5,266 matches
-
ta spre înalt, bîra-bîra, când tipa o să se prindă oricum că ție, atunci când faci dragoste, îți arde mai mult să arunci la țintă, cu piciorul, izmene? Și gata... O dată-ți zice pa, te sărută pe fildeș și nu-ți mai ghicește niciodată nimic! 148 DANIEL BĂNULESCU versă... Împreună cu impresionatul dumneavoastră pasager și coleg am convenit ca, urcând înapoi pe firul timpului, și aplicând metoda experimentală asupra vreunui celebru asasin zgîlțîitor de suflete, să cercetăm chiar la fața locului prin alcovurile, tabieturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la rațe și, când se mai uita o dată 197 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aha... Ceac-pac. M-ai slăbit cu bunicuțele. Nu mă mai trombonești că uneia i-ai mărunțit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjit pensia, ajutînd-o să ghicească viitorul unor oameni sărmani. 'Tu-ți paștele și grijania mă-tii de duh neobrăzat și înșelător!... Dar constructor devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate ai rămas?!... Nu te-ai răsucit și nici constructor devotat nu mai ești?! Sau nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și facă, surâzând, apariția prin centrul glasvandului deschis, din față. Înaintau destul de ușor, ținîndu-se una pe alta, înlănțuite de mijloc, iar când se apropiară, la doi metri, în dreptul bărbatului, se opriră. - Bine ați venit pe la noi, domnule... lăsați-mă să ghicesc. ...Bine ați venit, pe la noi, domnule Floyd! Sînteți binevenit în această casă. - Da!... Și v-am așteptat și dorit. Și ne-am dat seama că trebuie să fiți un tânăr extrem de manierat, dacă v-ați gândit să ne vizitați în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI doamne căsătorite, prezente la aniversare. Dîndu-i fiecăreia, în parte, întîlnire în serele de portocali, pentru a le unge el, pe tot trupul, cică-se cu niște alifii tibetane. Care i-ar fi îngăduit celei unse să ghicească gândurile tuturor celor ce s-ar fi apropiat, la mai puțin doi metri, de ea. Nu știu câte au înghițit prostia asta gogonată. Sânt sigură că nici una nu spera să fie, propriu-zis, unsă. Dar se prefăceau că n-ar avea nici o îndoială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două cuie ruginite la vîrf) nutrea speranța de a trăi, la bătrânețe, din publicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi. Când nu izbutea să schilodească pe careva, neghicindu-le, la vreme, terenurile de aterizare, devenea dintr-o dată cumințit, dar și așa 320 DANIEL BĂNULESCU mai mare grabă, în pușculița unui spital de boli nervoase, sub pază militară. Era locul optim pentru a fi scos la iveală, dacă Brav
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie, în icoană. - Bună dimineața, cameră! Bună dimineața, icoană! Bună dimineața și vibrațiile armonioase și aparițiile subtile fie cu tine, sufletul meu! Ai dormit bine? - Am dormit nemaipomenit, răspundea Doru, care nici ăsta nu era vreun prost. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri. Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci și cât de îndrăgostit avea să fie mai târziu de respectiva perioadă de viață, cu o memorie de invidiat a întâmplărilor, profesorilor, orelor, reușitelor, eșecurilor, prietenilor și neprietenilor. Ca și noi toți, Stani a pășit încrezător în viață. S-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Simțea de multe ori, nerăbdarea celui de la catedră, emoția chiar, pasiunea de a-și expune lecția și reflex intra în acel ritm înalt al cunoașterii, încât n-avea nevoie de prea multe explicații. Înțelegea dinainte ce doreau să transmită elevilor, ghicea cuvintele, frazele, întrebările misterioase ce se iveau și adesea explicațiile cele mai complicate păreau la îndemâna oricui. În prima zi de liceu a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegi fusese reprimată brusc de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el urme adânci era un tânăr care știa mult, poate mai mult decât își închipuiau bătrânii. A avut învățători buni scriitorii, poeții și evenimentele care l-au învățat ce aflase deseori din propria existență și acum era rândul lui să ghicească că viața-i un joc urât, însă trebuia să-l joace ! Este bine stabilită o ordine firească în evenimentele la scară personală ce au avut loc nu- și mai amintește nopțile de studiu intens din acel an hotărâtor pentru Stani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
acum acasă! Trenul pătrunse cu viteză în oraș, intersectânduse cu numeroase linii de cale ferată, făcând zgomotul ritmat și caracteristic al roților de tren, trecând peste macazuri și alte șine. După poziția lor ca un bun cunoscător al acestor locuri, ghicește peronul la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
