KorAP: Find »[drukola/base=fotografia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...161 >

4,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344

de la o sursă (naturală sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
după fotografiere. „Plăcile uscate” încep să fie produse de firme specializate, ceea ce creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896 - Frații Lumière inventează cinematograful. 1910 - Compania Lumière brevetează plăcile foto „autocrom”, pe care se pot face diapozitive color. 2. Aparatul de fotografiat pe peliculătc "2. Aparatul de fotografiat pe peliculă" Cu toate că aparatele de fotografiat din ziua de azi există într-o gamă extrem de variată, putem să identificăm anumite elemente constitutive care se regăsesc la marea majoritate dintre ele. La o primă analiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
fie produse de firme specializate, ceea ce creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896 - Frații Lumière inventează cinematograful. 1910 - Compania Lumière brevetează plăcile foto „autocrom”, pe care se pot face diapozitive color. 2. Aparatul de fotografiat pe peliculătc "2. Aparatul de fotografiat pe peliculă" Cu toate că aparatele de fotografiat din ziua de azi există într-o gamă extrem de variată, putem să identificăm anumite elemente constitutive care se regăsesc la marea majoritate dintre ele. La o primă analiză, observăm corpul aparatului și obiectivul acestuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896 - Frații Lumière inventează cinematograful. 1910 - Compania Lumière brevetează plăcile foto „autocrom”, pe care se pot face diapozitive color. 2. Aparatul de fotografiat pe peliculătc "2. Aparatul de fotografiat pe peliculă" Cu toate că aparatele de fotografiat din ziua de azi există într-o gamă extrem de variată, putem să identificăm anumite elemente constitutive care se regăsesc la marea majoritate dintre ele. La o primă analiză, observăm corpul aparatului și obiectivul acestuia (care poate fi fix pe corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
interiorul obiectivelor), sistemul de vizare (mai puțin dispozitivele de vizare auxiliare, cum ar fi pentaprismele detașabile), magazia pentru material fotosensibil (cu excepția magaziilor interschimbabile). Ținând cont de cele de mai sus, putem face următoarea împărțire a elementelor constitutive ale aparatului de fotografiat pe peliculă: 1. camera obscură; 2. obiectivul; 3. sistemul de obturare; 4. sistemul de vizare; 5. magazia pentru material fotosensibil; 6. dispozitivele auxiliare și accesoriile. În prezent, gama aparatelor fotografice devine tot mai variată. Ele pot fi clasificate după diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cu perdea. d) După suportul de înregistrare a imaginii: - aparate fotografice clasice, cu peliculă fotografică; - aparate fotografice digitale (memorarea imaginii se face în format digital pe un suport magnetic sau pe CD, cu ajutorul celulei CCD). Fig. 2.2. Aparatul de fotografiat pe format mediu Mamiya RZ 67 Fig. 2.3. Aparatul foto profesional Canon EOS 3 pentru formatul îngust 24x36 mm 2.1. Camera obscurătc " 2.1. Camera obscură" Parte componentă a aparatului de fotografiat, camera obscură reprezintă varianta perfecționată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
CCD). Fig. 2.2. Aparatul de fotografiat pe format mediu Mamiya RZ 67 Fig. 2.3. Aparatul foto profesional Canon EOS 3 pentru formatul îngust 24x36 mm 2.1. Camera obscurătc " 2.1. Camera obscură" Parte componentă a aparatului de fotografiat, camera obscură reprezintă varianta perfecționată a celei cunoscute încă din secolul al XVI-lea. Ea este o „cutie” interioară situată între obiectiv și planul în care se găsește pelicula fotografică, unde se formează imaginea pe care dorim să o „memorăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Fig. 2.4. Camera obscură la aparatul foto de format mediu 6x6 cm Pentacon Six TL Fotografia a fost făcută din spate, orificiul circular fiind cel pentru montarea obiectivului. 2.2. Obiectivul aparatului de fotografiattc "2.2. Obiectivul aparatului de fotografiat" După cum aminteam mai devreme, dacă introducem o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, calitatea imaginii proiectate pe planul opus se îmbunătățește considerabil. La aparatele foto, deoarece imaginea dată de o singură lentilă convergentă este nesatisfăcătoare, se folosesc obiectivele fotografice, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
