5,918 matches
-
și-au înmulțit apelurile pentru a vota candidații "buni". Acțiunea Catolică și Curia erau totuși divizate între cei care erau favorabili autonomiei laicilor pe tărîm politic și cei ce doreau să-i aibă sub control. Dezbaterea arată că s-a ezitat mult în fața DCI-ului ca partid unic al catolicilor 7. Gravitatea problemelor pe care guvernul trebuia să le rezolve nu putea ușura sarcinile: măsurile economice erau în mod inevitabil nepopulare, tratatul de pace nu putea fi favorabil, discuțiile privind constituția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu pentru evrei, ci pentru Uniunea Sovietică. Așadar, triplă dispută asupra Basarabiei: România, Rusia Sovietică și Basarabia lui Yarrow, despre care acesta din urmă nu dorea să se vorbească la secția română a "Europei Libere"! În schimb, Moscova nu va ezita să pună în mișcare morișca propagandei antiromânești chiar de la Chișinăul bolșevizat, în perfectă consonanță cu Budapesta, cea îndrăgostită de Transilvania. Așa se face că, în 1968, Kádár trecea drept cel mai apropiat susținător al independenței Cehoslovaciei, nicicum România. Atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
bine, exact ca în revoluția română din 1989. În fapt, e același fenomen ca în legenda mancurtului din romanul lui Cinghiz Aitmatov O zi mai lungă decât veacul, a "reeducatului piteștean" care lovește în propriul frate, a celui care nu ezită să-și ucidă mama, fiindcă nu o mai recunoaște. Fenomenul a dat roade monstruoase în Basarabia, unde românul nu se mai recunoaște pe sine, nu mai știe cine este, crezându-se "maldavan", adică un hibrid etnic slavo-român a cărui misiune
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1911, sosește aici cu intenția de a studia sub îndrumarea lui Russell. Rămâne totuși înscris mai departe ca student la Manchester. Hotărârea de a renunța la o carieră tehnică pentru a se consacra logicii și filozofiei nu fusese încă luată. Ezita deoarece nu dorea să-i producă o decepție tatălui său care era grav bolnav, dar în primul rând fiindcă nu era convins că posedă înzestrările necesare pentru a realiza ceva în domeniul pe care îl cultiva pe atunci Russell. Iar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în primele două semestre ale anului 1929, cel de research student sub îndrumarea mai tânărului Ramsey. Deși era văzut în cercurile intelectuale din Cambridge drept autorul unei scrieri pe cât de originale pe atât de greu de înțeles, Wittgenstein nu a ezitat să accepte o situație tot atât de nepotrivită ca și aceea în care s-a aflat la terminarea O VIAȚĂ DE EROU? 53 războiului, când a decis să devină învățător. Atunci, la treizeci de ani, el s-a înscris la seminarul pedagogic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Stilul lui de gândire și modul de a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes, chiar dacă nu-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pe a doua. Dacă, prin urmare, nu poate fi gândită nici o decizie între ele prin experiență.“69 Stilul gândirii, în aceste însemnări, contrastează puternic cu cel al filozofiei mai târzii. Wittgenstein întreprinde analize și formulează concluzii pe care nu ezită să le numească „principii“. Temele și demersurile lui se aseamănă destul de mult cu cele ale lui Russell sau ale membrilor Cercului de la Viena. Nu este de mirare că Wittgenstein a văzut atunci în aceștia interlocutori, parteneri interesanți de discuție, ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dictat lui Waismann, ca și în caietele lui de însemnări - tot atât de dogmatic ca și Cercul de la Viena sau Ayer: «Sensul unei propoziții este modul ei de verificare.»“74 De fapt, în primii ani după reluarea activității filozofice, Wittgenstein nu a ezitat să formuleze teze bazate pe argumente principiale. Mai mult, aceste teze nu au mai fost calificate, ca cele din Tractatus, drept nonsensuri care EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 235 sunt importante doar prin ceea ce se arată în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va expune „nici argumentul lui Wittgenstein, nici pe cel al lui Kripke, ci mai degrabă argumentul lui Wittgenstein așa cum l-a izbit pe Kripke, așa cum a prezentat o problemă pentru acesta“60. Luându și astfel multe precauții, Kripke nu va ezita totuși să-i atribuie lui Wittgenstein formularea unui „paradox sceptic“, să susțină că acesta ar fi inventat cea mai originală și radicală formă de scepticism, care ar putea fi formulată astfel: despre un individ, considerat în izolare, nu se poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și s-au oprit fără să mai adauge nici un cuvânt!“ Aderența lor la standarde înalte de rectitudine intelectuală s-a exprimat și în modul cu totul neconvențional în care priveau obligațiile universitarului. Pe atunci, Russell, ca și Wittgenstein mai târziu, ezita să accepte oferte de a ține cursuri atunci când avea sentimentul că nu are de spus nimic nou. A fost o înclinație caracteristică a lui Wittgenstein, care s-a exprimat încă din anii tinereții, să pretindă ca între oameni care întrețin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Anglia pentru a-și relua preocupările filozofice. Iar atunci când, în vara anului 1929, Moore l-a invitat pe Russell să facă parte din comisia care urma să-i acorde lui Wittgenstein titlul de doctor, pe baza textului Tractatus-ului, acesta a ezitat, apreciind într-o scrisoare către Moore că Wittgenstein nu va fi probabil încântat să-l revadă. „Când am fost ultima dată împreună, l-a afectat atât de mult că nu sunt un creștin, încât de atunci m-a evitat. Nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
