4,405 matches
-
cealaltă nici nu poate suferi comparație. Sunt oameni cu suflet, deși par mai modești, dar știu să trăiască și știu să dea vieții un sens mai înalt (stăteam la Gh. Pufulete, str. Pielari nr. 2, Focșani, notează ulterior omul cu epistola). Caută să mă servească chiar mai mult decât m aș fi putut aștepta de la cineva. De multe ori nici nu e nevoie să mai aprind lampa de gaz căci ei singuri îmi gătesc la soba lor. Florile din vază sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vostru, Victor Brașoveanu (6 scrisori și 19 vederi de la el, face contabilitatea corespondenței cu el, gazda primitoare a mesajelor). București, 2 iunie 1972 Dragă Alecule, Am primit ultima scrisoare de la tine care poartă data de 24 mai a. c. Prin această epistolă îmi reamintești de data întâlnirii noastre din 2 iulie a. c., orele 9, când te asigur că voi răspunde prezent. Aștept acest eveniment cu foarte mare bucurie, pentru că voi avea prilejul să-mi revăd colegii de acum 35 de ani, colegi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
afle la catedră. În ceea ce mă privește, încă mai desfășor activitate pe mai multe planuri. Cu sănătatea, mă simt bine. De altfel, ieșirea mea la pensie pe cale medicală a pornit ca un protest, despre care nu voi reuși, în această epistolă, să-i probez temeinicia. Primește, din partea mea, cele mai sincere urări de sănătate și prosperitate. Al tău prieten și coleg, Iancu (uitase să pună dată scrisorii). * O felicitare: Iași, 29 XII 1972. Mulțumiri și cu aceeași dragoste îți doresc d-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ora 2,10 noaptea spre duminică, ca până la ora 9 să mai colind prin oraș, alt tren nu am decât unul care sosește la Bârlad la ora 9,10 dimineața. Atât eu, soția și feciorii îți mulțumesc pentru frumoasa ta epistolă și-ți dorim ca ziua de 30 august 1980 să-ți dăruiască Pronia zile îndelungate, ani fericiți de acum înainte, plini de sănătate, fericire, noroc și realizarea tuturor dorințelor, Ion Totolici. 18 august 1979 Călieni, Vrancea Din stațiunea Câinei-băi, județul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prietenii, în dispersare, în condițiile vicisitudinilor, acționează biruindu-le. Cartea e un total de sentimente umane, cu trăiri care, aparent minore, conține istorie, fiecare cititor culegându-și ceea ce i se pare interesant. Se știe, corespondența dintre anumite persoane prin scrisori, epistole, texte epistolare constituie un real instrument de cercetare, demn de încredere pentru cunoașterea diferitelor personalități și evenimente din trecut sau prezent. Printr-o simplă scrisoare se poate comunica un anumit conținut de informații oricui, oriunde și oricând prin intermediul poștei sau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
al „notelor” menționate și mai ales să reiasă specificitatea caligrafiei și ortografiei care dau certitudine asupra provenienței. Studii speciale s-au scris și cu privire la traducerea unor cicluri de corespondență menționându-se corectitudinea semantică, coerența și stilul adecvat. De subliniat sunt epistolele alese de criticul literar Dan C. Mihăilescu, acestea fiind printre cele mai frumoase și interesante în versuri și proză. De neegalat, precizăm inestimabila valoare a scrierilor eminesciene: în versuri („Scrisorile”) în care viziunea despre lume ca și Istoria poporului român
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
păstrate cu evlavia recunoștinței de familiile celor despărțiți de către tarele războiului, revenind asupra dialogului epistolar, se constată că din toată corespondența transpare sufletul românului așa cum este: cald, bun, blând, sincer, devotat, mereu iertător. Un gând care circulă frecvent prin aceste epistole evidențiază că frații, părinții și bunicii noștri, indiferent de timpuri și împrejurări, au știut și au reușit să făurească o țară mare cu prețul propriilor lor vieți, devenind și rămânând eroi mai mult sau mai puțin cunoscuți de urmași, adesea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în cochilia ei ne-am retras, că e a noastră, noi melcii, cînd am putea fi vîntul Duhul! este și știrbirea credinței, crede vorbele autoimpuse, nici diavolul nu crede în el însuși, mult rătăcim! drumul dinspre Strunga Cuviosul Paisie Aghioritul Epistole, Tîrgu Frumos capitolul "Studiul duhovnicesc" cu ochelari subțiri Al Bano, masa de seară festivă la Sîrca sărbătoare în relieful catatonic, dus de dragul ei, pînă nu iei învățătura din credința ta nu te simți om, de urgență Cleopa! la Florin ediția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