o măsură a luminozității obiectivului. Cu cât valoarea sa este mai apropiată de 1, cu atât obiectivul este mai luminos și putem face fotografii în locuri cu lumină slabă sau atunci când subiectele se deplasează cu viteză mare. Obiectivul aparatului de fotografiat controlează următoarele funcții: - claritatea imaginii; - cantitatea de lumină care impresionează pelicula fotografică; - unghiul de câmp; - profunzimea de câmp a imaginii fotografice. Din punct de vedere structural, obiectivele clasice au două inele: inelul distanțelor (pentru controlul clarității imaginii) și inelul diafragmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
se face prin vizorul aparatului foto. Fig. 2.6. Inelele obiectivului fotografic clasic 2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține o expunere corectă. După cum am menționat și în capitolul introductiv, această cerință se realizează prin modificarea parametrilor obturatorului, precum și a diametrului fantei prin care trece lumina prin obiectiv. Dozarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
deci distanțe focale mici (sub 43 mm la formatul Leica și sub 70 mm pentru formatul mediu de 6x6 cm), care pornesc de la 60° și ajung până la 220°. Unghiuri de câmp foarte mari se pot obține și cu aparate de fotografiat speciale, în care obiectivul se poate roti în plan orizontal în timpul expunerii. Obiectivele superangulare pot reda perspectiva rectiliniu (superangularele propriu-zise, care nu curbează spațiul) (figura 2.12) sau sferic (așa-zisele „ochi de pește” sau fish-eye, ce produc imagini în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
reda perspectiva rectiliniu (superangularele propriu-zise, care nu curbează spațiul) (figura 2.12) sau sferic (așa-zisele „ochi de pește” sau fish-eye, ce produc imagini în care toate liniile drepte se curbează) (figura 2.13). Ele se folosesc atunci când subiectul de fotografiat cere unghiuri mari de cuprindere (de exemplu, atunci când dorim să cuprindem un spațiu interior de dimensiuni limitate sau în fotografierea spațiilor publice, a clădirilor etc.). Fig. 2.12. Fotografie realizată cu obiectiv Canon EF de 24 mm (superangular) Fig. 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
superangularelor. Teleobiectivele au unghiuri de câmp mici (sub 43°), deci distanțe focale mari (firma Nikon a reușit să producă un super-teleobiectiv cu distanța focală de 2.000 mm pentru formatul de 24×36 mm) (figura 2.14). Cu ajutorul lor, putem fotografia subiecte aflate la distanță mare de aparat (pe care le „aduc” mai aproape). Pe măsură ce distanța focală crește, deschiderea relativă a teleobiectivelor (luminozitatea) scade și, pentru a atenua scăderea luminozității, diametrul lor trebuie să fie mai mare (deschiderea relativă f: = f

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
de 1/250 secunde) (figura 2.15). Fig. 2.15. Imagine luată cu teleobiectivul Canon EF de 200 mm Zoom-urile sunt obiective speciale cu focală variabilă, care îi permit fotografului să aibă o flexibilitate sporită în încadrarea subiectului de fotografiat, lucru extrem de necesar în fotojurnalism. Domeniul de variație al distanțelor focale ale zoom-urilor este foarte larg, dacă ar fi să dăm exemple pentru formatul Leica (24×36 mm): 18-35 mm (zoom superangular), 70-200 mm (zoom teleobiectiv), 28-135 mm (zoom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
putem spune că, în cazul teleobiectivelor, profunzimea de câmp este mică (în general, planul de fundal fiind neclar în raport cu prim-planul), la fel ca și în cazul fotografierii subiectelor apropiate de aparat (în cazul macrofotografiei, este de preferat să se fotografieze subiecte cât mai plane, pentru a avea claritate în cât mai multe zone ale imaginii). În cazul obiectivelor clasice, între inelul diafragmei și cel al distanțelor este inscripționată scala profunzimilor, care ne indică, orientativ, mărimea profunzimii de câmp, în funcție de diafragma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cel al distanțelor este inscripționată scala profunzimilor, care ne indică, orientativ, mărimea profunzimii de câmp, în funcție de diafragma aleasă și de distanța subiectului față de aparat. 2.3. Sistemul de obturaretc "2.3. Sistemul de obturare" Sistemul de obturare al aparatului de fotografiat asigură trecerea controlabilă a luminii prin orificiu către pelicula fotografică. Gama de timpi de expunere s-a lărgit continuu, ajungându-se astăzi să fie construite obturatoare care dau timpi de la 1/10.000 s (a zecea mia parte dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
