6,437 matches
-
ieșise din baie cu mâna în sus. Se tăiase la degetul mare în raftul spart de Ed, când trântise sticla de șampon pentru lindini. Mark nu apucase să-l repare. Tonul vocii Mariei crescu treptat. Îl aud pe Gary pe fundal. Gary e la tine acasă. Prietenul meu. Ce dracu’ joc e ăsta, Jen? Suferi de vreo boală care te transformă într-un animal de pradă și te face să dorești orice bărbat care-ți iese în cale? —Maria, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și să-mi vândă creme perfecte pentru reducerea aspectului de „laba-gâștei“. — Îmi pare bine să te cunosc, Rachel. Am auzit atâtea despre tine. Așa. Acum care e cea mai detașată? Nici urmă de gelozie sau neliniște. —Bună, Jenny. Vânzoleala de pe fundal ne-a reamintit că blocasem atât scara, cât și holul de la intrare. Ed m-a dat mai într-o parte cu o mișcare a brațului ciudată prin care evita orice contact fizic efectiv cu mine. —Trebuie să duci copiii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îl atinge, Îndemnându-l În gând să o cuprindă cu brațul pe după mijloc, dar el nu profită de ocazie. Ceasurile bisericilor Încep să bată miezul nopții - din Chelsea, din spatele lor, din Battersea, de dincolo de râu, și, stins dar clar În fundal, se aude sunetul ca de gong al lui Big Ben. — La mulți ani, Joan! spune Burgess și o sărută galant pe obraz. Se Întoarce să o felicite și pe Minnie În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene În care tânărul erou este dus să Își vadă mama Încarcerată. Romanul avea aproape două sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
constituie un cadran solar. În apropierea sa, un scaun de grădină. În dreapta, o portiță de lemn, care dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată din peretele casei se vede În fundal, cu o ușă, o verandă și câteva trepte.“ Era un decor plăcut. Nu avea nimic de reproșat prezentării fizice a textului. Decorurile și costumele erau de calitate și i se păruseră impresionante la repetițiile generale, sub reflectoarele electrice de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de doisprezece ani să se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de genunchiul ei drept. Trăiam în tablouri. Și, pentru că fiul tindea cu atâta stăruință spre desăvârșire, mama nu și-a pus la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
astăzi, și îmbătrânirea populației Republicii Federale, cu urmări precum criza permanentă din sistemul de pensii și pustiul unei existențe în doi cultivate cu obstinație, povestirea ei exotică Dragoste și moarte în Bali mi-a fost de folos la conturarea unor fundaluri melodramatice. Dar nicicând nu am mai fost acaparat până la uitarea de sine de arta narativă, zice-se, doar distractivă, a lui Vicki Baum, așa cum fusesem la începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-am văzut cum se face din ce în ce mai mic? Limpede rămâne faptul că, pe fundalul îndepărtat, orașul se proiecta pe cerul înserării cu toate turnurile lui. Și chiar vreau să cred că am auzit cântecul clopotelor de la apropiata Biserică Sfânta Ecaterina: „Cinstit să fii și credincios, până-n mormântul rece...“ Dintre toate bisericile orașului care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tânăra femeie cu fața mare, pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu dispărut din anii tinereții; dar nu am trecut de zgomotul și de mirosul ce au constituit fundalul primei și mult prea grăbitei mele încercări de a fi o singură carne, în doi; strădania asta se numește iubire. După asta lacune, tulburări de imagine. Nimic care să lase un gust ce poate fi savurat, ulterior, drept nouă cucerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se uită în lume ca și când ar cuprinde-o cu privirea. Ca să se legitimeze profesional, stângaciul ține într-o mână ciocanul de lemn al breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către un coleg de breaslă. În fundalul fotografiei, o adâncitură făcută cu dalta lasă să se vadă cât era de masivă fațada din piatră naturală care îmbrăca Dresdner Bank. Mistuită de flăcări pe dinăuntru, ea a rezistat grindinei de bombe, iar acum e lacomă de capital proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acestuia, nu puțini au fost aceia care și-au spălat rahatul brun din biografie. De acum înainte nepătați, își savurau slujbele și demnitățile. Dar socialiștii? Social-democratul Kurt Schumacher, pe care, pe când eram băiat la cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider una dintre personalitățile uitate, m-a speriat la începutul anilor ‘50 cu patosul național. Tot ceea ce mirosea a națiune, mie îmi puțea. Micile pedanterii democratice erau respinse cu trufie. