13,637 matches
-
istoric (un istoric „de televiziune”, de exemplu) își poate da cu părerea în privința istoricilor, fiind și ascultat.) (Bourdieu, 1966, p. 66) Competiția între domeniile de activitate Competiția dintre câmpuri poate fi prezentată și în alt mod, la fel de pertinent pentru soarta elitelor. În urma evoluțiilor interne dintr-un câmp, elita specializată din acest sector de activitate particular poate să nu se mai bucure de aceleași aprecieri măgulitoare ca înaintea obținerii poziției preeminente în câmp. În acest caz, se poate manifesta cu putere tentația
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
își poate da cu părerea în privința istoricilor, fiind și ascultat.) (Bourdieu, 1966, p. 66) Competiția între domeniile de activitate Competiția dintre câmpuri poate fi prezentată și în alt mod, la fel de pertinent pentru soarta elitelor. În urma evoluțiilor interne dintr-un câmp, elita specializată din acest sector de activitate particular poate să nu se mai bucure de aceleași aprecieri măgulitoare ca înaintea obținerii poziției preeminente în câmp. În acest caz, se poate manifesta cu putere tentația „jocului de-a transfugii” și a asigurării
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
întorși cu fața către un larg public cultivat: „lumea bună” a intelectualilor (Boudon, 1979, p. 88). Boudon califică acest fapt drept orientarea către „cea de-a doua piață a intelectualilor”. Diagnosticul e clar: universitatea franceză a încetat să mai ofere elitelor intelectuale gratificările simbolice pe care le puteau aștepta de la ea. Așadar, transferul spre „a doua piață” a bunurilor culturale este o strategie de adaptare individuală în sensul mertonian. Dar consecințele sugerate de Boudon trimit tot la mecanismul analizat de Bourdieu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de Boudon trimit tot la mecanismul analizat de Bourdieu. Avem de-a face cu alte norme de excelență, care nu mai sunt cele ale lumii științifice, ci ale mediilor jurnalistice. Așadar, o întărire a heteronomiei „câmpului științific”. O deplasare a elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de excelență, care nu mai sunt cele ale lumii științifice, ci ale mediilor jurnalistice. Așadar, o întărire a heteronomiei „câmpului științific”. O deplasare a elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a puterii politice în putere economică (Staniszkis, 1991a, 1991b; Coenen-Huther, 2000) sau, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a puterii politice în putere economică (Staniszkis, 1991a, 1991b; Coenen-Huther, 2000) sau, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, o convertire a capitalului politic în capital economic. Cu alte cuvinte, niște elite specializate au trecut de la un sector de activitate la altul, păstrându-și astfel poziții preeminente într-un sistem transformat, cu condiția adoptării altor „reguli ale jocului”. Vom reveni la toate acestea într-un capitol ulterior. Elitele ca minorități Fie că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Cu alte cuvinte, niște elite specializate au trecut de la un sector de activitate la altul, păstrându-și astfel poziții preeminente într-un sistem transformat, cu condiția adoptării altor „reguli ale jocului”. Vom reveni la toate acestea într-un capitol ulterior. Elitele ca minorități Fie că optăm pentru singular, fie pentru plural, termenul elită se referă tot la grupuri minoritare. Oricare ar fi criteriul de identificare adoptat (profesional, cultural, religios, lingvistic), o elită nu este identificabilă ca atare decât prin comparație cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
activitate la altul, păstrându-și astfel poziții preeminente într-un sistem transformat, cu condiția adoptării altor „reguli ale jocului”. Vom reveni la toate acestea într-un capitol ulterior. Elitele ca minorități Fie că optăm pentru singular, fie pentru plural, termenul elită se referă tot la grupuri minoritare. Oricare ar fi criteriul de identificare adoptat (profesional, cultural, religios, lingvistic), o elită nu este identificabilă ca atare decât prin comparație cu o categorie majoritară, ce constituie non-elita. Așadar, în relațiile dintre membrii săi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Vom reveni la toate acestea într-un capitol ulterior. Elitele ca minorități Fie că optăm pentru singular, fie pentru plural, termenul elită se referă tot la grupuri minoritare. Oricare ar fi criteriul de identificare adoptat (profesional, cultural, religios, lingvistic), o elită nu este identificabilă ca atare decât prin comparație cu o categorie majoritară, ce constituie non-elita. Așadar, în relațiile dintre membrii săi, ca și în relațiile dintre membri și nemembri, elita este supusă regulilor de funcționare și de interacțiune care sunt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi criteriul de identificare adoptat (profesional, cultural, religios, lingvistic), o elită nu este identificabilă ca atare decât prin comparație cu o categorie majoritară, ce constituie non-elita. Așadar, în relațiile dintre membrii săi, ca și în relațiile dintre membri și nemembri, elita este supusă regulilor de funcționare și de interacțiune care sunt aplicate oricărei minorități. În cadrul sociologiei sale formale, Georg Simmel formulează câteva aserțiuni care merg în acest sens. Pentru el, „corpurile aristocratice” au, în mod necesar, „o dimensiune relativ redusă”. Această
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