enumerat cuprinsul abecedarului pentru a convinge de saturația cu morală religioasă a textului: după ce sunt făcute cunoscute școlarilor " Literele" alfabetului chirilic, se trece la " Învățături culese din Sfânta Scriptură", preluate din surse biblice ("De la Matei", "De la Ioan", "De la Luca", "Din Epistole"). Urmează un capitol dedicat prezentării unor "Proverbe și regule morale", care concentrează înțelepciunea populară sub forma unor sentințe călăuzitoare în derularea vieții cotidiene. Acestea sunt apoi suplimentate cu "Alte sentințe morale, culese din pildele lui Solomon", al căror conținut biblic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Toți sunt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul și încununarea oricărei vieți, că rotunjește și justifică totul. Toți știu citate celebre, povești de dragoste celebre, toți recită, la o adică, capitolul 13 din prima epistolă către corinteni, sau, dacă sunt mai „umblați“, pasajul din Paradisul lui Dante despre amorul care „move il sole e l’altre stelle“. Când se vorbește despre iubire, îmbujo rarea lirică și surâsul sublim sunt de rigoare. Problema este că mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
facă experiența „amorului sacru“. Să-și propună, adică, „asemă narea“ cu prototipul unei iubiri, pe care indigența oamenilor și a lumii nu o descumpănește, nu o șubrezește, nu o descurajează. Iubirea despre care e vorba în capitolul 13 al primei epistole adresate de Apostolul Pavel corintenilor. Scurt acces de optimism Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Și totuși, fără motiv aparent, fără iluzii și fără speranțe utopice, mă trezesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
era cea care te scotea din prăbușirea care la un moment dat era gata să te pândescă”. Domnul Virgil Totoescu din Siret spunea că au reușit să transforme celula în chilie, știind la vremea aceea pe dinafară „Evanghelia lui Ioan”, „Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”, „Epistolele Sfântului Petru, Sfântului Iacov și a Sfântului Ioan Evanghelistul”, precum și toate acatistele și paraclisele Mântuitorului și Maicii Domnului, starea sa de duhovnicie reușind să i influențeze chiar și pe gardieni, care erau mai
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care la un moment dat era gata să te pândescă”. Domnul Virgil Totoescu din Siret spunea că au reușit să transforme celula în chilie, știind la vremea aceea pe dinafară „Evanghelia lui Ioan”, „Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”, „Epistolele Sfântului Petru, Sfântului Iacov și a Sfântului Ioan Evanghelistul”, precum și toate acatistele și paraclisele Mântuitorului și Maicii Domnului, starea sa de duhovnicie reușind să i influențeze chiar și pe gardieni, care erau mai reținuți în brutalități. Aflăm de la dânsul că
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o răvășeală totală; căminarul era plecat după Aglaia și Harieta, pe care le crezuse pierdute prin lume, cheltuind cu această ocazie vreo 3000 de florini, venitul său pe trei ani. Poetul nu putea să lămurească totul printr-o scrisoare, căci epistola ar fi găsit-o pe mama singură și i-ar fi cauzat o supărare cumplită, fără ca, cu toate acestea, să poată ajuta cu ceva86. În ianuarie 1876 își ia din nou un concediu de zece zile87 și vine la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu erau, însă, cu totul altele; ca orice mare poet, el a aspirat spre straturile înalte ale sublimării. Evident că nu era mulțumit cu cât deprinsese la școală, fie ea și cea a studenției vieneze, din moment ce el însuși, în aceeași epistolă citată anterior, face afirmația justă că renașterea intuitivă (s.n.) a gândirii lor (Kant și Schopenhauer, n.n.) în mintea mea, cu mirosul specific de pământ proaspăt al propriului meu suflet, nu s-a desăvârșit încă13. Principiul fenomenului în cauză este surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o cursă către RFG) și, după 10 de ani primesc la Editura "Junimea" un plic de la Pamfil Șeicaru. Adresa expeditorului atestă faptul că, în afară de Dachau, a locuit o vreme, în Germania, și la Hotel Karlsfelofer, Hochstrasse nr. 6, 8047, Karlsfeld. Epistola începe prin a lăuda cărțile "Junimii". Desigur, ținuta grafică, altfel de aprecieri, asupra conținutului adică, erau, în anii aceia, de-a dreptul primejdioase, fiind suspect dacă te lăuda... dușmanul! Fără îndoială că este o adevărată întrecere între edituri de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
