4,121 matches
-
asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au nici o lege. După lupte sângeroase, cei dintâi s-au fost plecat Chiar CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n scurt timp barbarul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mulțime. Mărire întru-nălțime Și pe pămînt păciuire, la oameni bună-nvoire. culese de la Victor Monea, născut în 1905 Colindă la casă de ciobani Pe sub mărul înflorit Paște Gheorghe oile Și-mi zice din fluier lung, Fluier zice, oi îmi frânge Fluier zice, oi întoarce. Gazda pe ci s-o trecut Și din gură și-o grăit: - «D’alelei, măi voinicel D-ale cui-s aceste oi ?» - «Ce mă domn bun ispitești, Că tu domn bun bine știi. D-ale mele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și-au desăvârșit aci pregătirea medie și care s-au perfecționat mai departe la nivel universitar. Mai departe consemnăm din amintiri proprii, din amintirile unor oameni de sat precum și din cele două volume ale luptătorului-scriitor Ion Gavrilă Ogoranu «Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Rezistența anticomunistă în munții Făgărașului», apărută în Editura Marineasa, Timișoara 1995. Se conturase în această zonă, în partea apuseană a Țării Făgărașului existența unei mișcări anticomuniste, conduse de profesorul Olimpiu Borzea din Viștea de Jos, nepot
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
JUNIMEA IAȘI 2009 C ea dintâi carte sa tipărit la Iași în 1643. După care, fără contenire, capitala culturală a Moldovei a trimis către cititori sumedenie de lucrări fundamentale pentru literatura și știința românească. Așa zisa "eliberare" din 1944 a frânt brutal destinul editorial al urbei și, vreme de un sfert de veac, Iașul na mai publicat carte. Într-o perioadă în care se spera într-o anume deschidere și păreau a se arăta semne ale unei destinderi în plan cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să îmi păstrez bursa. Și-n vreme ce părinții umblau la câmp, la cules porumbul, la tăiat și pus în glugi strujenii, la cărat și așezat fânul în stoguri plecând în țarină dis de dimineață și întorcându-se odată cu noaptea, frânți de oboseală eu mă căzneam cu latina ca Trăsnea cu gramatica, citind, notând, făcând scheme, traducând, repetând și, uneori, învățând pe de rost, cât era ziulica de lungă, încât seara cădeam și eu, de parc-aș fi tras la plug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sus, pe podiumul din mijlocul cupolei: poți să-i ții pe spectatori cu sufletul la gură, să faci tot felul de exerciții, să improvizezi felurite exhibiții; dar o mică neatenție îți poate fi fatală, poți să cazi și să-ți frângi gâtul... Băiete, femeia e ca o frânghie, te poate urca la cer sau coborî în iad! Ai grijă!... -3 Ea venea zilnic la birou, aproape de prânz. Cum, în acei ani, prezența la catedră era obligatorie și în zilele în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
locuitorii atât de pașnici și cuminți deveniseră, de bunăvoie ori, mai degrabă, de nevoie, comuniști. Imperiul roșu se extindea și-i cuprindea, în noaptea care venea, ca o mare de nestăvilit, învolburată și înspumată...!" Ținând-o într-o goană continuă, frânt de oboseală două zile și două nopți a zorit spre malul Prutului, s-a amestecat cu unele șiruri de ostași și civili, care se retrăgeau ca și el, negri ca pământul, mâhniți, prăfuiți, scrâșnind, înspăimântași, mânați și de uruitul mașinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sa materială, trupească, firavă, Omul posedă și o existență spirituală. Prin credință, el își poate aduna și se poate fortifica în această forță, ca-ntr-o cetate, în care se poate refugia, replia, revigora, sfida și înălța deasupra trupului aproape frânt de către acei indivizi stăpâniți de porniri satanice, animalice, sălbatice, care-și dezlănțuie ura, puterea fizică, pornirea de-a ucide, asupra unora din semenii lor. Scrisul bădiei Eugen Dimitriu reprezintă rodul descoperirii și folosirii acestei forțe spirituale salvatoare care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să alerge zbuciumate... Ce știi de colegii mei de clasă...?" (p. 192). Încât, după emoționante spovedanii epistolare, bădia Eugen își încheie medalionul despre acest fost coleg de școală fălticeneană: "Vremurile vitrege prin care am trecut (inclusiv cei din exil) au frânt elanuri benefice pentru țară. O jumătate de veac au lipsit orice contacte. Acum, la început de mileniu, cei care am văzut lumina zilei în alt veac, ne apropiem de plecarea în eternitate. Cu suflete rănite, cunoscând din plin umilința, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și pântecele și-i deschei nasturele de metal de la betelia blugilor. Degetele se forțează și coboară prin smocul de păr moale, silind-o să se ridice puțin și să desfacă pulpele. Toată mâna mea se Întoarce pe sub ea și se frânge din Încheietură ca să urce pe despicătura feselor, În timp ce părințelul Își deapănă povestea cu glas ușor schimbat. Privirea Îi fuge Între noi și fereastra unde se stinge zvonul scandalului. Suspină: — Ea era frumoasă și bogată, dar dragostea o orbise. Nu vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Drumul nostru spre glorii, Aurel Rău cu Un mod de a vedea și acționa militant, Valeriu Râpeanu cu Redescoperirea ființei naționale, Vaile Rebreanu cu A fi cu poporul, Alexandru Rosetti cu Președintele, Marcel C. Runcanu cu Voința care nu se frânge, Vasile Sălăjan cu Acolo unde dăinuie rădăcinile, Petre Sălcudeanu cu Nevoia de a te Întoarce la ai tăi, Dinu Săraru cu Patria de temelie a identității politice comuniste românești, Mircea Suntimbeanu cu Strămoșeasca urare, Ion Segărceanu cu Vibrantele Îndemnuri, Al.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am întâlnit azi... aici, să ne amintim durerosul eveniment... de atunci... când..., „frânse tăcerea, unul dintre colegi... emoționat ca un elev timid, rememorând cu glasul stins, mult De-ar fi Moldova’n deal la cruce... prea stins, împrejurările brutale și cinice, în care școala noastră a fost desființată. „Șaizeci de ani, au trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
