4,972 matches
-
și farfurii ca să îmi spună cum să le încălzesc. Am urmat indicațiile, apoi m-am întors în sufragerie și mi-am umplut iar paharul în timp ce așteptam să se încălzească cina. Când mâncarea a fost gata, am pus-o într-o farfurie și am așezat-o pe un colț al mesei din bucătărie. Foarte rar luam cina singur la această masă. Am mâncat singur câteva seri, după ce mi s-au născut fiicele. A mai fost și altă dată. Mi-a trebuit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine așa cum o făcuse mai devreme în acea după-amiază, în salonul de spital, când i-am zis că fiul meu nu o să fie circumcis, pentru că nu voiam să fie confundat cu un evreu. M-am ridicat și mi-am strâns farfuria. Nu mă gândisem că îmi era foame, dar deodată mai voiam. Mă simțeam de parcă aș fi putut să devorez întreaga bucată de carne, care ar fi fost suficientă pentru o săptămână întreagă. Când m-am întors, mi-am zărit imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost potrivite pentru urechile copiilor, de parcă fiicele noastre le-ar fi înțeles mai mult decât le înțelegea ea. — Dar nu și-a pierdut niciodată încrederea în oameni. M-am răsucit spre Betsy. Avea mâncare pe față și pe mâini, dar farfuria ei era încă plină. Încăpățânarea fiicelor mele atunci când venea vorba de mâncare mă contraria mereu. Nu știau ce e foamea? Slavă Domnului că nu știau ce e foamea. Vai, ce bine arată morcovii ăia! m-am lins eu pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Vai, ce bine arată morcovii ăia! m-am lins eu pe degete. —Spune-mi dacă nu vrei să-ți povestesc, zise Madeleine din nou. Nu ar fi trebuit să îi spun. Te ascult, am repetat și am luat lingura din farfuria lui Betsy. —Partea cea mai grozavă, ceea ce o salvează de la a fi de nesuportat, este triumful spiritului omenesc. Acum eram la spiritul omenesc. —Tatăl, Otto Frank, încă mai trăiește. Așa începe piesa. Cu el găsind jurnalul. Am luat o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu obrajii supți, părul cenușiu din pricina murdăriei și a malnutriției, cu mațele chiorăindu-le de foame. Am clipit de câteva ori încercând să fac imaginea să dispară, dar ea rămânea tot acolo. Ca tine. Ca toată familia asta. Ciuguliți din farfurii, aruncați mâncare bună la gunoi. Mi se face rău când mă gândesc, am strigat în timp ce ieșeam nervos din bucătărie. M-am dus în camera de zi și am dat drumul la televizor. Fețe cenușii rânjeau la mine. Guri se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doar dădu din cap și se întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se întâmpla să fie, printr-o coincidență, același cu cel al băiatului care murise cu zeci de ani în urmă? În dimineața zilei de 21 august 1980, am coborât și am găsit cafea la filtru, pâine prăjită și ziarul lângă farfuria de pe masă, ca de obicei. M-am așezat și am deschis The Times. Madeleine îmi turnă cafeaua. Terminasem pâinea prăjită și îmi beam a doua ceașcă de cafea, când am ajuns la pagina de decese. OTTO FRANK, TATĂL ANNEI, MORT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
al doilea sertar. Dar Fima renunțase deja și lăsase grămada de tacâmuri pe cuptorul cu microunde. Scoțându-și batista din buzunar, Își suflă din nou nasul și apoi, distrat, Începu să șteargă cu ea masa din bucătărie, În timp ce Ted aranja farfuriile după formă și mărime, punând fiecare vraf la locul lui, În dulapul de deasupra chiuvetei. —De ce nu scrii un articol despre asta Într-un ziar, Fima? Ar trebui să publici ceva, ca să poată citi și alții. Ai un limbaj atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să-l arunce la gunoi, Îi săpă o groapă Într-un ghiveci de la geam, În care nu mai creștea nimic de mult. După Înmormântare atacă grămada de vase murdare din chiuvetă, spălă farfuriile și ceștile. Când ajunse la tigaie și trebui să frece resturile uleioase de prăjeli vechi, Își pierdu răbdarea și hotărî că tigaia avea să aștepte, Împreună cu restul vaselor, până a doua zi. Nu-și putea face ceai, pentru că ceainicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe cineva și a lipsei de tact, pe pereți și pe rafturi erau aliniate desene, ornamente și suvenire cu dedicații de la pacientele recunoscătoare. Acestea semnau dedicațiile doar cu numele mic sau cu inițiala numelui de familie, ca spre exemplu o farfurie din bronz de la Carmela L.: „Veșnică recunoștință echipei devotate și minunate“. Fima n-o uitase pe această Carmela, Întrucât după un timp aflase că se sinucisese. Deși i se păruse, la vremea aceea, deosebit de veselă și curajoasă, În stilul elitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncul inimii. La sfârșitul mesei doamna Danzig Îi punea Întotdeauna lui Fima În față două pătrățele exact de aceeași dimensiune de ciocolată cu migdale. Și Îi spunea În glumă: — Asta e pentru copil bon care n-a lăsat nimic În farfurie. Pronunța cuvintele „copil bon“ nearticulat, de parcă acesta i-ar fi fost numele. Cât despre domnul Danzig, un bărbat rotunjor, cu un obraz roșu ca o bucată de carne dintr-o măcelărie, despre care Fima nu știa dacă era o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unei ambience superioare celei din B. Cu un vag ton de regret ne lăsă să înțelegem că visul ei fusese designul de interior. Și în timp ce ședea foarte dreaptă în fața tacâmului ei și, cu manierele ei alese, ne servea mâncarea în farfurii, spunea en passant că are un faible de a le crea oamenilor ambientul