grupare de anvergură limitată o poate asigura: „trebuie ca rețeaua legăturilor de rudenie și a alianțelor să traverseze acest corp în întregul său și ca el să poată fi urmat” (Simmel, 1908, 1999, p. 84). Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment de complicitate, putând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rudenie și a alianțelor să traverseze acest corp în întregul său și ca el să poată fi urmat” (Simmel, 1908, 1999, p. 84). Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment de complicitate, putând da naștere unor comportamente care nu vor avea altă funcție decât aceea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Simmel, 1908, 1999, p. 84). Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment de complicitate, putând da naștere unor comportamente care nu vor avea altă funcție decât aceea de a întreține sau chiar de a accentua acest sentiment. Astfel, suntem readuși, prin simplă analiză formală, la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu vor avea altă funcție decât aceea de a întreține sau chiar de a accentua acest sentiment. Astfel, suntem readuși, prin simplă analiză formală, la chestiunea din centrul dezbaterii suscitate de Charles Wright Mills (1969), asupra căreia vom reveni: diversele elite specializate au oare suficiente concepții și interese în comun pentru a putea fi considerate drept o singură categorie conducătoare? În termeni foarte generali, sentimentul dominant al complicității prevalează sau nu asupra diverselor particularități? Numai că sentimentul identității nu poate decât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conducătoare? În termeni foarte generali, sentimentul dominant al complicității prevalează sau nu asupra diverselor particularități? Numai că sentimentul identității nu poate decât să fie întărit de conștiința unei alterități. Acest mecanism se traduce în modul cel mai convingător prin opoziția elită/mase, care, potrivit cu orientarea filosofică și ideologică a comentatorilor, capătă alura unei atitudini condescendente sau disprețuitoare față de mase, considerate că reprezintă tot ceea ce conține umanitatea în materie de spirit gregar (cum este cazul, de exemplu, la Ortega Y Gasset) sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Gasset) sau, dimpotrivă, alura unei exaltări a rolului dinamic și mator al maselor apreciate ca fiind, după cum amintește Gurvitch (1963, tomul I, p. 152), „sănătoase, salutare, îndeplinind o misiune istorică”. La fel ca în cazul oricărei minorități, sentimentul apartenenței la elită poate fi stimulat de un anumit stil de viață, de forme de consum (ostentativ sau, dimpotrivă, voit discret) în sfârșit, prin anumite forme de sociabilitate. În toate acestea, regăsim voința de a se deosebi de alții, înlesnind dezvoltarea procesului de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din urmă, distincția „nu este de fapt decât diferență, distanțare, trăsătură distinctivă; pe scurt, o proprietate relațională care nu există decât în și prin relația cu alte proprietăți” (Bourdieu, 1944, p. 20). La limită, formele de sociabilitate practicate în sânul elitei pot fi sistematic, organizate astfel încât să-i fortifice coeziunea și să amplifice distanța socială, dar și culturală dintre membrii elitei și restul populației. O minoritate conducătoare, de tipul anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decât în și prin relația cu alte proprietăți” (Bourdieu, 1944, p. 20). La limită, formele de sociabilitate practicate în sânul elitei pot fi sistematic, organizate astfel încât să-i fortifice coeziunea și să amplifice distanța socială, dar și culturală dintre membrii elitei și restul populației. O minoritate conducătoare, de tipul anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz să capete caracteristicile unei „ordini” devotate unei puteri de tip „charismatic”. La polul opus al relațiilor superficiale ce caracterizează „masele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
toate partidele totalitare au o latură Bund și că toate partidele cu caracter de Bund sunt totalitare” (ibidem, pp. 152-153). Legată de o voință mai mult sau mai puțin vizibilă de a se distinge, putem observa și o tendință a elitei spre exclusivism, adică spre un comportament de in-group, în opoziție cu unul de out-group. Grupurile, oricare ar fi, pot într-adevăr să fie de tip închis sau de tip deschis. În cazul unei elite recunoscute sau autoproclamate, diverși factori vor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putem observa și o tendință a elitei spre exclusivism, adică spre un comportament de in-group, în opoziție cu unul de out-group. Grupurile, oricare ar fi, pot într-adevăr să fie de tip închis sau de tip deschis. În cazul unei elite recunoscute sau autoproclamate, diverși factori vor incita la restrângerea accesului chiar și pentru persoane ce ar îndeplini toate condițiile formale pentru a accede la această elită. Ar fi mai întâi mecanismul de distincție însuși, care face ca prestigiul să depindă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
într-adevăr să fie de tip închis sau de tip deschis. În cazul unei elite recunoscute sau autoproclamate, diverși factori vor incita la restrângerea accesului chiar și pentru persoane ce ar îndeplini toate condițiile formale pentru a accede la această elită. Ar fi mai întâi mecanismul de distincție însuși, care face ca prestigiul să depindă de o distanță în raport cu categoriile majoritare. Valoarea simbolică a apartenenței la elită n-ar putea decât să scadă, dacă accesul ar putea fi obținut cu mare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și pentru persoane ce ar îndeplini toate condițiile formale pentru a accede la această elită. Ar fi mai întâi mecanismul de distincție însuși, care face ca prestigiul să depindă de o distanță în raport cu categoriile majoritare. Valoarea simbolică a apartenenței la elită n-ar putea decât să scadă, dacă accesul ar putea fi obținut cu mare ușurință. Apoi, ar mai putea exista dorința de a nu împărți cu prea mare generozitate avantajele economice și sociale ale apartenenței la un grup minoritar. În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
exista teama de a asista la transformarea, prin simpla lege a numărului, a unui mod de viață și a unor forme de sociabilitate care sunt în mod necesar apanajul unei minorități. Cel mai înalt grad de exclusivism îl întâlnim la elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care au dus la Revoluția Franceză, a semnalat un contrast net între aristocrațiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]