4,879 matches
-
care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru două paciente. Cea care e cu domnul contrabas seamănă puțin cu Margaret Thatcher, iar cea care e la Gad arată ca o elevă de liceu. Frumușică. Fima Îi zise: Aproape că ți-am telefonat noaptea trecută. Am reușit să-ți găsesc generalul finlandez care Începe și se termină cu litera M. Mannerheim. De fapt se numea von Mannerheim. Un nume nemțesc. El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
De-aia i-am invitat. Aveam emoții și m-am gândit că dacă ei vor fi acolo, asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când eram elevă. Nu știu regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de domnișoare, o elevă îmbrăcată decent s-a ridicat de pe scaun, să mă urmeze supusă, în camera din fundul coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o singură mișcare râpâită, ca ploaia scurtă de mărgele risipite pe parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am să fiu scurt. Pe fata asupra căreia era asmuțită pofta mea, asemenea unui câine dresat, am întâlnit-o pe drumul spre școală. Între timp, vechea clădire a Conradinum-ului ajunsese să fie folosită nu doar de elevi, ci și de elevele evacuate de la Școala Gudrun, care s-a numit odată Școala Helene Lange. Dimineața și după-amiaza se preda în schimburi. Pe Uphagenweg era circulație din sens opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după-amiaza se preda în schimburi. Pe Uphagenweg era circulație din sens opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea mai avea încă de stat la multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până departe în ghețuri. Acolo, în ceața din radă, erau ancorate vapoare comerciale, probabil suedeze. Cam la acea vreme, încă înainte de începutul primăverii, mi-a venit prin poșta de campanie acea scrisoare pe care o scrisese, cu o mână de elevă, obiectul cu codițe negre al primei mele iubiri, a cărei intensitate nu avea să mai fie depășită vreodată, și ale cărei greșeli de ortografie mă simțisem obligat să le corectez. Ce stătea scris în acea scrisoare s-a evaporat. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale elevului - se sfârșise iremediabil. Ea, Annerose, urma ca și mine sculptura. Cu ochii ei cenușii sau albaștri, pentru mine era frumoasă și atunci știam și de ce. În fuste care fluturau pe ea, pleca și venea de la Stuttgart, unde fusese eleva sculptorului Baum. S-a întâmplat în martie sau la începutul lui aprilie, în orice caz într-un anotimp care mai mult simula decât anunța primăvara, dar care invita la schimbări. Cu puțin înainte să vină timpul iubirii noastre incipiente, părăsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu s-a dus, așa cum le promisese mafioților italieni, în audiență la sfânta Rosalia, dar unde, ca oaspete la Academia de Belle Arte, am avut acces la clasa de sculptură a profesorului Rossone, sufletul meu s-a deschis brusc pentru eleva acestuia Aurora Varvaro. Zăvorul a început să cedeze, cortina s-a deschis. Cum să spun: la prima vedere... Să fi avut vreo șaptesprezece ani și era atât de bine păzită, cu grația ei cu tot, încât numai când ne găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ce hotărâre curajoasă și anunțată în cea mai sonoră germană literară! Moment în care în mine s-a împlinit spontan ceva ce până atunci nu fusese decât o dorință vagă: am asigurat familia Loss, așezată de jur împrejurul mesei, și pe viitoarea elevă în ale dansului că și eu voiam în viitorul imediat să mă mut la Berlin, căci clima în vestul Germaniei nu-mi pria. Așa a început o pălăvrăgeală care a avut urmări. Ea sau eu ne-am dat cu presupusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În numai șase zile această enormă saga cu oameni și păduri, vreau să fiu spectator, să-mi privesc nevasta, copilul, pușca de vînătoare. Așa că, dac-am plecat la muncă, ziua de scris a sărit În aer, cu tumbă, ca o elevă Împușcată. „Dacă ieși zece minute din casă, atunci cînd ai de lucru, totul s-a stricat”, Îmi spunea cîndva Ștefan Bănulescu, compătimindu-mă. M-am compătimit și eu. În ce-l privește, nu știu cum a reușit performanța de neatins de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el. De aceea nu vorbești cu el. Dacă reușești tu să Îl găsești, atunci tu să reușești să vorbești cu el. Un milion de răspunsuri cu ghimpi Îmi zburdau prin minte, dar nu reușeam decât să mă fâstâcesc ca o elevă de clasa Întâi făcută de ocară de Învățătoare pentru că fusese prinsă vorbind În timpul orei. — Păi, ăă, Miranda, am sunat la toate numerele pe care le avem și pare a nu se afla la nici unul dintre ele, am reușit să Îngaim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i, decăzută, A mai trecut și prin alt pat. Uneia în perpetue relații cu fotbaliștii Te văd cu-n fotbalist, madam, Sosit de prin Zair, se pare; Că banii n-au miros, știam, Dar tu probezi că nici culoare. Unei eleve corigentă la limba română Voi, cei ce-n pripă și ingrat O-nvinuiți fără temei, Că n-ar ști ce-i un rezumat: Uitați-vă la fusta ei! Animatoarele din show-urile TV Șarmante, suple, cu mișcări feline, De-ar
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
că nu te-am mirosit De mai june-ți arde-adica? - Recunosc, a zis smerit Am fost iarăși la... Purcica! Mascul feroce Cum îl știam ce mare e, Rămas-am interzis, năuc, C-odată ca prin farmece, Și dispăruse sub papuc! Eleva la tablă Cum lecția nu și-a-nvățat-o, I-a spus: „Tu n-ai rușine fato?” Iar ea, privind cu ochi șireți: „Ba da și v-o arăt de vreți!”
