3,561 matches
-
de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând, Ura ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră-nsângerată, Martor ai să fii odată! Nu se-oprește-aicea lupta, Nu se-oprește niciodată! Cele trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale literaturii noastre actuale (Bijuterii de familie, Zorii robilor), noul roman al lui Zaharia Stancu, Dulăii, vine să întregească imaginea suferințelor din trecut și a revoltei țărănimii noastre. Avem de-a face cu o carte care concentrează în ea durerea flămânzilor de pe întinsele moșii boierești, o carte convingătoare tocmai prin adevărul celor împărtășite de scriitor. Faptele pe care romanul le strânge într-un singur mănunchi, vin să explice izbucnirea răscoalei din anul următor, când ura clocotitoare a oamenilor, dorința lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
București, 1983 (în colaborare cu Nora Iuga); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu Nora Iuga); Dieter Wellershoff, Câștigătorul ia tot, București, 1995 (în colaborare cu Nora Iuga). Repere bibliografice: Dan Cristea, George Almosnino, „Laguna”, RL, 1971, 44; Dinu Flămând, „Laguna”, LCF, 1971, 50; Constantin Abăluță, George Almosnino, „Nisipuri mișcătoare”, CNT, 1980, 26; Florin Mugur, George Almosnino, ST, 1980, 9; Liviu Antonesei, George Almosnino, „Omul de la fereastră”, CL, 1982, 9; Gheorghe Grigurcu, Poezia ca spațiu ocrotitor: George Almosnino, VR, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
îndrăznelii supreme (fugă, exil visul imposibil). Exista totuși o legătură interzisă dar viguroasă între est și vest: radio Europa Liberă, cărți ori filme de contrabandă, turiști occidentali. Din perspectiva vestului, acestea păreau probabil insuficiente, fiindcă, vorba proverbului, sătulul nu crede flămândului. Unele cărți considerate de regim inofensive se traduceau și se citeau în masă. Aceasta a fost soarta lui John Fowles în România. Ca și a lui Iris Murdoch, de altfel. Orwell cu 1984 era de neconceput. În mod incredibil, ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări, deci lectorul e veșnic mirat, nemulțumit, flămând, invitat la cină când gazda nu are vreme de el. Critic Până în prezent, criticul Desperado nu s-a maturizat. El este deocmadată o inteligență condiționată de principii fixe, de termeni preluați și sacrosancți, de abordări docte, ce tind să se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tocmai curate, sunt corect croite. Gărzile au obiceiul de a atinge femeile. Uneori evident ca să le ofere o bijuterie, un inel, ceva mic de valoare. Alteori fără vreun scop anume. Cu intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la Londra în 1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. LV. E drept că nu aderi la niciun curent de bună voie, că ești extrem de independent. Te-ai gândit cum ai descrie "mișcarea Julian Barnes"? Îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică sau distantă (lucru de altfel extrem de neadevărat)? JB. Nu m-am văzut niciodată ca o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înclinat”, ST, 1967, 8; Oarcăsu, Oglinzi, 264-269; Dumitru Micu, „Antù”, RL, 1969, 2; Ion Oarcăsu, „Antù”, TR, 1969, 2; Dan Laurențiu, „Antù”, LCF, 1969, 14; Mircea Zaciu, Poezie - iluzie?, VTRA, 1971, 1; Horia Bădescu, „13 iluzii”, ST, 1971, 3; Dinu Flămând, „13 iluzii”, LCF, 1971, 12; [Nicolae Prelipceanu], TR, 1971, 14 (semnează Victor Felea, Adrian Marino, Marcel Petrișor, Ion Pop și Ion Vlad); Constantin Hârlav, „13 iluzii”, ECH, 1971, 5; Ion Vlad, Trei volume de proză, TR, 1973, 18; Aureliu Goci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
mai publicat în traducere proprie grupaje de poezii sau de proză scurtă de Ana Blandiana, Mihai Giugariu, Pompiliu Marcea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Sânziana Pop, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Sorin Titel, Virgil Teodorescu, Gabriel Chifu, Liliana Ursu, Dinu Flămând, Ileana Mălăncioiu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Mircea Eliade, incluse în sumarul unor reviste literare slovace. În 1991 a editat la București un amplu epistolar al compatrioatei sale, românista Jindra Husková-Flajshansová, în care reunește scrisori primite de aceasta de la scriitori și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
