4,151 matches
-
Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă ceasuri de când se Înserase. Și totuși, nu, cerul iernii era plin de stele și afară se făcea tot mai frig. După zile călduțe și noroioase, venea gerul. Dar era, Într-adevăr, miezul nopții. Și cetatea părea pustie. Parcă niciodată nu fusese aici zarva pregătirilor de război, parcă de atunci trecuseră veacuri și nu mai rămăseseră decât zidurile, mâncate de timp și de ierburi, sub tăcerea aspră, minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În aerul rece și curat al iernii, sub lumina blândă a stelelor. În ultimele nopți, auzise urletul lupilor. Deci În jurul lor nu era decât pădure, o pădure deasă, de nepătruns pentru oameni, dar stăpânită de lupi. Și mai era frigul. Gerul pe care Îl simțea strecurându-se prin geamuri și pe sub uși, În ciuda focurilor aprinse În toate Încăperile. Ca să moară nu trebuia decât să ajungă afară. Afară. Un cuvânt care cuprindea toate speranțele și toată libertatea. Afară. Ca să ajungă afară avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic de nor. Era o zi senină, aspră, supusă unui ger nemilos. „Un ger de crapă pietrele”, cum spusese Erina, iar Amir ridicase din sprâncene, neînțelegând unde văzuse frumoasa viitoare soție a căpitanului Oană o urmă de piatră În ținuturile acelea acoperite de nenumărate straturi de zăpadă. Caii Înaintau cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic de nor. Era o zi senină, aspră, supusă unui ger nemilos. „Un ger de crapă pietrele”, cum spusese Erina, iar Amir ridicase din sprâncene, neînțelegând unde văzuse frumoasa viitoare soție a căpitanului Oană o urmă de piatră În ținuturile acelea acoperite de nenumărate straturi de zăpadă. Caii Înaintau cu greu, spărgând cu copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
este, a zis Walter, făcând un gest tan dru, răsucindu-și mâna În dreptul feței lui Karl, Înainte de-a face un pas. Aceasta, dragii mei tineri prieteni, este una dintre primele mele lucrări. E făcută pe când mă aflam Încă În Ger mania. S-ar putea să-ți placă, dragă băiete, pentru că vii dintr-o țară cu multe tradiții rurale. — Da, e foarte... captivant, a spus Karl, apropiindu-se de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai întâi în noroi, apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care nu o poate depăși nici un acces ulterior de vanitate. Durerea de dinți nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și între ele, pe câmpuri răscolite. Zăpada împovăra copacii, acoperișurile barăcilor. La mare depărtare, turla în formă de ceapă a unei biserici. Nici un cuvânt în cehă nu se auzea pe terenul de instrucție, numai comenzi în limba germană care, pe ger, era purtată cât se poate de departe. Instruirea noastră pe modele învechite - Panzer III și Panzer IV, care fuseseră aruncate în luptă în primii ani de război - se desfășura ca o trudă istovitoare. Eu credeam că așa trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de rachetele V1 și V2, ca și de armele-minune așteptate de la o zi la alta. Spre sfârșitul lui februarie, când începeau deja să circule zvonuri despre furtuna de foc de la Dresda, noi am depus jurământul sub luna plină, pe un ger de crăpau pietrele. Un cor a cântat jurământul celor de la Waffen-SS: „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ La scurt timp după asta am devenit martorul unui fenomen în cursul căruia, mai întâi cu încetinitorul, apoi repede și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însoțea un frig statornic. Pentru toți aceia care au trăit-o, această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu, abia fugit de la căldura din subteran, de la 950 m adâncime, înghețam acum la suprafață într-un tren neîncălzit, într-un autobuz ud și rece. Toți călătorii înghețau, dar mie mi se părea că eu sufăr cel mai tare din cauza gerului atotprezent, oricât de precaut ar fi fost băiatul de la cuple încălzindu-se dinainte, oricât de bogate în calorii ar fi fost cartelele de alimente pentru muncă grea care-l