3,954 matches
-
și Pistoia încurajând diviziunile facționale"61, el speră la stabilirea unei ordini teritoriale total diferite de cea care există în timpul sau. În orașele supuse în care fortărețele fuseseră încartiruite, ele s-au dovedit costisitoare și, cel mai rău, i-au enervat pe supuși, amintindu-le zilnic de servitute 62. În locul garnizoanelor ostile, Machiavelli ar fi acordat autonomie substanțială supușilor orașelor Toscanei. Asemenea orașe, mult mai probabil, s-ar apară dacă ar fi atacate. Și, ca partenere mai curând decât că supuse
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în dese rânduri spectaculoasă, cu faze rapide și răsturnări de scor, din păcate ultima răsturnare fiind de partea constănțenilor. Alegerea arbitrilor n-a fost una tocmai inspirată, sibienii Dordea și Zăuleț având numeroase, chiar prea multe decizii anapoda, reușind să enerveze și publicul, și jucătorii. Rezultatul final a fost ȘTIINȚA MD BACĂU - HCM CONSTANȚA 32-34 (14-13). ȘTIINȚA: Tamaș - Gurcovskiy 6, Rotaru 5, Ghiță 4, Bondar 4,Păunică 4, Moskalenko 4, Iacob 3, Onyejekwe 2, Iancu. HCM CONSTANȚA: Popescu, Stănescu, Șelaru - Buricea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
calificarea în play-off. Rezultat final, ȘTIINȚA BACĂU - CSU CSS GALAȚI 3:1 (32-30, 2522, 19-25, 27-25). Două vorbe despre arbitrajul ieșenilor Vasile Stângă și Corneliu Gorban: pe o scară de la 1 la 10, cei doi au fost de nota 8, enervând în dese rânduri banca gazdelor pentru deciziile corecte luate. Mai mult, Stângă a corectat de câteva ori și excesele unei arbitre de linie cuprinsă de un patriotism local frenetic. Pe final, gălățenii au contestat două decizii ale ieșenilor, dar nu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
aiurea un atac băcăuan finalizat cu gol, arătând eternul “pași în fault”. Mai apoi, au trecut cu vederea o piedică grosolană pusă lui Sandu Iacob,la declanșarea unui contraatac. În repriza secundă, cei doi mameluci au continuat să fluiere anapoda, enervând pe absolut toată lumea, dictând eliminări aiuristice, oprind atacuri pe motiv de aceiași “pași în fault”, cu o mențiune: pașii erau făcuți de pitici, pe creierele celor doi purtători ilegali de fluier. Până și elegantul Gabriel Armanu a admis că “data
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fază. B.S.:Ce poți să-mi spui despre publicul din Bacău? H.G.: Vreau să transmit sincere felicitări publicului din Bacău pentru felul în care și-au încurajat favoriții. Chiar dacă au făcut totul pentru a ne destabiliza și pentru a ne enerva, au făcut-o cu mult fair-play și cu respect,lucru pentru care îi felicit încă o dată. 9 APRILIE LOVITURĂ DE TEATRU LA ȘTIINȚA: OTTO HEEL DEMIS !!! Surpriză de proporții la echipa masculină de handbal Știința Bacău: antrenorul principal Otto Heel
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
un punct de adversare (7-8), însă de aici elevele lui Florin Grapă s-au desprins ușor-ușor, impunându-se cu 25-11. Cel de-al treilea set a fost și cel mai disputat, pe fondul relaxării voleibalistelor băcăuance, fapt care l-a enervat pe antrenorul principal al Științei. La primul time-out tehnic, oaspetele conduceau cu 8 5, după care gazdele au punctat de 7 ori consecutiv, adjudecându-și în cele din urmă ultimul set la 16. ȘTIINȚA: Iosef (Purice), Herlea, Bunea, Anghel (Lupu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Sălii sporturilor la meciul de duminică dimineață dintre Știința Bacău și HCF Piatra Neamț. Astfel, jucătoarele celor două echipe s-au întrecut în greșeli care mai de care mai caraghioase, în timp ce arbitrii ieșeni Bogdan Anton și Iulian Cristea au reușit să enerveze pe toată lumea cu unele decizii fără legătură cu ceea ce se petrecea pe teren. În asemenea condiții, scorul de la pauză, 8-8, nu e de mirare, fiindcă handbalistele băcăuane, de exemplu, au luat la Țintă toate bannerele din spatele porții adverse. Știința a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de întrebarea: «ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să facă față situației și se lasă copleșiți de greutățile vieții. Ei se pierd cu firea, ridică neputincioși din umeri, se enervează, se tânguiesc, fac prostii și, în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
timp de escaladă dintr-aceasta. Scriu. Asta e tot ce mi se întâmplă relevant de o vreme încoace. Ce să vă mai zic? Sunt un tip luat de multe ori la preț de matineu. Și asta deja începe să mă enerveze. N-am un statut, ca să mă exprim iar, funcționărește, nimeni nu știe de unde să mă ia și de aia îmi și vine greu să scriu despre mine. Mulți spun că mă feresc să mă dezvălui, dar pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scriitor ar fi cel puțin o definire dublă sau, în orice caz, o definire destul de ambiguă. Cum să zic? Prin scris, prin faptul că scrii, dar și prin ce stil de viață duci, care stil, la unii mocofani ce mă enervează al dracului de tare, devine ostentativ pentru a le da o identitate de scriitori. Supralicitează pentru a se delimita de caracudă, pentru a-și crea o identitate. Spun că sunt scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care n-o dădea talentul jurnalistic afară din casă, ajunsese staroste acolo, vă dați seama că cititorii nu sunt niște oameni excesiv de inteligenți. Stăm de vorbă, ce mai faci, de când nu ne-am văzut, amabilități aiuristice pentru că ființa respectivă mă enerva de nu pot să vă spun și reciproca era de asemenea valabilă, nici ea nu mă înghițea încă din vremea-n care, din lipsă de alte preocupări ceva mai provocatoare și