pe drumul lung spre tabăra de bază; urmează apoi un grup format din 172 de porteri; iar a treia zi un ultim grup format din 60 de porteri, în total 502
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]