lumineze și să privească și el la înfricoșătoarea îmbulzeală de ape și ghețuri, de mugete și bubuituri. Moșul se apleacă către ucenicul de lângă el să-i strige, cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare, cine știe până unde! Ce zici, n-ar fi bine să cercetați cum e pe acolo, dacă mai sunt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aceștia sunt, cu siguranță, mai puțin legați de structurile rituale obișnuite. Un Înțelept din epocă, Ani, autor al unei culegeri de maxime, arată care ar trebui să fie tonul raporturilor dintre om și zeu3: șZeiiț știu dacă o persoană este flămândă sau sătulă În casa sa, chiar dacă este ascunsă de pereți. Nu te descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te de cel pe care el Îl urăște. Nu Întreba despre statuia sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plătiseră) în favoarea unor persoane din clasele superioare 177. Tot ei îl informaseră pe Iorga asupra abuzurilor lui Mochi Fischer pe pămînturile stăpînite de acesta mult înainte de răscoala ce avea să izbucnească în locurile acelea 178. Răscoala țăranilor a izbucnit la Flămînzi, în nordul Moldovei, pe pămînturile aflate sub controlul trustului bancar al lui Mochi Fischer. Mochi Fischer finanța arendarea pămînturilor din nordul Moldovei, utilizînd capital din băncile din Galiția. Călătorind într-un vagon de tren închiriat, din care nici măcar nu catadicsea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Lenin și partidul acestuia) controlau St. Petersburgul. Istoricul înțelegea evoluția și accelerarea procesului revoluționar. A conchis că, sacrificîndu-l pe Robespierre, Revoluția Franceză a putut păstra și transmite posterității realizările pe care acesta le ura atît de mult. Și avertiza: "Mulțimile flămînde consideră întotdeauna că guevrnul e vinovat și văd salvarea în opoziție... Fiecare revoluție își are propriul ei Robespierre; nu există decît o singură soluție, aceasta este ceea ce ne învață experiența istorică 103. Lenin a început negocierile pentru o pace separată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vara lui 193025. Între timp, criza se accentua. Sinteza analizei făcute de Iorga vieții și realităților moderne a fost "Agonia economiilor industriale". El nu înțelegea că, în ciuda unei recolte bogate și a unei producții industriale extraordinare, oamenii erau în continuare flămînzi și goi, trăgînd concluzia că truda umană submina fericirea oamenilor ca urmare a Revoluției Franceze, a filosofiei secolului al XVIII-lea, precum și a logicii carteziene. Individul era lăsat liber, pradă poftelor sălbatice și incapacității lui de a se adapta și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vehicul oficial înregistrat pe numele acestei cooperative, un Buick negru purtînd plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a dat o scurtă replică (Boeru susținea că el scrisese articolul). Această replică explica succint că "Legiunea condamnă manevrele abile și viclene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vol. III, p. 247 37 Roberts, op. cit., p. 176 38 Extinderea declinului social poate fi viu simțită din jurnalul politic al lui Iorga. Străinii comparau România cu Mexicul, iar mașinile care veneau spre București cădeau în ambuscadele întinse de tîlharii flămînzi. Memorii, vol. VI, pp. 30, 60, 90 39 Conform spuselor societății bucureștene, Iorga trebuia să fie deja "asfixiat" sub greutatea ordinelor. O viață de om..., vol. III, p. 246. Regele Carol încerca să-l flateze pe Iorga acordîndu-i ordine doamnei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
americane. La ce folosea o Germanie (controlată de americani) redusă la starea preindustrială? Cea mai mare parte a terenului agricol german se afla acum sub control sovietic sau fusese transferat Poloniei. Între timp, Germania de Vest era potopită de refugiați flămânzi și dezmoșteniți. Restricțiile asupra dezvoltării urbane sau industriale puteau menține Germania În prostrație, dar nu o puteau hrăni sau reconstrui. Această sarcină, deloc neglijabilă, revenea ocupanților victorioși. Mai devreme sau mai târziu, ei aveau să transfere această responsabilitate asupra germanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanic de Finanțe, Hugh Dalton, Marea Britanie „plătea reparații Germaniei”. Americanii nu sufereau aceleași constrângeri economice și zona lor fusese mai puțin afectată de război, dar situația le părea la fel de absurdă: armata americană nu era prea Încântată că milioane de nemți flămânzi se hrăneau din bugetul ei. George Kennan constata: „Capitularea necondiționată a Germaniei... ne-a transformat În unic responsabil pentru o parte a țării care nu a fost niciodată independentă economic În timpurile moderne și al cărei potențial de autonomie a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele de plumb Valea Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară a fost invadat, De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine țării noastre. Marea trădare de la 23 august 1944 cu urmările ei, s-a prelungit și în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
objet poétique. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. (Cresc amintirile) (Blaga, 2010 : 39) Aujourd'hui j'ai vu par hasard comment leș lettres avaient grandi énormes. (Leș souvenirs grandissent) (Miclău, 1978 : 167) Lăcomi și flămânzi îmi strigă ochii [...] după ochii tăi scăpărătorii câri de luminoși ce sunt, copilo, nu văd niciodată umbre. (Primăvară) (Blaga, 2010 : 51) Avides et affamés mes yeux crient [...] après țes yeux étincelants qui șont tellement lumineux, mă chère enfant, qu'ils
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]