3,560 matches
-
logică a politicii revoluționare clasice. Nu-i de mirare că stâlpii marxismului au contraatacat. Louis Althusser - doctrinar principal al Partidului Comunist Francez, profesor la École Normale Supérieure și expert marxist cu faimă internațională - și-a clădit reputația profesională și gloria efemeră pe un zid Înălțat Între tânărul Marx, hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susținea de ceva vreme Noua Stângă. De voie, de nevoie, studențimea radicală și-a asumat rolul de opoziție „extraparlamentară”, iar politica s-a mutat În stradă. Cazul cel mai cunoscut, primăvara anului 1968 În Franța, a fost și cel mai efemer. El Își datorează celebritatea elementului-surpriză și simbolismului special al insurgenței În Paris, și nu unor efecte durabile. Evenimentele din mai au Început În toamna anului 1967 la Nanterre, o suburbie mohorâtă din vestul Parisului care găzduiește una dintre anexele construite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidele anti-impozit nu erau noi. Modelul lor era partidul lui Pierre Poujade, Union de Défense des Commerçants et Artisans (UDCA), fondat În 1953 pentru a-i proteja pe micii comercianți Împotriva impozitării și a supermarketurilor, care a câștigat o notorietate efemeră obținând 12% din voturi la alegerile franceze din 1956. Dar mișcarea lui Poujade era singulară. Majoritatea partidelor protestatare apărute după 1970 nu erau meteorice: Partidul Progresului din Norvegia a obținut cel mai bun rezultat electoral (15,3%) după un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era și o reacție, așa cum am văzut În capitolul precedent, față de teroriștii de stânga și de dreapta care puneau În pericol democrația italiană și pentru care partidul comunist era, ca și statul italian, În tabăra adversarilor. Aceste schimbări au adus efemere satisfacții electorale. Numărul simpatizanților comuniști din Italia a crescut constant: de la 6,7 milioane de voturi la alegerile din 1958 la 9 milioane În 1972, cu un record patru ani mai târziu, la alegerile din iunie 1976, când PCI a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
NATO și aliații americani era mai fermă decât orice angajament față de legile sau instituțiile politice ale propriului stat. Mai mult, ofițerii greci aveau convingerea (existentă și În Spania, la tradiționalul corp ofițeresc) că ei Înșiși sunt gardienii integrității nației, nu efemera Constituție pe care juraseră să o apere. Armata s-a implicat dintru Început În viața politică a Greciei postbelice: la alegerile naționale de la Începutul anilor ’50 a Învins Partidul Solidarității Elene, condus de mareșalul Alexander Papagos, comandant al forțelor guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 26%, În vistieria statului (secătuită de politica franchistă de impozitare regresivă) bătea vântul, iar șomajul se Înscria Într-o curbă ascendentă de durată. Între 1973 și 1982, 1,8 milioane de spanioli au rămas fără slujbă 17. Ca În timpul efemerei Republici din anii ’30, Spania construia o democrație În ghearele recesiunii economice; s-a crezut că va avea soarta Argentinei, unde salariile indexate și prețurile subvenționate de guvern au degenerat În hiperinflație. Dacă acest lucru nu s-a Întâmplat, meritul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Fier, era din nou clară: socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid Social-Democrat care avea să fuzioneze ulterior cu liberalii, eternul partid terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Margaret Thatcher era pentru mulți de la sine Înțeleasă. Dar În Franța statul părea să dețină secretul revirimentului economic al țării. Conducătorii statului reprezentau elita intelectuală a nației, iar planificatorii se Înfățișau drept o clasă de tehnocrați dezinteresați, mai presus de efemere pasiuni ideologice și erupții sociale. Cine ar trebui să fie la putere - și cu ce scop social - era o chestiune care diviza profund națiunea, Însă exista un remarcabil consens practic despre cum va fi folosită puterea. Din 1958 până În 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Sovietice. Acest