privind toate cărțile publicate de Editura Junimea care interesează lectoratul nostru, printr-o plată directă Editurii Deseori, comenzile noastre se întorc neonorate, poate nu întotdeauna după o examinare scrupuloasă a "Ilexim"-ului." Într-o altă mapă găsesc un maldăr de epistole așternute cu scrisul mărunt, rotund și ordonat, al lui Iorgu Iordan. Printre ele, rătăcită, o misivă de-a dreptul tulburătoare. O expedia din Cluj (21 martie 1978) tânărul poet Corneliu Popel. Din Cluj e un fel de a spune; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și eu animal ca ei". A trebuit să rabde nu 6 luni, ci 14 și, pentru a câștiga câteva lire, descarcă, noaptea, camioane cu cenușă, trage la roabă, zugrăvește casele turcaleților. Tot ce câștigă cheltuie pe scrisori. Trimite sute de epistole în cele patru vânturi, solicitând unor personalități din lumea literelor și a științelor exacte să pună o vorbă bună pe lângă organismele internaționale, doar-doar s-o îndura America să-l primească. Deziluzie după deziluzie: din camp se pleacă pe alese ("cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire al intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând-nevrând, vei rămâne celebru alături de Caragiale. Ești în cea mai bună companie." După cum se vede, în acea vreme lumea avea răgaz pentru epistole, și umor să guste șotii. Cine să fie autorul celebrei invitații la inexistentul Cujbă, mister. La începutul lunii, Caragiale murise, la Berlin, și nu-i total lipsită de temei supoziția că s-a așteptat decesul scriitorului pentru lansarea poezioarei fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am pierdut pe toți cei mai dragi, mă mai iau cu plânsul și dorul, de aceea mai și scriu ceea ce vă expediez, scria doamna Adriana la 17 septembrie 2013, dându-ne explicații și la versurile pe care ni le alătura epistolei sale: Cerbul cu stea în frunte A fost odată-ntr-o pădure Un om bătrân cu baba lui, Trăiau săraci ca vai de lume În adâncimea codrului. Moșneagul nu mai vrea nimic Ci numai moartea și-o dorea; Iar baba
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote de plâns. Ca un copil. Mormânt Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un mormânt lipsește sorții mele!”). Aia a subliniat versul acesta din epistola către Rufinus, uitându-se lung la mine. Era preocupată când mi l-a arătat și parcă ar fi vrut să-l comenteze. Până la urmă, s-a răzgândit și a tăcut. Limită În Metamorfozele apar transformări ale oamenilor, zeilor, lucrurilor. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
crede mihi, factus et ille Getes („Până și vâna poeziei curge acum mai slabă. / Chiar și Homer, dacă cineva l-ar fi mânat pe aste meleaguri,/O, crede-mă, tot get s-ar fi făcut și el!”). Așa scriam în epistola către Severus, și eram foarte tulburat; aceeași atitudine de revoltă o am și acum când mă simt manipulat, ca să zic așa, de Aia. Poate că în cele din urmă mă va transforma într-un Homer „get”. Tinerețe În existeanța mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru ea. Să vrei să înveți o altă limbă - spune ea - înseamnă să-ți manifești dorința de a începe o nouă viață. Acum vreau să învăț bine limba asta ca să ajung să o stăpânesc și să scriu în ea. În epistola către Carus am scris: Nec te mirari, si sint vitiosa, decebit/carmina, quae faciam paene poeta Getes/a, pudet, et Getico scripsi sermone libellum/structaque sunt nostris barbara verba modis: et placui (gratare mihi) coepique poetae/inter inhumanos nomen habere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nori negri și vânt geros, hrană puțină și vinul-sloi; nici o distracție mai rafinată dintre cele care, în chip obișnuit, fac viața atât de plăcută la Roma. În consens cu ceea ce s-a spus în scrierile vechi, trebuie să compun numai epistole plângăcioase. Aici nu există decât mirosul urât al oilor și caprelor care se balegă pe drum. În fiecare zi se aude numai zăngănitul fioros al armelor. E necesar ca la Roma toți să-și închipuie mari suferințe în ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la alte seminții. Toți sunt extrem de binevoitori și nimeni nu aduce nici o ofensă celui care e considerat oaspete. De la început și mie mi-au fost rezervate aceste înalte onoruri; apoi m-au încununat ca poet. Am relatat această experiență în epistola către Tuticanus: Molliter a vobis mea sors excepta, Tomitae,/tam mite; Graios indicat esse viros/gens mea Paeligni regioque domestica Sulmo/non potuit nostris lenior esse malis,/quem vis incolumi cuiquam salvaque daretis,/is datus a vobis est mihi super
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]