4,520 matches
-
nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena)? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pentru viața lui. De altfel, purtarea unui revorver era obișnuită în epocă. Grigore Ventura spune că poetul amenința chiar portretul regelui în Cafeneaua Capșa iar D-na Capșa s-ar fi aflat, la un moment dat, pe raza imaginară a glonțului... ... Acestea sunt, însă, de resortul lui 1883, și le-am analizat întrucâtva. Acum suntem în 1889 și constatăm că ceea ce George Potra crede a fi un raport de autopsie se dovedește o compilație desigur, savantă, făcută în termeni medicali. Am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni, nu vă înfricoșați, nu părăsiți lupta, pentru că numai cei care nu luptă, cei lași, nu sunt răniți. Rănile căpătate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în expresii ca: „misticism și naționalism fanatic infantil”, referindu-se la o epocă în care Moța și Marin mureau în Spania pe frontul anticomunist, fiindcă acolo „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos” și pentru a apăra ca aceste gloanțe să ajungă până la bisericile noastre, unde au ajuns cu un deceniu mai târziu datorită și cecității istorice a politicienilor. Se poate că este binevenită o împrospătare a memoriei noastre istorice, să știe și generațiile care au avut nenorocul de a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat noapte de noapte de ofițerul politic să devină informator, într-un moment de gol sufletesc se aruncă în sârmă (zonă interzisă) și este ciuruit de gloanțele securiștilor (aprilie 1951). Alt caz: Îl văd aievea pe blândul CORNELIU NIȚĂ, plin de viață, credință, curat în gând și în faptă. Perioada anilor de după 1945 l-a dus la un sfârșit tragic. Arestat ca legionar, în toamna anului 1948
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nucleare în lanț. Unii au prezentat soluții clasice bazate pe explozii, însă unul dintre fizicieni S. Neddermeyer a susținut că explozia ar dispersa părțile de masă critică, nicidecum nu le-ar aduna. Soluția era implozia, ca și cum ar fi trimise două gloanțe unul asupra celuilalt. Colegii au considerat ideea absurdă, dar Oppenheimer, în ciuda faptului că și pentru el ideea era ciudată, a acceptat analiza, iar experimentele au arătat că soluția era corectă. La o conferință, fizicianul W. Pauli și-a prezentat o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
povestirea Judecata din urmă (1908), dedicată „celor buni și răi, celor întunecați și mulți, țărănimii sărace și osândite”. Protagonistul, un țăran fără pământ, ajunge la disperare, la beție, apoi, în iureșul răzvrătirii, se află în fruntea răsculaților. Cumințit definitiv de gloanțele stăpânirii, își ia zborul spre cer, fiind imaginat într-un periplu prin vămile văzduhului, până la scaunul judecății supreme. Sentința de condamnare la iad este contestată de țăran într-o pledoarie unde își relatează patetic viața plină de suferințe și nedreptăți
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
fi știut noi ce ocupație de seamă are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanță, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț În cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier-major rău, negricios la față, dar nu țigan... Nu-mi mai amintesc acum numele, nu mai știu, nu-mi pică fisa... Ăsta era ceva șef... cred că era probabil
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ascuns pistolu’, am avut o cutie de metal În care am pus cartușele de la pistol, că aveam o sută, și aveam și o sută de cartușe de Geko. Și am fost la țară, să văd prin câte scânduri trec gloanțele, și-am Încercat și arma, și pistolu’... Ei, da’ asta a fost prin ’48-’49, aveam paișpe-cinșpe ani... Și după ce s-a Încheiat ancheta a mai durat mult până la proces? Pe la sfârșitul lunii martie mi s-a spus că mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l și pe-ăsta și aranjează-l.” Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul Îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: „Unde-s ăia?”. „Acolo!” Erau după perdea. „Haideți!” Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rechiziționează alimente, în mai toate casele femeile fac scamă și o predă Crucii Roșii. Ziarele anunță că turcii trecând cu vasele pe Dunăre, trag asupra soldaților români; în urma acestor provocațiuni, guvernul dă ordin soldaților de pe linia Dunării ca să răspundă cu gloanțe. La 26 aprilie, ziarele anunță cu litere groase că turcii bombardează din Vidin Calafatul. Ghiulele cad în Dunăre. Tunurile românești au început a răspunde.43 Edițiile ziarelor sunt smulse de trecători, stradele sunt pline de public, emoția este fără putință
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la atac. Se află cum maiorul Șonțu a căzut rănit în fruntea batalionului său. Se află cum căpitanul Valter Mărăcineanu, în fruntea dorobanților, a fost unul dintre cei dintâi care a pus piciorul în reduta Grivița, unde a căzut sub gloanțele turcilor. Moartea căpitanului este poetizată în gravuri speciale. Valter Mărăcineanu e reprezentat cu un drapel în mână, în fruntea soldaților, urcându-se pe parapetul redutei la asalt. Un curent nou de aer sănătos străbate Bucureștii. Un suflet românesc nou este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat în chip explicit: „Am fost elevul lui G. Călinescu, dar și al profesorului Boris Cazacu, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