central în obiectiv. Obturatoarele pot fi comandate mecanic sau electronic. Prin acționarea pârghiei de armare, se asigură deplasarea filmului cadru cu cadru și se înmagazinează în sistemul mecanic de arcuri al obturatorului energia necesară acționării perdelelor. În cazul aparatelor de fotografiat comandate electronic, dispar pârghia de armare și, în multe cazuri, pinionul timpilor de expunere. Selectarea timpilor se face printr-un buton, iar afișarea se realizează pe un ecran LCD (figura 2.20). Fig. 2.20. Afișarea timpului și a diafragmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Timpii supraunitari se inscripționează normal. La unele aparate, timpul de sincronizare cu blițul (timpul minim în care blițul funcționează în sincronism cu obturatorul) este evidențiat prin cromatică sau cu ajutorul altor semne distinctive (figura 2.21). În funcție de poziția în interiorul aparatului de fotografiat, obturatoarele pot fi centrale sau focale. Obturatoarele centrale sunt situate în interiorul obiectivului, cât mai aproape de centrul optic al acestuia. Sunt folosite în special la aparatele fotografice de format mediu și mare, deoarece, din cauza dimensiunii sporite a perdelelor obturatorului, comandarea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
metalice ale obturatorului aparatului Minolta Dynax 7, iar în cea de jos perdelele de pânză de la aparatul Canon AE1 Program. 2.4. Sistemul de vizaretc "2.4. Sistemul de vizare" Acest sistem permite controlul încadrării subiectului ce urmează a fi fotografiat, precum și al clarității imaginii. Există mai multe tipuri de sisteme de vizare, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale: a) Vizare directă prin obiectiv și geam mat Are avantajul că pe geamul mat se vede o singură imagine, și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
reflex) Imaginea dată de obiectiv este reflectată de oglindă și se privește pe geamul mat. Imaginea este inversată și se poate vedea de sus în jos, situație dificilă pentru fotografierea subiectelor aflate în mișcare. Pentru rezolvarea acestui inconvenient, aparatele de fotografiat au fost dotate cu o pentaprismă. La aparatele SLR, oglinda la 45° basculează exact în momentul expunerii peliculei fotografice (figura 2.24). Este cea mai folostă metodă de vizare pentru aparatele de format îngust. Fig. 2.24. Vizare directă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
de un servomotor electric, încorporat în aparat și acționat prin apăsarea butonului de declanșare. Aparatele profesionale au ca accesoriu o talpă înzestrată cu același tip de motor, alimentat de baterii. Ea poate fi atașată în partea inferioară a aparatului de fotografiat. Fig. 2.29. Magazia pentru material fotosensibil la aparatele de format îngust Anumite aparate de format mediu permit utilizarea unor magazii interschimbabile, fapt care facilitează fotografierea pe diferite tipuri de peliculă (de exemplu, alb-negru, color, diapozitiv) a aceluiași subiect, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
bazează pe modul în care se comportă culorile complementare. Astfel, un filtru colorat absoarbe culoarea complementară și permite trecerea culorii sale. Majoritatea filtrelor colorate se folosesc în fotografia alb-negru, pentru a accentua sau a estompa diferite culori ale subiectului de fotografiat care au corespondențe în tonuri valorice pe peliculă. Fiecare filtru are un coeficient de pierdere a luminii care trece prin el, de care trebuie să se țină cont atunci când se reglează expunerea corectă. Acest coeficient este inscripționat pe filtru (de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
realizează distorsiuni importante și au un domeniu limitat de utilizare. 2.6.3. Flash-urile (blițurile)tc "2.6.3. Flash‑urile (blițurile)" Flash-urile (blițurile) sau luminile tip fulger electronic reprezintă surse de lumină artificială folosite atunci când subiectul de fotografiat este slab luminat. O caracteristică principală a lor este aceea că sunt descărcări luminoase de foarte scurtă durată (de ordinul fracțiunilor de miimi de secundă, deci mult mai reduse decât timpii uzuali folosiți în fotografiere). Primele tipuri de flash foloseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
lucru se realizează prin atașarea flash-ului pe aparatul foto printr-o „talpă”, hot shoe, ce are unul sau mai multe contacte electrice care permit comandarea activării flash-ului în momentul acționării butonului de declanșare al aparatului. La aparatele de fotografiat cu pinion al timpilor de expunere și obturator focal, este inscripționat timpul minim de sincronizare al flash-ului cu obturatorul (de regulă, 1/60 sau 1/125 secunde). Pentru timpi de expunere mai mici flash-ul va expune doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]