tipar s-a repetat În republicile sovietice mai mici din partea de vest, cu variații În funcție de circumstanțele locale. Bielorusia (sau Belarus), situată la nord de Ucraina, nu avea o identitate națională sau tradiții comparabile. „Republica Națională Belarusă (sic)”, efemer independentă În 1918, nu a obținut niciodată o recunoaștere externă și mulți dintre bieloruși se simțeau mai loiali Rusiei, Poloniei sau Lituaniei. După al doilea război mondial, când i-au fost alipite părți din Polonia răsăriteană, Republica Sovietică Socialistă Bielorusă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă”, adică Serbia și Muntenegru), care a durat până la un efemer armistițiu mediat de Națiunile Unite la Începutul anului următor. După ce croații și musulmanii din Bosnia s-au pronunțat pentru independență În martie 1992, sârbii bosniaci au declarat război noului stat și au trecut la crearea unei „Republici Srpska”, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iugoslave, asediind o serie de orașe bosniace și mai cu seamă capitala, Sarajevo. În paralel, În ianuarie 1993 a izbucnit un alt război civil Între musulmanii și croații din Bosnia: aceștia din urmă au Încercat să creeze un mic stat efemer În regiunea preponderent croată Herțegovina. Iar la sfârșit, după ce aceste conflicte s-au stins (războiul sârbo-croat a reizbucnit În 1995, când Zagrebul a reușit să recupereze Krajina, cucerită cu trei ani În urmă de forțele sârbe), a Început războiul din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Studiu și de Informare în ceea ce privește alcoolismul). În secolul al XIX-lea, se observă o creștere a consumului de alcool în toate regiunile franceze și în rândul tuturor claselor sociale. Totuși, în jurul anilor 1855 și 1885 se înregistrează un regres efemer. Această diminuare a consumului de vin a fost cauzată de oidium, mucegaiul pulverulent și de filoxera care au dus la scăderea producției viticole și la creșterea prețului vinului. Exceptând aceste cazuri, consumul total de vin a crescut de la 24 051
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
asemenea, de imperiile multinaționale construite în secolul al XX-lea prin cucerire militară și menținute în viață prin regimuri totalitare sau autoritare: a fost cazul Imperiului Turc înainte de 1914, al Imperiului Țarist în 1917, al Imperiului Austro-Ungar în 1918, al efemerului al III-lea Reich în 1945 și apoi al URSS în 1991. Europa cimitirelor militare, a crucilor de lemn și a lagărelor morții cedează cu bucurie locul unei "comunități de drept"88, după cum este adevărat că o națiune este "un
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
instrumentalism, descriu dinamica simbolismului românesc la finele secolului XIX. Avem o perioadă secesionistă, scizionistă a simbolismului în contextul unei mișcări europene similare, de o anvergură și intensitate fără precedent. Sciziunea are loc în 1898, succesiva apariție a unor societăți artistice efemere constituie expresia unei nevoi de înnoire a limbajului plastic, de afirmarea "independenței" artistului și a artei sale față de convențiile artei academice, percepută ca osificată. Perioada sciziunii durează până în 1901 când se înființează asociația Tinerimea artistică, una dintre cele mai longevive
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un rol esențial nu numai pentru literatura simbolistă, ci și pentru artele plastice. Revista Ileana care apare la doi ani după constituirea Societății "Ileana" unde se regrupează artiștii tineri, novatori, reprezintă portdrapelul mișcării secesioniste românești. Din păcate, existența ei este efemeră, de doar șase numere, dintre care două duble. Revista Ileana constituise o punte de contact, înlesnind cunoașterea de o parte și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți de orientare simbolisto-secesionisto-decadentă, iar consultarea nomenclatorului de apariții în revistă relevă decupajul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu o notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110. Cum se poate observa, avem aici un