abia auzit, cu glas tremurat. Tăcerea care a urmat, deveni parcă și mai apăsătoare... părea un moment de reculegere, în fața unui mormânt deschis... Doar copacii din jur, cu frunzele împuținate de toamnă, foșniră tainic, și, parcă anume, câteva crengi se frânseră cu un zgomot surd și dureros... căzând la pământ. Tresării... superstițios... „... Și, desigur, pentru a ne revedea..!”, își continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag, încât simții nevoia să-i dezmierd... Pe chipul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l în mormane de moloz și ruine...” Vestea, pentru noi... a fost năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Juristul”, repetă ultima frază: „.. Faptele constituie crime delicte contra siguranței statului, pedepsite de legile țării..” „.. Știți voi, ce înseamnă asta ?!.., îi întreabă Ichim cu vocea sugrumată...Știți voi..?!”. Toți încremeniră cu semnul stupefacției pe chip. După o vreme, tot Juristul frânse tăcerea... „ - Iată ce pregăteau comuniștii, în mințile lor bolnave, încă din februarie... vă amintiți ce spunea la „Vocea Americii”. „.. Asta-i înscenarea unei curse întinse țărăniștilor.. pentru ca să-i distrugă definitiv.. de fapt I. Maniu fiind ținta...” .. În ajunul de, Schimbarea la Față
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului ei. Bătrânul zăcea în pat, cu o lumânărică aprinsă într-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Banat,.. unde, de acolo de departe, își ogoiau răscolirile sufletești și apăsarea dorului de casă... de școală... de Moldova.. de Moldova, cu cântecelul ăsta.. Urmară câteva clipe de tăcere.. „ - Bine... dar, Moldova-i chiar aici... trăim chiar în inima ei..!”, frânse Sofronie tăcerea. „ - Da, da..așa este !.. fu de aceeași părere Tudosă...Trăim în ea, dar nu ne putem bucura... din cauza celor care astăzi..!”, și-și frânse gândul, mușcându-și buzele la sânge. Toți se strânseră într-înșii, călcați pe același
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clipe de tăcere.. „ - Bine... dar, Moldova-i chiar aici... trăim chiar în inima ei..!”, frânse Sofronie tăcerea. „ - Da, da..așa este !.. fu de aceeași părere Tudosă...Trăim în ea, dar nu ne putem bucura... din cauza celor care astăzi..!”, și-și frânse gândul, mușcându-și buzele la sânge. Toți se strânseră într-înșii, călcați pe același gând... și, o ură fără margini, mocnită, de răzbunare li se putea citi în ochi. Și, adâncindu-se mai departe, în gândurile lor, tăceau... tăceau, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
își zise Baltă și, strecurându-se printre tufișuri la adăpostul întunericului dispăru... dispăru ca o umbră. Preț, de cât ai răsuci o țigară, dură totul... Și, explozia unei grenade cutremură Cheile, ecourile ei înmulțind-o.. Deodată, răcnetul gros s-a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După câteva clipe, din întuneric se desprinse statura Căpitanului. „ - Haideți, băieți, calea e liberă..!”, își îndemnă el, cu un calm liniștitor camarazii. „.. Eu, Cârțu, Oanță și Ichim... îi atragem pe cursul Bicazului, învăluim Danciul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără grabă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității, nimeni nu îndrăznea să facă un pas... O bătrânică, mărunțică, cu fața boțită și frântă de șale, îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu’ Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-apucă să se apropie.. că, un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
unora dintre minunații și inegalabilii noștri profesori, m-am uitat pe fereastră, afară, în curtea școlii, în „Patratul cu castani”. Am tresărit.. Castanii care mi-au ocrotit întreaga copilărie și adolescență la umbra lor,.. păreau niște moșnegi, împovărați de ani, frânți de șale și lipsiți de vlagă. Era mai mult decât deprimant, să-i vezi cât de scunzi au ajuns. Rezemat de pervazul ferestrei, cu mâinile împreunate și sufletul plin de dragoste, i-am mulțumit lui Dumnezeu că, măcar, i-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de suspans.. Ne gândeam la acelaș lucru, dar ne feream s-o spunem. Și, tot el continuă, privind roată în jur... „ - Ce liniște... o liniște ca’n cimitir !”. Asta era senzația care ți-o dădea coridorul acela nesfârșit de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Adolescentul” a fost odată... sunt doi oameni diferiți,.. Adolescentul vioi de atunci, față în față cu palidul bătrân de azi... Mintea mi se încețoșă, prinsă cu întreaga-mi ființă, într-un vârtej amețitor. „ - Să mai așteptăm... poate mai vine cineva..!”, frânse tăcerea unul din colegi, spulberându-mi gândurile... Dar, din nou, gândul tiranic nu mă slăbi și mă purtă la Vasile Cazacu.. „ - Tari’aș vini, măi... Poati’a faci Dumnezeu o minuni, să mă înzdrăvenească, olecuță... tari ‚ aș vini, măi !”. „Bietul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]