12,132 matches
-
o înfățișează pe doamna Frank... O mare actriță și un star de cinema în timpul războiului în Germania nazistă, a jucat în numeroase filme... În 1943, în timp ce adevărata doamnă Frank se temea pentru viața celor dragi, Gusti Huber îi fermeca pe germani într-un film numit Gabrielle Dambrone... În 1944, când familia Frank a fost deportată în vagoane sigilate, doamna Huber îi amuza pe cetățenii celui de Al Treilea Reich cu uimitoarea ei interpretare... În timp ce Anne era ucisă la Bergen-Belsen, Gusti era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am auzit pe unul dintre gardieni întrebând înainte să mă lovesc cu capul de suprafața dură. „Fusese bătut de SS și spunea că își jurase să răzbune moartea rudelor sale și propriile suferințe... Știa unde locuia de unul singur un german. Se apropie de el pe furiș și îl bătu cu pumnii, dar tot se simțea nerăzbunat. A găsit un topor în apropiere și descrise în amănunt cum îl omorâse cu sânge rece. A spus că, după ce a văzut cadavrul hăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de gând să mă ridic și să ies din cabinet. Trebuia să o fi făcut deja. Eu mărturisesc cea mai serioasă crimă pe care am comis-o și el îmi spune că nu sunt vinovat. Vă amintiți că ați omorât germanul pentru că ați vrut să îl omorâți. Dumneavoastră și mulți alții. Și când unul dintre voi a făcut-o, ați făcut-o cu toții. —Un minyan al răzbunării. Își înclină capul într-o parte în semn de întrebare, de parcă îl surprinsesem. Spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doar un copil. Dar nu pot rezista. Recunosc ironia a ceea ce voi spune, absurditatea. Cine greșește aici: familia germană sau eu? Dar sunt destui pe care putem da vina. În timp ce ne îndepărtam, spun cu voce tare, încât să mă audă germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Își punea pe cap șapca uzată și pleca să-și viziteze prietenii și să se contrazică plin de Înverșunare cu ei până la orele mici ale nopții În legătură cu afacerea Lavon, cu procesul lui Eichmann, criza rachetelor din Cuba, oamenii de știință germani din Egipt sau semnificația vizitei Papei În Israel. Când Yael se Întorcea spre seară de la lucru și Îl Întreba dacă mâncase deja, Fima răspundea nervos: De ce? Unde scrie că trebuie să mănânc? Și În timp ce ea era Încă la duș, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urme de „clei“. La mașinile de etichetat de la Jagenberg asemenea „iregularități“ erau de neconceput, nici nu aveau egal - și W. se gândea la conducerea lanțului de întreprinderi producătoare de macarale, pe care nu o dobândise nici acum, la partenerul lui german de afaceri, destul de evaziv, în ciuda poreclei „Piper“ și a vizitelor la Gerda, în ciuda serii petrecute cu ea la Mannheim, când îi propusese să-i devină secretară. W. își vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma să le acordăm sprijin. Ei trebuia să urce primii până pe culme și noi să fim al doilea val, „să ștergem urmele“, așa ne-a zis căpitanul Courthope. Vai de noi. Căpitanul Courthope era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piff, șșș...“ Războiul număra puține zile atunci când un văr de-al mamei mele, unchiul Franz, care, poștaș fiind, s-a numărat printre apărătorii Poștei Poloneze din Piața Hevelius, a fost împușcat imediat după sfârșitul scurtei lupte, conform ordinului dat de germani, la fel ca aproape toți supraviețuitorii. Judecătorul militar care a motivat, rostit și semnat sentințele de condamnare la moarte a mai fost încă multă vreme după sfârșitul războiului în poziția, prin nimic periclitată, de a semna sentințe în calitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care fusese Danzig, odată cu învingătorii s-a întors și tatăl prietenului meu din școală. El și-a căutat și și-a găsit copiii pentru ca apoi, după sfârșitul războiului, să părăsească Polonia cu un transport sigur, fiindcă era compus din antifasciști germani, după care a ales orașul-port Stralsund din zona ocupată de sovietici ca viitoare reședință pentru restul familiei. L-au numit director al Landtag-ului. Și, deoarece convingerea lui doctrinară nu fusese alterată de învățăturile din lagăr, el a înființat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie condus de tineret!“ îmi era pe plac, iar oferta era pe măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fărâmițată și zahăr. Rămășițele populației kașube au sălășuit, statornic, de când se știu, în ținutul deluros de dincolo de orașul Danzig și, sub stăpâniri schimbătoare, au fost considerate de fiecare dată ca insuficient de polone, insuficient de germane. Când, odată cu ultimul război, germanii au venit din nou peste ei, mulți kașubi au fost categorisiți prin decret drept „populație de rangul trei“. Asta s-a întâmplat ca urmare a presiunilor exercitate de autorități și în vederea motivării lor, ca să se afirme ca germani demni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ultimul război, germanii au venit din nou peste ei, mulți kașubi au fost categorisiți prin decret drept „populație de rangul trei“. Asta s-a întâmplat ca urmare a presiunilor exercitate de autorități și în vederea motivării lor, ca să se afirme ca germani demni de încredere ai Reich-ului: tinerele femei, pentru a fi convocate la muncă, bărbații tineri, precum unchiul Jan, care acum se numea Hannes, pentru a fi trimiși la război. Mi-ar fi fost la îndemână să povestesc despre aceste griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare. În orice caz, critica mea era îndreptată împotriva unor ștabi din partidul local, care se fofilaseră cu lașitate de la serviciul militar pe front și care, după marșuri prin fața tribunelor, ne plictiseau cu discursuri goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată a lui Caravaggio, dorește să fie ucenic în atelierul lui Anselm Feuerbach. În prezent, preferințele lui se îndreaptă spre cercul germanilor din Roma. Artist vrea el să se facă, și încă unul neapărat celebru. Călătorului în timp venit de la Paris, mai matur și, ce-i drept, artist, dar încă nu unul celebru, eul său din tinerețe îi apărea parcă scufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi fost posibil să învingem - chiar dacă pe un alt teren. Puterea de ocupație tolera acest talent organizatoric parcă înnăscut al germanilor ca pe dovada practicată cu râvnă a unei aplecări speciale. Noi ne-am organizat în grupuri și grupulețe care arau pe întreaga suprafață a lagărului câte un teren ce urma să devină fertil în serviciul culturii generale, al cunoașterii filosofice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în acea zonă etnică în care nu numai bucătăriile se deosebesc una de alta atât de net, dar, cu toate astea, se amestecă. Dacă te puteai încrede în aluziile lui, era de baștină din îndepărtata Basarabie, era prin urmare un german luat ca pradă, care, ca și oamenii de origine germană din statele baltice, fusese adus „acasă în Reich“ în urma pactului dintre Hitler și Stalin. Dar ce știam eu atunci, în prostia anilor mei tineri, despre urmările care nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp după începutul războiului, lucru știut de toată lumea, așadar și de mine, în hinterlandul orașului meu natal, începând cu întreg teritoriul Kașubiei și până în Câmpia Tuchel, familiile de țărani polonezi fuseseră izgonite din casele lor, iar în locul lor fuseseră aduși germani luați ca pradă din țările baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
natal era Cernăuți, unde spunea că s-a întâlnit cu tânărul poet Paul Celan, care pe atunci se numea încă Antschel. Iar după Bucovina Basarabia putea să fie din nou regiunea în care venise pe lume. Atât de împrăștiați trăiau germanii luați ca pradă, până când au fost aduși acasă ca urmare a pactului Hitler-Stalin. Câteodată, răciturile erau însoțite de cartofi țărănești. Altădată erau savurate simplu, cu pâine neagră. Oaspeții mei, mereu alții, printre care se numărau unii veniți de departe, de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-au făcut așa ceva!“ „Germanii nu fac așa ceva.“ Iar între noi spuneam: propagandă. Toate astea nu-s decât propagandă. Un zidar de meserie, care fusese trimis împreună cu noi, care eram considerați tineri naziști, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-au făcut așa ceva!“ „Germanii nu fac așa ceva.“ Iar între noi spuneam: propagandă. Toate astea nu-s decât propagandă. Un zidar de meserie, care fusese trimis împreună cu noi, care eram considerați tineri naziști, într-o scurtă vizită la Dachau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tocurile alea de ferestre și uși depozitate în pivniță...“ Pe același ton se plângeau de sărăcia generală, din ce în ce mai mare: „Cel mai rău ne lovește pe noi, alungații, care nu suntem bineveniți niciunde. Și când te gândești că și noi suntem germani ca și ăștia de aici...“ Adresa la care erau cazați părinții în Renania mi-a procurat-o probabil primăria din Groß Giesen. În orice caz, am plecat fără să-mi dau demisia de la mină și am luat autobuzul imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dispuși la compromisuri și, din această cauză, batjocoriți trebuie să fi fost și primii creștini la apariția lor. Emana un aer blând-revoluționar. De aceea, crezul său pacifist, care și-a găsit expresia în xilogravura Iisus rupe arma, îndreptată împotriva reînarmării germanilor iar apoi utilizată la scară largă ca afiș, a fost multă vreme exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii ‘80, ba și mai încolo: fiindcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct aflat la înălțime, să o împroaște cu blasfemii cu încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept, făcea pe grozavul, supralicitând, dar care nu a fost niciodată terminat - e demn de pomenit numai și numai din cauză că personajul static al stâlpnicului, de-a lungul anilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta nu doare. Așa că hai să scăpăm cât mai repede. A fost stabilită o zi din aprilie. Eu am fost împotriva zilei de 20, dar viitorul meu socru a găsit că ziua aceasta, oricâte conotații negative ar avea pentru un german pentru el, ca elvețian, nu avea nici un fel de semnificație politică, iar pe deasupra, după cum auzise el de la fiică, eu supraviețuisem zilei de 20 aprilie 1945 -, ușor rănit, ce-i drept, dar cu noroc. Negustorul de fierărie cu principii adânc înrădăcinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]