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru de păpuși: În seara de 23 iunie râdea și se bălăcea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un ceai mate. Stând aproape nemișcat pe paturile și ele „reglementar“ suprapuse, Parodi e, teoretic, inapt să desfășoare o cercetare polițistă. Simplă ipoteză enunțată special pentru a face cât mai dificilă deducția, Parodi pare să fie, la prima vedere, atât fundalul, cât și publicul Între care actanții enigmelor Își reprezintă În chip necesar propria piesă de teatru. Dispunem, În ceea ce-l privește, de minime elemente de caracterizare, de altfel cu totul nesemnificative. Chipul și trupul său formează o simplă siluetă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el pe ea? Cum se comportă când e cu ea? Oare dimineața își freacă blând barba țepoasă de fața ei, așa cum îmi făcea mie, pentru ca apoi să râdă de mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu mine. Am găsit numărul de la The LiffeySide în cartea de telefon. A răspuns o femeie. Am cerut să vorbesc cu James. Tipa mi-a zis să aștept puțin până se duce să-l cheme. În timp ce așteptam, am auzit în fundal niște zgomote care aduceau a împușcături de mitralieră. Sigur că era posibil să fi fost numai mașina de spălat, dar știind cum era The LiffeySide și strada pe care se afla, ai fi fost înclinat să pariezi că erau împușcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a taxat el cu răutate. —Mulțumesc, i-am răspuns cu o politețe excesivă. —Ascultă-mă, mi-a spus el cu un ton dintr-odată oficial și chiar mai arogant decât de obicei. Aproape că auzeam fâșâit de hârtii în fundal. — Am o... ăăă... am să-ți fac o propunere. Da? l-am întrebat. Da, a zis el. Claire, eu chiar te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că dacă pe tine te face fericită, atunci sunt gata să... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi mouse-ul, trăiesc timpuri noi, cu Charlie Chaplin, cu ecran, unde-mi văd avatarurile mici și dese prin care trec ca porumbelul păcii. Dublu clic, săgeată, pun nori pe fundal și-o muzică simfonică de deschidere exuberantă a programului, Requiemul lui Verdi. Sau Pavana pentru o infantă defunctă. La pian. Enter. E timpul, iubită cititoare, să scriu acum despre oameni și să recunosc că nu-ți Înțeleg prea bine semenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îngustă cel mai Îngust birou din lume , Încît următorul pas nu mai poate fi decît sicriul) și trec pe Mozart, concertul pentru pian nr. 20 În re minor, cu Daniel Bareboim, pe care i l-am Împrumutat lui Sașa pentru fundalul sonor de la crematoriu, cînd și-a incendiat tatăl, pe Allegro s-au deschis trapele și coșciugu-a glisat În cuptor, pe Romance s-au aprins flăcările, iar ultima mișcare a ajutat combustia, amintirile, viața de apoi, lumea a fost impresionantă. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răspuns la o altă Întrebare) este sincronă și de natură fotografică. Nu-s un fotograf de instantanee, de front, acolo-ți poți pierde viața și cine mai știe ce altceva, ci un oarecare fotograf de expoziție, ce are nevoie de fundal pentru un portret, plopi, să zicem, frumos aranjați pe-un poster uriaș cu litoral. Sau o vază. Ca să (de)scrii pe hîrtie, fotografică sau velină, trebuie ca subiectul să stea nemișcat. Altfel poza nu iese artistic. Se pierd contururile, detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ascund dușmanii nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Masă de oameni În extremă agitație. Dansează, cîntă, aruncă căciuli În aer, au fețele transfigurate de bucurie. (Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Pe fundal, simfonia a 10-a de Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor, președintele țării spune că pe 13-15 iunie anul trecut minerii au venit la București ca să planteze flori În Piața Universității. Plan detaliu: flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena unde ni se induce senzația că am rămas singuri și În fundal se vede un bătător de covoare. După un somn agitat În care-am visat-o pe doamnă cum Îmi dă o rentă, În ziua următoare am luat micul dejun tot cu patronul, plus soția lui și vicepreședintele editurii căruia apucasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
soți ce-și violează fiicele nu fac prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-plan, restul fiind Îngroziți În general, i-ar Îmbrăca, i-ar dezbrăca, sfîșiindu-le hainele, chipurile sănătoase și copiii, pe un fundal sonor de cataclism și unul color dominat de valurile de flăcări ale nenumăratelor cisterne cu gaz butan ce-ar exploda În final. Groază, efecte speciale, nici o emoție. În contrast, prin mijloace sobre și un buget evident modest, Mimouni a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]