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Simt umbrele a nenumărate cuvinte și idei, le resimt greutatea, și to tuși nu mă pot explica mie însămi, nu-mi pot explica această entitate cu contur precis al cărei nume este Clara și care sunt eu. Clara Martin. O elevă de 17 ani în anul de grație 1975. EU. (Vreau să mă cunoști bine, Edo, să mă știi așa cum sunt, pentru că și eu vreau să te știu așa cum ești, și abia acum te descopăr.) Aseară, de pildă, m-am urât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ultima vreme. Simt nevoia să-ți explic, Edo: Georgiana e colega mea de bancă, dar cu ea vorbesc numai fleacuri (am pierdut ieri minute în șir pălăvrăgind despre petrecerea ei de majorat - ce prostie!). Cu Georgiana mă simt o elevă de liceu și atât. Mi s-ar părea ridicol și nepotrivit să-i povestesc despre gândurile mele, care, oricum, nu folosesc nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf... Ne aranjăm pă rul cu fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-a tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile de pe frunte! — Hai, Clara, dă-o-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi! Știu eu cum dispar coșurile! îmi șoptește Georgiana. Mi-a spus mie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi coșurile de pe frunte care sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi coșurile de pe frunte care sunt la locul lor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i se păru că zărește dincolo de ele, în zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când era elevă și chiulise de la ore cu o colegă; alergaseră în curtea școlii și se aruncaseră în zăpadă. Erau fericite - doar atât își amintea: euforia acelor clipe. Oare cum o chema pe colega ei? De la care școală era? Nu-și mai amintea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească despre anii de liceu petrecuți împreună. S-o întrebe cum era ea, Clara Martin, pe vremea când era elevă de liceu. Mai precis: cum era ea, văzută din afară. Poate așa avea să primească, în sfârșit, răspunsul la o între bare care o obseda în adolescență: cât de distorsionată poate fi, oare, perceperea aceleiași ființe din două perspective - una
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
române, le trimitea invitații cu transport, cazare și masă incluse, le organiza cu mare tam-tam conferințe la care nu venea nimeni. Dacă nu le socotesc pe cele câteva profesoare aflate aproape de vârsta pensionării, Îmbrăcate corect În taioare și Însoțite de elevele olimpice la faza județeană și membre ale grupului de recitări Floare albastră. Au avut loc două asemenea Întruniri, s-au prins Însă și ăștia cum stă treaba cu librarul nebun din Arad, n-au mai venit. Oricum, Cătă cheltuise prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai relaxată, cu frecvență redusă aș fi putut spune, Leac Încerca s-o convingă să le retragă de tot, eram destui deștepți la conac, ne puteam ocupa pe rând de educația lor, mai ales Sorin, fiindcă fetele fuseseră În Arad eleve la liceul de artă. N-a reușit s-o convingă, Cristina a adus argumentul că fetițele ei trebuie să se socializeze, avea dreptate, nu puteam risca să experimentăm pe pielea lor retragerea noastră din lume. Care, de fapt, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se va pricepe niciodată. Timpul se mișca Încet, foarte Încet. Într-o zi, cînd trecui pe micul bulevard din fața porții, Anna Viaceslava, uitată din vremea războiului, veni către mine, visam desigur, purta aceeași rochie din vremea refugiului, uniforma ei de elevă, din Cracovia, dar nu era ea sau poate uitase că este ea, ori de mine uitase, căci trecu la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi În ochi, cine știe? SÎnt totuși sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se auzea din cînd În cînd „O sole mio!”... restul nu se Înțelegea. Intrasem emoționat În curte; cum să-i explic că tocmai trecusem pe trotuar, prin fața sorții, ca În urmă cu treisprezece ani, Anna Viaceslava, neschimbată, În uniforma de elevă, atunci abia Începuse războiul, era În 1939, - cum să Înțeleagă o asemenea realitate? - „Nu se poate, domnule judecător; mi-ar fi spus, unde-ați mai văzut dumneavoastră astfel de lucruri, cum puteți crede așa ceva?” De aceea am tăcut, - nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]