4,992 matches
-
pui la loc. Nu vreau să mă așez în mașină și să mi se pară că m-am îngrășat o grămadă peste noapte. —Nu-ți face griji, tată, i-am spus eu răbdătoare în timp ce-mi luam haina și geanta. Ne vedem mai încolo. Era mult mai ușor să treci o cămilă prin urechea acului decât să împrumuți mașina de la tata. Cum am închis ușa de la sufragerie în urma mea, l-am auzit strigând: — Unde te duci fără fustă? Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu-i venea să-și creadă urechilor. Nu, nu cred că vin, i-a răspuns Adam, de data asta ceva mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa dându-i de înțeles lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cred că vin, i-a răspuns Adam, de data asta ceva mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa dându-i de înțeles lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din față a mașinii. Și-așa am pornit. Adam a început să umble la radio. A, nu! i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fac vreo investigație, mi-am dat seama cât era ceasul. Era șapte și zece. —Doamne! am exclamat sărind în sus panicată și roșie la față. Uite cât e ceasul. Eu am crezut că e vreo cinci. Mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre ușă. —Trebuie să plec. Mulțumesc că m-ai adus. Pa. — Stai, mi-a zis Adam. Te conduc la mașină. Nu, nu-i nevoie, i-am răspuns. Și-am fugit. Intrasem de tot în panică. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să ajung la o cabină de probă. Eram practic aplecată peste Kate ca s-o protejez. Când am ajuns la cabina de probă, am avut încă un șoc. Unde Dumnezeu aveam s-o pun pe Kate? Kate nu era o geantă sport pe care s-o arunci pe podea și să nu-ți pese cine se așază pe ea. Am făcut rapid stânga-mprejur și m-am întors pe unde venisem, croindu-mi drum prin mulțimea de oameni cu capul plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane de ciocolată, după care a trecut la eficienta lor masticare. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Nu puteam să-mi închipui decât că era o chestie legată, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam era îndesat pe gemulețul din toaleta bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare, frunzele de varză și sticlele goale de coniac care se găsesc la ieșirile din spate ale restaurantelor și cafenelelor. Mi-am pus cartea în geantă - vă închipuiți că fusesem așa de fericită să-l văd că uitasem să ascund coperta romanului ăluia de doi bani? - și am aranjat-o pe Kate în portbebeul ei. Cel puțin am încercat, m-am gândit. Și eram bucuroasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu. Întotdeauna aveți grijă să nu începeți să vă clătinați din cauza sticlei de vin înainte de a ajunge la destinație. Ca un bonus opțional, câteva prezervative în geantă sunt mereu apreciate. Dacă nu le puteți procura - de exemplu, se poate să nu fie sezonul lor -, atunci va trebui să vă descurcați cu mari cantități de autocontrol. Nu e mereu varianta ideală, dar funcționează. Serviți totul pe un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
uite la mine. Și-acum machiajul! Pe bune, Helen organiza totul ca și cum ar fi pus la punct o campanie militară. Annei au început să-i sclipească ochii când a auzit faza cu machiajul. S-a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și hotărâtă și n-a mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind genți pe masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și sexy și am încercat să mărșăluiesc cu hotărâre de-a lungul culoarului de la plecări. Nu era ușor să mă deplasez cu hotărâre în timp ce mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum n-ar fi avut nici un motiv să se grăbească. De parcă nu s-ar fi aflat într-un aeroport și nimeni n-ar fi trebuit să se urce în vreun avion. Cel puțin nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în care toată lumea știe că nu sunt stăpână decât pe jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un ton patern și arogant, dar e într-adevăr bine? Nu vreau să ridici problema asta la fiecare două luni sau să-mi scoți ochii cu ea. N-o să fac asta, l-am asigurat scurt. Am început să-mi strâng geanta și ziarul cu mai multe fâșâieli și cu mai mult tamtam decât ar fi fost necesar. M-am ridicat în picioare și-am început să-mi îmbrac haina. — Ce faci? m-a întrebat James. Pe față i se citea nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am anunțat cu un râs scurt. —Ba da, a insistat. N-o să reziști fără mine. Mă tem că James a greșit spunându-mi chestia asta. —Unde te duci? m-a întrebat el înfuriat când m-a văzut că-mi iau geanta. —Acasă, i-am răspuns simplu. Dacă plecam atunci, puteam să prind ultimul avion spre Dublin. Nu poți să pleci, mi-a declarat el ridicându-se în picioare. — Fii atent la mine, i-am spus. Și am făcut încă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu este legendar. Într-o dimineață, abia răsărise soarele, era rouă, n-a mai vrut să care-n geantă mingile de tenis ale președintelui În prezent decedat. „Dacă nu mă lași și pe mine să joc, n-ai decît să ți le duci singur”, i-a șoptit viitorul președinte. Nu l-a lăsat, juca prost la voleu, de pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe saltele, speriați de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față, o saltea pe arcuri din care ieșeau fibre vegetale... deloc rău pentru un ultim popas pe pămînt american. Un calendar cu gagici prins pe perete. Meeks Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
of Honor: Brett Chase, Miller Stanton, David Mertens, omul cu decorurile și Jerry Marsalas, care avea grijă de el, toți Înghesuiți pe o bancă lungă. În picioare: Billy Dieterling, echipa de filmare, plus o jumătate de duzină de tipi cu genți - avocați, de bună seamă. Toată trupa avea emoții: Duane Fisk și Don Kleckner umblau de colo colo cu niște planșete de scris În mînă. Nici urmă de Max Peltz sau de Russ Millard. Billy D. Îi aruncă o privire ostilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]