mai lucrative, continua să treacă pe la facultate. Am un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și amânam de mult scrierea ei. Și, poate de-asta, cartea supura. Eram în spital și o simțeam cum vine. Cum s-a copt. Dacă mai rămânea acolo, riscam să mă umple de infecție, să năpădească țesuturile. Chiar dacă acum mă enervasem, e cea mai mare tâmpenie să scrii cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar expresivitate macabră de începător care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai mai putea face, n-ai de ales, altceva nu te pricepi să faci. Singura acțiune posibilă. Scrii, cum am mai spus, pentru că ți-e frică. Scrisul ca un descântec de trecut frica. Mi-era frică și, în plus, mă enervau la culme toți pacienții ăștia care se obișnuiseră al dracului de bine cu condiția lor. Pe cuvântul meu, mă convinsesem că nu se însănătoșesc decât oamenii care chiar vor să se vindece. Boala le dă o identitate spitalagiilor ăstora. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu turul prea jos, pășind fudul. Până la Universitate tot găsea câțiva clienți care să-i mulțumească pentru privilegiul de a fi intrat sub lupa lui critică. Și pe cuvânt că atunci am fost sincer dezamăgit. Nu furios. De obicei, mă enervez, dar uite că, pentru un tip inteligent, cronica nu era decât o chestie clientelară. Îmi făcuse un hatâr vorbind despre mine. Trebuia să fac reverențe că mă băgase în seamă. Metenele, plecăciuni. De-aia dăruiești, încercam să demontez mecanismele psihologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la pregătire, nu fac altceva decât să dicteze câteva povestiri chinuite cu care se iau examene. Aceleași. Asta chiar că aduce a ritual. A repetiție rituală pândită de pericolul senilității. Io chiar fac pregătire foarte serios, de-aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate. Îi pun pe oameni să-și aducă aminte tot felul de chestii, să rememoreze, să descopere în ei chestii de care le era frică să vorbească. Hai că devin maniheist. Prea văd totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
niște înmormântări de-ți mergeau la suflet. Nu-ți ghicea doctorul ce ai, îți mai rămânea o șansă cu prea-sfințiții. Nu primiseră niciodată reclamații, asta ar fi trebuit să mai completeze, ca să fie tacâmul complet. Eficiența acțiunii lor, deplină. Mă enervează la culme cei ce înțeleg religia la modul ăsta. Sau inscripțiile alea de la biserici care avertizează cucoanele să nu-și lase rujul de buze pe icoane. Am io o bănuială că religia e altceva. Mergeam la spital și simțeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu vorbeam cu vecinii și asta îi enerva. Io sunt și ceva mai bezmetic, mai buimac. Trebuie să recunosc. Mai mitocan, dacă vreți. Odată am intrat în bloc. Și, la scara blocului, erau niște oameni. Echipajul rebus, cum ziceam. Și io nu i-am băgat în seamă. Cantitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
povestești până pe la 30-40 de ani, o să ai o preocupare, dar după aceea? Vei povesti cum ți-ai povestit copilăria. Și apoi? Să-ți scrii viața pentru că nu mai ai cum s-o trăiești. Să inventezi. De-aia m-au enervat și deprimat totodată scriitorii care fabulează. Înseamnă că n-au ce povesti, n-au trăit nimic. Scriam și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont că nici eu nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un tăntălău, normal că omul ăla se va conforma așteptărilor. Dacă îl consideri egalul tău și îi dai o șansă, va fi chiar simpatic. Tot printr-a noua a fost și faza cu Șubi cu care vă amenințam. S-a enervat Șubi că de ce Șăfu poate să stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl amenință cu exmatricularea și așa mai departe. De ce el se trage de șireturi cu toți profesorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce. Șubi zicea că e pregătit să-l bărbierească. Avea și un aparat de ras la el. Uite, că poate tu nu știi cum se folosește scula asta! Șăfu nu-l băga în seamă și bineînțeles că Șubi s-a enervat și mai tare, las’ că vezi tu, la unu’ te măcelăresc, te snopesc, te căpiez, te-adună mă-ta cu fărașu’ de pe jos. Toți credeau că Șăfu o să-l pârască la dirigu’ sau o să aștepte vreun profesor ca să plece cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat/ Absolut toți mă enervează/ Mai ales tu ăsta care ai făcut imprudența să-mi cumperi discul“. Sau cam așa ceva. Am ascultat, de atunci, mult Leonard Cohen. A început să-mi placă. Înveți să-ți placă un anumit lucru. În fond, și cu fumatul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aș cânta, la posibilitățile mele vocale s-ar găsi câțiva oameni de bună credință să mă ciomăgească pentru că atentez la integritatea lor fonică. Profu’ de muzică îmi spunea sentențios că sunt afon. Parcă se bucura de chestia asta. Și mă enerva cumplit. Așa că fluieratul ăsta de acum e, pe undeva, o formă de răzbunare. În liceu am vrut să intru și într-o formație rock. Numai eșecuri am la activ în ce privește muzica. Problema se mai pune apoi și-așa. Toți avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cizmăria. Iar dacă te ocupi cu scrisul, trebuie să fii conștient că ai anumite obligații. Nu să devii țâfnos, inaccesibil. Și, mai ales, nu trebuie să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează la profesori. Scriitorul e un prieten care se folosește de tine ca de un duhovnic. Sau ca de un tomberon în care deșartă toate mizeriile personale. Scriitorul e doar un om care are norocul să practice o meserie al naibii de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]