corespunzător. Pentru așa ceva erau necesare un gust fără greș, dragoste pentru detaliu și un esprit de finesse, trăsături care nu se pot forma decât de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și mediul înconjurător, o corespondență care la noi nu exista. Deosebirea asta mi s-a revelat la cină, când ședeam în jurul mesei din Cöln, pantofii se odihneau pe covorul care - aici nu aveam nici un dubiu - provenea din Orient, mâncam din farfurii care mai erau și acum un bun pentru uzul zilnic, deși proveniența lor nu era cu nimic mai prejos decât fața de masă pe care o aveam din București. Fratele meu și cu mine învățam „bunele maniere“, fiindcă acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-o cu gura deschisă -, în zilele obișnuite: țac! și masa de prânz e asigurată. Nu vor mai exista discuții după școală, nici un „Stai drept și ține cuțitul cum trebuie“, nici nu vei mai pierde ore în șir în fața rasolului din farfurie. Simplu - și o nouă pilulă zbură prin aer - țac! și toată tevatura aia: „Rămâi la locul tău până au terminat toți de mâncat“ va dispărea. Dar lucrul cel mai teribil din toate era că atunci ar fi crescut și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
administrase și o exploatase omul alb, apăruseră fisuri și în globul pământesc. Centrul pământului se mutase dincolo de Ocean, unde ziua abia înceta când noi ne așezam la masa de prânz ca să fim posesorii lumii măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta, găseai cel mai bun riz colonial și oamenii făceau o călătorie la Zürich ca să-l savureze, această simultaneitate de dulce și acru, de felii de ananas, cuburi de carne de vită și vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gentleman: felul convențional - conform căruia stăteai mai drept la masă decât acasă - se condimenta printr-un curry ce-ți aducea brusc gustul oriental al coloratelor piețe îndepărtate, de care mai beneficiam în ciuda tuturor pierderilor - după cum se putea vedea și în farfurii - în plan economic. Și domnul Saner vorbea cu tata despre mașinile de etichetat și despre macarale, fiind de părere că americanii făcuseră o mare greșeală că nu lichidaseră Estul după război, își încruntau sprâncenele când venea vorba de sovietici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care puteau oricând să facă totul una cu pământul, despre „pericolul galben“ care amenința ca un adevărat potop uman, iar francezii nu erau nici de data asta - acum în Algeria - în stare să facă tabula rasa. Și, după ce platourile și farfuriile au fost în sfârșit strânse, s-a comandat o casată - culorile ei pastelate și bucățile de fructe confiate te făceau să te gândești la tapetele și jaluzelele cu modele în triunghiuri sau cerculețe. Apoi s-a băut un coniac VSOP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afla un sâmbure alunecos. Trebuie să scoți cu lingura carnea verde-gălbuie a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou ca aperitiv. Mama împărți fructul și-i puse fiecăruia un sfert pe farfuria serviciului din Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tu setul de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola aceea de la târgul de Crăciun? Am încercat să schimb pe furiș biletul cu unul pentru o sticlă de vin și ne-au dat afară - primul caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fusesem împreună cu Mark. Fără amintiri. Când am văzut mesele, am știut de ce-l evitasem. Aveam noi o teorie conform căreia calitatea mâncării este invers proporțională cu dimensiunea râșnițelor de piper. Chelnerii cu umeri rotunzi se clătinau sub greutatea turnurilor de farfurii și ar fi avut motive suficiente să intenteze un proces civil pentru că au fost forțați să le care fără ajutorul unei pârghii sau al unei macarale. —Arăți de milioane, drăguțo, îmi spusese Alfie încontinuu. Tânărul va cădea pe spate când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
porție de cartofi prăjiți pe lângă. Și l-am rugat și pe Ed să-mi dea să gust și o fajita 1 de la el. Mănânci mult, nu-i așa? mă întrebă Ed amuzat de viteza cu care am golit cele două farfurii înainte de a trece la a lui. M-am îndreptat de spate fericită că eram sătulă. —E un lucru bun sau un lucru rău? Ed n-avu nevoie să se gândească. E un lucru bun, e clar un lucru bun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
noi patru? întrebă Lisa neliniștită, dând glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
promiteți că veniți la noi pentru revanșă, nu-i nici o problemă, spuse Danny. Ar fi grozav, exclamă Lynn. Maria nu-și ascunse consternarea auzind această sugestie. —O să vedem. Trebuie să merg până la baie înainte de a pleca. Eu am pus niște farfurii unele peste altele și le-am dus la bucătărie, în timp ce Lynn și Ed mai citeau niște întrebări, certându-se veseli pe răspunsuri. Danny veni imediat în spate cu niște cești de cafea. I le-am luat din mână și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai târziu. La revedere. Și apoi plecă. Mark intrase deja în apartament. Când am intrat și eu după el, am văzut că totul era cum lăsasem eu și Lynn după cină. M-am întrebat dacă Mark va remarca cele cinci farfurii și tacâmuri din mașina de spălat vase. Dar de ce ar face-o? Mark se întoarse spre mine. Și acum ce facem? Se uita la mine așteptând un răspuns. Deci eu trebuia să decid. Bun, poate că a fost oboseala sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]