da contemporanilor iluzia cordialității) se abținea să spună fățiș tot ceea ce gîndea: „je mis mon jugement dans ma poche”, scrie el în Caiete. Nu, nu reușesc să-mi ascund opiniile. Sînt pripit, n-am răbdarea celui care nu ratează nici un „glonț”, nu-s deloc „diplomat”. Nu știu să mă sustrag „provocărilor”, nici să pierd „meciurile cu miză mică”. De aceea, de la o vreme, prin repetare, reacțiile mele au ajuns să pară de cusurgiu, „strîmbături din nas”. „Ce tot îi pute ăstuia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rebreanu. *Greu de crezut, greu de definit! O doamnă, Claude Casimir-Perier, cunoscută de contemporani sub numele de „Simone” (iubita lui D`Annunzio, François Porché, Alain Fournier și a altora), a povestit următorul lucru extraordinar: că „a simțit sub frunte” șocul glonțului care l-a ucis pe autorul Cărării pierdute în primele zile ale Marelui Război, „chiar la ora și în locul în care el a fost lovit” (v. „Madame Figaro”, 2 nov. 1985, p.112). *O caracterizare pe care o căutam: „sautes
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să sfîrșească așa cum se zice că a sfîrșit: împușcat cu mai multe gloanțe. Una e să vezi pe ecran cum sînt împușcați oamenii, și alta e să afli că omul care ți-a trecut de mai multe ori pragul, cu care ai stat la masă, ai discutat, ai făcut planuri e victima gloanțelor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gloanțe. Una e să vezi pe ecran cum sînt împușcați oamenii, și alta e să afli că omul care ți-a trecut de mai multe ori pragul, cu care ai stat la masă, ai discutat, ai făcut planuri e victima gloanțelor! Mă întreb dacă nu cumva „afacerea” are un substrat politic. Dacă da, înseamnă că prezența lui devenise incomodă pentru cineva din comunitatea românească din Canada și Statele Unite, ori că, în ipoteza că schimbase semnele politice, pentru cineva din țară. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La noi se tipăresc foarte multe cărți și sunt ieftine față de străinătate. Dar, din totalul lor, abia 10% sunt interesante, iar condițiile grafice lasă mult de dorit. Citești în ziar că a apărut o carte care te interesează, te duci glonț la librărie, ca să constați că s-a epuizat încă de câteva zile. Am un prieten care nu găsea acum câtva timp pantofi pe măsura lui. Atunci, el a schimbat tactica: când vânzătorul l-a întrebat ce număr poartă, i-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și cătușe la mâini, acești oameni erau atât de terorizați, încât deseori preferau să-și mănânce excrementele și să-și bea urina, decât să ceară să fie duși la toalete. Ei sfârșeau prin a fi executați fără milă, cu un glonț în cap. Chiar și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte în 1954, a fost executat în acest fel. El a fost împușcat cu un glonț în cap de către anchetatorul său Iosif Moldoveanu, care mai târziu avea să se sinucidă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fie duși la toalete. Ei sfârșeau prin a fi executați fără milă, cu un glonț în cap. Chiar și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte în 1954, a fost executat în acest fel. El a fost împușcat cu un glonț în cap de către anchetatorul său Iosif Moldoveanu, care mai târziu avea să se sinucidă. În timp ce regimul comunist își consolida puterea, începea să prindă formă un nou și perfid arsenal de metode, care urmărea să controleze gândurile și conștiința oamenilor. Numai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în Berlinul de Vest, iar doctorul Puiu Traian, la Viena. Ei au fost aduși în secret în România și aruncați în închisoare. Ovidiu Beldeanu a fost răpit în Germania Occidentală cu ajutorul germanilor estici și ulterior executat la București cu un glonț în cap. Dintr-odată crimele s-au apropiat de mine. Radio Europa Liberă a vorbit la un moment dat în emisiunile sale despre următoarele probleme: existența unei greve a minerilor în România; o scrisoare semnată de Paul Goma și alți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plutonierul Petre de la Jilava și unul din agenții Securității însărcinat cu urmărirea și terorizarea mea, care a afirmat în zilele Crăciunului din 1984 că, dacă i s-ar îngădui, nu dacă i s-ar ordona, mi-ar trage 50 de gloanțe în cap, sau alți doi agenți de Securitate care ne-au brutalizat pe mine și pe soția mea în primele zile ale anului 1985 în fața a numeroși cetățeni pentru că am vrut să felicităm o rudă de la un telefon public? De
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și sufletul victimei. Brusc, se aud Însă strigătele Profesorului, care alerga spre deposedat și, fulgerător, Îi și vârâse porția În gură, să fie sigur că nu se mai produce vreo aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nicolae Petrașcu, ca o nălucă fuge de-a lungul canalului, apoi pe o cărare de picior, prin iarba acoperită de plantație și de tufele răzlețe. La un moment se împiedică, datorită cămășii lungi, și cade jos în timp ce trei împușcături trimeteau gloanțele pe deasupra. Se ridică și fuge cât îl țineau picioarele. Alte trei împușcături. Ajunge la niște garduri care mărgineau gospodăriile. Se ascunde după primul gard, între niște tufe de salcâm. Jandarmul din urmă trece de primul gard, trece de al doilea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]