3,548 matches
-
erau luate din foșnetul frunzelor unui stejar sacru pentru Zeusxe "Zeus" sau, conform unei tradiții mai târzii, erau date de porumbeii care trăiau În acel stejar. Totuși, centrul oracular care, Începând din secolul al VII-lea Î.Hr., a Întrecut faima tuturor celorlalte și este deja cunoscut În Iliada (IX, 404-405) și În Odiseea (VIII, 79-81) a fost, fără Îndoială, oracolul lui Apolloxe "Apollo" la Delfi. Preoteasa zeului În această mantikè adìdaktos era Pythiaxe "Pythia", o fecioară care Îndeplinea această slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vindecări, iar În cinstea lui se celebrau sacrificii publice și se ofereau daruri prețioase (Solie pentru creștini, 26, 3). Figura ce răsare vie din paginile micului și prețiosului pamflet al lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara faimă obținută de noul oracol, atrage atenția istoricului religiilor prin excepționala convergență a datelor care Îi alcătuiesc fizionomia și activitatea, constituind-o Într-o paradigmă a unor aspecte esențiale ale ethos-ului religios al epocii. După ce a primit o educație În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce putem reconstrui despre transmiterea Avestei, mai ales pe baza mărturiilor din cărțile În pahlavi, demonstrează că, În orice caz, clerul sasanid era foarte conștient de ruptura tradiției cauzate de căderea primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag, pentru faima pe care a avut-o, ca opera cea mai populară din Întreaga literatură zoroastriană, tradusă În diferite limbi orientale, În persană, sanscrită și gujarati și, de ceva timp, chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fertilității, dar importantă și pentru natura sa de divinitate regală (Gnoli, 1971, pp. 244 sqq.; 1980, p. 216) -, acestea nu se sustrag unor procese sincretice, determinate de contactul cu credințele mesopotamiene și din Orientul Apropiat, procese care le asigură faima În afara și În interiorul lumii iraniene sau iranizate. Cultul lor este puternic atestat În epoca partă și În cea sasanidă, În Mesopotamia, Asia Mică și Armenia (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 232 sq., 282, 292, 298 sq.; Widengren, 1968, pp. 204, 206 sq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2 ș...ț Omul nu este ucis, nu este urgisit de tine: el este protejat de tine, suferința nu-l atinge nici de aproape, nici de departe. 6 Ocrotirea zeului Mitraxe "Mitra", cel care sprijină popoarele, garantează reușita: strălucire și faimă măreață. 8 Către Mitraxe "Mitra", a cărui putere este prezența binevoitoare, se Îndreaptă cele cinci rase umane. Nu trebuie totuși să ne gândim nici la existența unei simple antinomii Între divinitățile primei funcții, pentru că natura și modul lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că a realizat." Iorga le-a mulțumit ironic detractorilor săi pentru delicata atenție manifestată de ei față de necazurile neglijatei familii Iorga 103. Cum și-a realizat Iorga opera vieții? Care au fost tehnicile și motivațiile lui? Așa cum spunea el odată: "Faima ruginește dacă nu o lustruiești zilnic"104. Chiar și Titu Maiorescu remarca: "Iorga seamănă cu un paing care-și țese pînza, lucrînd tot timpul la ceva". Era înzestrat cu putere imediată de decizie, spirit de disciplină, vitalitate și energie care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trata istoria într-o manieră mai largă. Sate și mînăstiri din România (București, 1905), încearcă să demonstreze evoluția organică a României și continuitatea ei teritorială printr-un studiu consacrat satelor și mînăstirilor. Imperiul Bizantin (Londra, 1907) este rezultatul faptului că faima sa de bizantinolog ajunsese în Anglia. Brown, un binecunoscut bizantinolog și autor al lucrării Republica Veneția, îl recomandase pe Iorga pentru scrierea acestei cărți publicate în englezește. Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea, 3 volume (București, volumul 1
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și alți intelectuali evrei unguri aflați în exil. În aprilie 1920, l-a vizitat un jurnalist democrat ungur aflat în exil, recomandarea acestuia fiind că "este discipolul lui Jászi"176. Iorga coresponda cu scriitori unguri democrați din exil de mare faimă, ca G. Bölöni și Jenö Gömöri, ba chiar a primit scrisori și de la soțiile acestora 177. Relațiile lui Iorga cu Italia înainte de marșul spre Roma al lui Mussolini (și după aceea) sînt elocvente. Evoluția acestor relații prezintă interes mai ales
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel care conta pentru Legiune. Cînd echipele de teroriști ai regimului au năvălit în lagărele de concentrare, aceștia i-au ucis pe Clime, liderul organizației TPT (Totul Pentru Tineri), pe Polihroniade, expertul în politică externă al Legiunii (care își cîștigase faima dubioasă de a fi un Goebbels al României), pe prințul Cantacuzino (Jr.), pe strălucitul avocat Tell, pe Totu și Dobre, tovarășii de arme ai lui Moța în Spania, și poate pe cel mai admirabil om al Legiunii după Codreanu, ardeleanul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este o ființă istorică (...) existența umană nu poate fi concepută decît în cadrul istoriei. Emmanuel Mounier El a fost savantul nostru prin excelență, care (...) își afla fericirea numai în cărți și avea o ambiție: să stimuleze și să înalțe gloria și faima națiunii sale. Perpessicius Acest capitol trebuie să "țină loc" de concluzie, deoarece concluziile finale urmează să fie trase de către cititor. Scopul acestui studiu a fost să ofere o imagine mai completă a lui Iorga