concentrat al programului simbolist în artele plastice, iar termenii propuși de Hans H. Hofstätter, "atitudine mentală", Max Deri "permutare naturalistă" sau Moréas, "deformare subiectivă" se pot recupera din considerațiile lui Bachelin despre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa frumusețea și eternitatea simbolurilor"216. Asemeni lui Jacek Malczewski (Polonia), Mihail Vrubel (Rusia) sau Boris Mussatov (Rusia), Kimon Loghi își găsește sursa de inspirație în folclor, în valorificarea temelor de basm putând fi însă decelată influența Jugendstil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist, capul fiindu-i orientat în sus, formă a unei idealități efemere, în timp ce una dintre mâini îi este prinsă în firul care duce spre cea de-a treia ursitoare. Există aici reflexul unei contemplatio morosa, o perspectivă decepționată: Iubirea oferă o palidă consolare, ea întoarce spatele spectatorului, dar și tânărului, este doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de conștiință", punctată de "tatonări, confuzii, reveniri în urmă, a unor elanuri reprimate [...]. Și când personalitatea sa a început să se definească, Luchian, fiu credincios al sfârșitului de secol (care a devenit "la belle époque"), a trebuit să plătească tribut efemerului, modei zilei. Nu fără a avea de câștigat, de altfel. De aceea, nu trebuie să ne mire că în 1898 e calificat ca "delicat și dulceag, ca ultimul dintre decadenți""446. L. Bachelin era cel care-l prezenta ca "delicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orfevrerie, îmbrăcându-și personajele în metale prețioase. Theodor Enescu îl citează pe Albert Aurier, apropiindu-l de decorativismul Art Nouveau așa cum este acesta ilustrat la sfârșitul secolului XIX. Fără să greșească, Theodor Enescu situează aceste influențe sub semnul modei, funciar efemeră și superficială, definind și câteva dintre trăsăturile esențiale ale stilului: eleganța, predilecția pentru luxuriantă vegetală, precum și o anumită "tratare" a feminității care constituie tema liant, adică tema integratoare, alături de stilul specific. "Luchian a fost foarte interesat de aceste linii unduitoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Arthur Verona nu este reprezentativă pentru direcția artistică a momentului. O lovitură neașteptată o dă societății retragerea lui C. Rădulescu-Motru, se pare, dacă dăm crezare unei informații de colportaj a lui B. Brănișteanu, la sugestia regelui Carol I. Efemerul acestei societăți este compensat de efectele sale în timp, secesionismul românesc este continuat într-o altă formulă, prin înființarea unei societăți cu o apreciabilă longevitate și cu un palmares de invidiat, Societatea "Tinerimea Artistică", pe 3 decembrie 1901, la inițiativa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poziția mâinilor, urmând convenția aceleiași coregrafii abstruse, de atitudini meditative. Serafina Brukner urmărește spectrul acestei armonii recognoscibile în toată pictura cu "țigănci" a Ceciliei Cuțescu-Storck. "În trăsăturile chipului, ca și în atitudinile corpului, artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și un sentiment de liniște solemnă și înălțare sufletească, o puritate întrucâtva primitivă a sentimentelor. Adesea sumar costumate, personajele evoluează în cadrul unui peisaj cu influențe din miniaturile orientale, cu motive văzute în plan apropiat, pictate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Încoace, poezia nu mai cultivă concepte pozitive, dacă avem În vedere oximoronul „Le Fleurs du Mall” („Florile răului”). Categoriile estetice caracterizează sub toate aspectele existența creatorului. Poezia modernă se caracterizează printr-o gamă foarte largă de tendințe cu o manifestare efemeră, cultivând un cod estetic aproximativ, ilustrat prin: ermetism, elitism, frangmentarism, antimimesis, obiectivare, simboluri personale, imbinarea imaginilor concrete cu cele abstracte, impuse de dorința de a renunța la clișee. În literatura română se Înscriu În rândurile poeților moderni: Ion Barbu, Lucian
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]