săturaseră până atunci și oricât de atentă ar fi fost fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cei fugiți încoace; iar atitudinea asta avea să rămână neschimbată. Peste tot domnea frigul; aici, însă, cel determinat de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devenit, cu cunoștințele artistice acumulate din pozele din cutiile de țigări din anii tinereții mele, agasant pentru personajul îmbrăcat numai în negru. Dar ori de câte ori întâlnirea din casa scărilor îmi devine reprezentabilă, ea nu permite citate, din cauză că a rămas conservată în ger. Neprescurtat, aud până astăzi numai decizia profesorului de artă menită să mă aducă la realitate: „Este închis din cauza penuriei de cărbuni“. Atunci, asta a sunat a verdict definitiv. Cineva, care eram eu, negreșit, nu s-a lăsat însă descurajat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trei firme de pietrari. Îndatorate fiind artei monumentelor funerare, toate se găseau în apropierea cimitirelor orașului. Iar lucrurile decurgeau cu totul nebirocratic. Nu se cereau certificate școlare. Ciudat de capricioasă mai este și amintirea: dintr-odată, zăpada s-a topit, gerul a început să se înmoaie. Scăpat de restricțiile de curent, acum mergea chiar și tramvaiul. Am rămas țintuit chiar în prima întreprindere, în care am fost în audiență, în apropiere de cimitirul Wersten, fiindcă în atelierul meșterului Julius Göbel un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a muri la fel ca eroul de pe submarin, locotenent-căpitanul Prien... Adică de bună voie... Băiatul din serviciul de muncă voluntară, pe care noi îl numiserăm „Noinufacemașaceva“... Cum a supraviețuit apoi Führerul datorită providenței... Jurământul în fața drapelului la Waffen-SS, pe un ger de crăpau pietrele... „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în pădure, de frică, Hans cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă Lina, sărutînd-o umed și incorigibil pe amândoi obrajii reci. Tot așa de neturburat, Mini se șterse cu batista mică. - Frig? . . . Nu! . . . adică da, ger mare! - și intră gata să salute pe Rim la biroul lui masiv. Dar colaboratorul ei la științele viitoare ale "trupului sufletesc 1' lipsea. 35 - Rina? întrebă, negăsind gestul imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe al lui. N-avea nici o scăpare! E pe canapea în halat, și papuci! Un om nesuferit! ... ca toți, de altfel! se corectă Nory. Mini, bucuroasă că nu e nevoie să se strămute, se cuibări mai bine în fotoliu. - E ger, Lino, întocmai ca acum cinci ani când am venit încoace Ții minte? - Da! aprobă Lina, care era un tip afirmativ. - Nu! zise Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un tip afirmativ. - Nu! zise Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai că atunci era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care intra totuși hotărârea de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când zelul ei pare silnic și iobag. . . De ce iobăgie?. . . La Mehadia, când am cunoscut-o, era veselă și odihnită. Era singură!. Ciudat!. . . Tramvaiul, strigă Mini, cu o voce mică, das desperată; 15 fugea după cotitură. Consultă ceasul și se liniști; gerul parcă mai slăbise, un \est-mînt de ceață subțire ținea puțin de cald serei. Porniră pe străzi cotite, Mini nu le deslușea bine. Nu știa drumul la Lina decât pe un singur parcurs, dar Nory se agățase dr brațul ei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bine, inocența mea!. Uite colo ce scrie! Arăta firma lată a unei dughene de scânduri. La geam se vedeau mere costelive, portocale mici și smochine vechi. Scria Cooperativa. Mini se uită împrejur. Lumini mai dese acum scânteiau slăbite de aburul gerului. Prin dedalul străzilor ieșiseră, în sfârșit, în Calea Victoriei sus, spre Dobriceanu. Inima lui Mini bătea, simțindu-se iar în inima Cetăței vii. Din exilul mahalalelor necunoscute, pe unde o purtase, Mini se regăsi. - Ai citit? - Da! ,,Cooperativa. - Destul! Pretutindeni unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]