decît aceea prezentată de lucrările apărute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea spune din fericire, pentru că a fost un istoric naționalist. Cînd scria despre timpurile mai apropiate în timp (ca să nu mai vorbim de evenimentele contemporane), politicianul naționalist îl domina mult prea des pe istoric. În scrierile istorice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intelighenția laică din Polonia tânjea după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii, romancierii, jurnaliștii și profesorii est-europeni, numai o mică parte au devenit comuniști activi, dar ei erau adesea vârfurile generației. Pavel Kohout, care avea să capete În deceniile următoare faimă internațională ca disident și eseist/dramaturg postcomunist, s-a remarcat inițial În Cehoslovacia natală ca suporter ardent al noului regim. În 1969, el Își amintea că Încercase o „senzație de certitudine” În ziua loviturii de stat din februarie 1948, văzându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
captivă: atât acasă, cât și În Europa, cererea depășea stocul disponibil. Iar producătorii europeni continentali nu puteau concura În volum: În 1949, Regatul Unit a produs mai multe mașini de pasageri decât restul Europei la un loc. Dar, odată „câștigată” faima calității scăzute și a serviciilor slabe, ea s-a dovedit imposibil de zdruncinat. Cumpărătorii europeni au abandonat În masă mașinile britanice, de Îndată ce au avut la dispoziție alternative mai bune, produse În propria țară. Când s-au hotărât să-și Înnoiască
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milă În deceniul următor. Comerțul european se caracteriza prin segmentarea pe produs și pe țară. Se știa prea bine că mașinile italiene - Fiat, Alfa Romeo, Lancia - sunt nefiabile și de proastă calitate, Însă această reputație jenantă nu a umbrit deloc faima altor produse italiene: pielărie, haute couture și, Într-un registru mai banal, aparatură electrocasnică 12. Pe plan internațional, cererea de haine sau produse alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acest caz) se prăbușea, iar Împreună cu ea Întreaga logică a politicii revoluționare clasice. Nu-i de mirare că stâlpii marxismului au contraatacat. Louis Althusser - doctrinar principal al Partidului Comunist Francez, profesor la École Normale Supérieure și expert marxist cu faimă internațională - și-a clădit reputația profesională și gloria efemeră pe un zid Înălțat Între tânărul Marx, hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cumpărat de la muzeu, conținea fotografii În sepia fermecătoare, cu tinere vânzătoare modeste și prăvălii de modă veche uitate, dar nu pomenea nimic despre puțurile de exploatare și muncitorii a căror condiție l-a atras pe Orwell, aducând orașului Wigan o faimă Îndoielnică. Nu numai nordului i s-a aplicat acest tratament legat de patrimoniu. În districtul olarilor din West Midland, turiștii și școlarii autohtoni aflau cum Își modela faimoasele produse Josiah Wedgewood, un olar din secolul al XVIII-lea. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condusă de defunctul Fernand Baldensperger și grupată în jurul periodicului Revue de littérature comparée. *7 Această scoală a acordat o deosebită atenție - uneori în mod mecanic, dar alteori cu considerabilă finețe - unor probleme cum ar fi reputația și pătrunderea, influența și faima lui Goethe în Franța și Anglia, a lui Ossian și Carlyle și Schüler în Franța. Ea a elaborat o metodologie care, depășind strângerea de informații referitoare la reviste, traduceri și influențe, analizează atent imaginea, concepția despre un anumit autor la
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
influența lui Poe asupra lui Baudelaire si un studiu despre influența lui Dryden asupra lui Pope. Rupte de studiul literaturilor naționale în întregul lor, comparațiile între literaturi tind să se limiteze la probleme externe privind sursele și influențele, reputația și faima. Studiile de acest fel nu ne permit să analizăm și să judecăm o operă literară 78 individuală și nici măcar să abordăm ansamblul complicat al genezei ei ; în loc de aceasta, ele se ocupă cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dori, în mod serios, ca deosebirile dintre literaturile naționale să fie anulate. Termenul de "literatură mondială" este adesea folosit într-un al treilea sens. El poate însemna marele tezaur al clasicilor, ea Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare și Goethe, a căror faimă s-a răspândit în întreaga lume și durează de mult timp. Acest termen a ajuns astfel să fie sinonim și cu acela de "capodopere", cu o culegere de lucrări literare care are o justificare critică și pedagogică, dar cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
căpitane... Boierii sunt slabi la fire; brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire.” (B.P. Hasdeu)exclamație: manifestare bruscă și puternică a vocii: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe scara știrilor documentare și să scoatem la iveală informații din peisajul apicol moldovenesc, implicit românesc. Venim mai întâi cu mărturii din izvoarele noastre narative, respectiv cronicile secolelor XVII-XVIII. Prezentând condițiile naturale de excepție în privința fertilității și resurselor ce fac faima Moldovei de Jos, Miron Costin ridică un adevărat imn de slavă apelor curgătoare de pe aici, asemuindu-le marilor și renumitelor fluvii ale lumii. După ce enumeră bogățiile de pe apa Prutului, exclamă: „și pe tine, Bârlade, râu roditor, nu pot să nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]