știința modernă i-a conferit o nouă substanță și o nouă vigoare, a fost principala sursă a încrederii lui Russell în posibilitatea unei vieți mai bune pentru generațiile viitoare. Într-o cărticică publicată în 1925, What I believe?, Russell nu ezită să afirme: „Inteligență, capacitate artistică, bunăvoință - toate aceste lucruri pot fi sporite, fără îndoială, prin știință. De abia de există vreo limită cu privire la ceea ce poate fi făcut în producerea unei lumi bune, dacă oamenii vor utiliza știința cu înțelepciune.“ Și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
The Language of Philosophy, parte a studiului Signs, Language and Behaviour, în volumul Charles Morris, Writings on the general Theory of Signs, Mouton, The Hague Paris, 1971, p. 315-320. 316 Un filozof cu mare individualitate, precum Hegel, de exemplu, nu ezită să apeleze la unele dintre trăsăturile limbii sale, pe care deseori le omagiază (vezi Știința logicii, p. 14). 317 Întrucît textul original este cel din perspectiva căruia se modelează textul tradus, el reprezintă un text-sursă în raport cu acesta, care este un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desfăceau într-o pădure, iar mie / Mi-a venit să-l aleg pe cel mai puțin umblat / Și tocmai de aceea de preferat" (Antologia poeziei americane, "Univers", 1979). Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de rând care se alătură Cruciadelor, apare o transgresiune comparabilă în raport cu instituția religioasă. Faptele lor depășesc ceea ce este de fapt permis și recomandat. Iar în timpul persecuțiilor antievreiești care însoțesc Cruciadele, Biserica nu ezită să intervină pentru a reprima, în numele valorilor umanitare și mai ales în numele ordinii, exploziile de ură populară. La evrei, liturgizarea martiriului permite, de asemenea, controlarea transgresiunilor pe care le-ar fi putut induce transformarea lui în simbol religios. Dacă martirul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare, un curent antisionist existent și astăzi, nu ezită să-i blesteme pe sioniști pentru că au precipitat și legitimat prin acțiunea lor Soluția Finală sancționare dreaptă a unei îndrăzneli blasfematorii, aceea de a lua inițiativa întoarcerii în Sion și de a se substitui astfel așteptatului Mesia. Una dintre cele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evoluția lor și ținând cont de contextul general evocat, teama care a pus stăpânire pe evreii din Franța și modul în care se face ea auzită trebuie oare considerate proporționale cu agresiunile suferite efectiv? Unii, ca Alain Finkielkraut, n-au ezitat să vorbească despre un "an de Cristal". Formula pare în același timp tipică și cel puțin excesivă. Kristallnachtsssss din 1938 a fost direct încurajată de regimul nazist. Din câte știm, în Franța de astăzi, politicienii de toate culorile s-au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a se realiza. Nu am ajuns încă acolo, în orice caz, asta-i clar. Accentuarea războiului între memorii, înmulțirea elanurilor de generozitate strict compasională, prin zile de comemorare, în sfârșit, goana după voturi ipotechează în mare parte viitorul. Partidele nu ezită să comunitarizeze în funcție de circumstanțe, evitând totodată să facă un necesar efort de reevaluare globală. Cum poate fi incitată o națiune atât de reticentă în a-și accepta multiplicitatea să acționeze pe viitor ca o națiune pluralistă, liberă, egalitară și revigorată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ștefan cel Mare. Într-o singură domnie, Moldova a fost decuplată de teritoriile strategice din nord și, mai ales, din sud, înscriindu-se pe un curs descendent. Cu timpul a devenit un stat din ce în ce mai pirpiriu din trupul căruia nu au ezitat diverse puteri să se înfrupte. Totuși, s-ar putea spune că prin acțiunile sale, Petru Rareș a impus o anumită prudența din partea Sublimei Porți. După cucerirea Tighinei, turcii nu s-au mai extins în provincie câteva secole. Otomanii și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trezit că are de înfruntat, pe lângă Rusia, și Austria, aflată în plină expansiune teritorială spre răsăritul continentului. Schimbarea raportului de putere în Europa Centrală a fost sesizată în Muntenia de Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu și Ștefan Cantacuzino, care nu au ezitat să stabilească legături în secret cu Habsburgii. Îndrăzneala lor avea să-i coste pe ultimii doi nu doar tronul, ci și viața. Pe Constantin Brâncoveanu nu l-au putut salva, în fața turcilor, nici averea fabuloasă și nici pânza de spioni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
teritoriul dintre Bug și Nistru. Sub presiunea țaristă, construcția statului moldovenesc a fost zdruncinată puternic din temelii. Raptul Basarabiei, pe vremea lui Alexandru I, a fost consecința directă a preluării controlului de către Rusia a segmentului nord pontic. Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Boldur), grecească (Rosetti), albaneză (Ghica) ș.a.. Să nu omitem nici faptul că instabilitatea a fost alimentată din exterior de diverse puteri care își disputau influența asupra spațiului românesc. Au susținut frecvent anumiți pretendenți la tron sau partide boierești. Nu au ezitat chiar să-i asasineze pe principii considerați incomozi (de exemplu, Ștefăniță Vodă a fost otrăvit de leși). Așa avea să fie strivită Moldova în menghina războaielor dintre poloni și otomani, iar Muntenia în conflictul turcilor cu maghiarii (mai târziu, austriecii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cumpănă, era nevoie de o casă, sub acoperișul căreia românii, după ce au trăit timp de secole în curtea unor imperii odioase, să se poată adăposti. Acum, nu ne este defel lesne a lămuri lumea de ce atunci ne-am codit. Am ezitat să înfruntăm niște imperii pe care le știam ilegitime. Intuiam de pe atunci că vor fi măturate la lada de gunoi a istoriei pentru crimele oribile pe care le înfăptuiseră. Am fost pedepsiți aspru imediat de soarta nemiloasă, pentru această șovăială
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]