concurențe acerbe. Prieteni avea o mulțime, fetele roiau în jurul lui, numai să te fi uitat mai atent! A apărut noua generație, puștii nu mai sunt atât de mici, aproape l-au ajuns în înălțime iar fetele s- au maturizat. Se ghicește sub rochii că le-au crescut sânii. Își țin cu mândrie pieptul înainte, se uită la el cu mai multă atenție, curiozitate și speranță a îmbobocit mahalaua! În sfârșit se ivesc și cei mari. Dau mâna, sunt mai calmi, nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le auzi pașii. Totul se petrece cu încetinitorul, are impresia că sunt două păpușele uriașe care joacă scenete cu marionete ambigui însă fericite, angrenate în dansul etern al iubirii. Nici nu-și mai dau seama, au rămas aproape singuri. Nu ghicesc cât este ceasul electric, rotitor, pătrat și cu trei fețe nici nu îi interesează. Nu îl mai zăresc, cu toate că îți sar în ochi luminile și acele negre indicând trecerea timpului. Li se pare că s-a uitat în nemișcare, vremea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
malul mării, pe plaja Trei papuci ținindu-se de mână. Au stat pe aceeași piatră a îndrăgostiților din spărtură, pe care el a mai stat cândva și o conducea înapoi acasă pe lumină. Era grozavă cu rochia lungă sub care se ghiceau picioarele și mai lungi, o plăcere să privești cum pășește elegantă, serioasă, echilibrată. Nu prea vorbeau lucruri importante, erau încă în faza de cercetări, de tatonări pe care el obișnuia s-o sară, însă impresia favorabilă fusese deja formată. I-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu domnu Stere, o îndemnă meșterul, dumnealui nu mănâncă oameni... Ea începu să plângă cât era de mare. - Hai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altceva să așezi temelie. Poate copilul lui, dacă i-o ajijta Ce-lde-sus. Domnul Vasiliu aruncase fumul pe nări, tușise scurt, stins și își potrivise în jurul gâtului un fular alb, de mătase. Buzele i se ascuțiseră 84 Într-un râs tăinuit. Ghicise ce voia Stere, dar aștepta ca acesta să-l roage. -Ei? Cârciumarul își luase inima în dinți și zisese: - Îmi trebuie zece mii de lei... ,v Se făcuse tăcere. Se auziră iar bătăile ceasului. Afară se mișcau pomii. Coroanele lor atingeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu, că-i caciolit rău... Codoșul răspunse tîrziu: - -Lo fi lăsat vreo boarfa țuț! El știa. Îl văzuse pe Paraschiv cum o privise toată seara pe gagică și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezase mâinile la spate și-și aruncase pieptul abia ivit înainte. - Păi, ai treisprezece? Veta râse iar. - Să fii dumneata sănătos de când i-am împlinit! - Ia te uită! Oi avea douăzeci? -Nțț! - Atunci optsprezece... - Nici. - Mai puțin sau mai mult? - Ghici! - Hai, spune. - Nu vreau. Ce-mi dai? - Ce să-ți dau? - Niște cărți de citit. - Îți place să citești? - Oho... - Și ce-ai mai citit până acum? - Romane... - Nu, zău! Și ce romane? - Prea multe vrei să știi. E vorba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
codoș și-au mers la Tarapana, să facă rost de bani, că avea de gând să meargă cu daruri la Didina. A trebuit să mărturisească ălui bătrân. - Treanță... - Ce e? - Mă, sâmbătă mă duc în nuntă... - Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lacrimi și supărare... - Așa e... Încuviință nevasta cârciumarului. - Da cade bine, pe urmă, că or să se certe, uite aici.... Degeaba privea Lina, nu înțelegea nimic. 327 Ghicitoarea strânse cărțile. - Au obosit, spuse. Mai dă pe la mine să-ți mai ghicesc. Aglaia se îndesă mai către Marița: - Da n-ai putea dumneata să faci ceva, c-am auzit că-i aduci înapoi. Coana Marița puse degetul la gură: - St! Astea nu se potrivesc așa, să știe toată lumea... Și i-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adânc. În vreme ce doctorul (veți fi ghicit că pleșuvul nostru biped era doctor ) vorbea cu sine însuși, da din cap, ridica sprâncenele și-și urnise ochelarii pe frunte, tatăl Mariei fixa portretul din părete. Explicarea în două cuvinte: Persoana juridică care se afla acum pe mâna îngrijitoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbra din părete, care joacă un rol atât de mare, e portretul cu ochii albaștri; cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți fi îndemnați a numi o idee fixă; în fine, cu firul cauzalității în mână, mulți vor gândi a fi ghicit sensul întîmplărilor lui, reducîndu-le la simple vise a unei imaginații bolnave. Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a cărui esistență n-o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de purpură... o roză a Ierihonului a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. I ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El..., rezămîndu-și cotul de spata bancei, își lăsă bărbia pe mână, mișcîndu-și încet degetele și se uita uimit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fețele în basin * de marmură, ieșeam afară în aerul cald și strălucit a fericitei noastre lumi. Și viața se-ncepea din nou, fericită și lină, o eternă repetițiune a fericirei de ieri. {EminescuOpVII 140} [SCRISOAREA LUI DIONIS] 2255 poți oare ghici simțirea cu care ți-am scris, îngere!... Nu... în viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra, umbra măcar a unei dureri asemenea celeia ce-mi nimicește inima. O nimicește! închipuiește-ți că dintr-un om cu simțire, dintr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]