4,229 matches
-
mea, este cam geloasă, cine știe ce o să-și Închipuie? - Bă’, da nărod mai ești! Tu n-ai mințit-o niciodată pe-a ta, când ai plecat și tu, așa, În vizită pe la vreo muierușcă, vreo două -trei zile? - Unde să plec? Glumești! Aoleo, numai să-i spun că lipsesc de-acasă și se enervează! Are un retevei pe care Îl ține după ușă și a promis că dacă fac vreo mișcare greșită, mă altoiește! - Spre norocul meu că nu am nevastă olteancă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sună telefonul, iar vederea numelui Elizei m-a mirat. Am răspuns totuși: ― Da, Eliza. ― Alisia, Îmi pare rău, spuse ea repede, cu vocea tremurată. Trebuie să-ți spun ceva ce ar fi trebuit să știi de mult! ― Mă sperii! am glumit eu, deși În vocea mea se simțea o curiozitate reală. ― Nu te duce cu Victor! Replica ei a fost urmată de tăcere din partea mea. M-am Încruntat, neînțelegând. ― Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la salata mea neatinsă. ― Nu ți-e foame? mă Întrebă zâmbind. ― Ba da, i-am răspuns, deși Îmi era greață. Mor de foame. M-am forțat să mănânc și să mă prefac față de ei. Dar În timp ce vorbeam lucruri neimportante și glumeam, eu aveam un monolog mult mai semnificativ În minte. Acum Îmi dădeam exact seama cum se Întâmplase totul. Cum În timp ce eram cu Victor În mașină, Eliza mă sunase să-mi dea vestea care avea să mă distrugă. Cu siguranță Îi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc, am bombănit. ― Pur și simplu nu pot să cred! ― Am ajuns, mormăi șoferul când văzu că noi nu ne mișcam din mașină. Continuați discuția acasă. ― Mulțumim, am spus, Încercând să rămân politicoasă. I-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am meditat o clipă Înainte să răspund. ― Îmi place Înotul. ― Deci ești o sportivă? Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar tu deja știi asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu, eu...nu am vrut să-ți umblu prin lucruri, pur și simplu... Am lăsat privirea În pământ, jenată. Brusc, Îmi doream să nu mă fi mișcat de pe canapeaua aceea. ― Relaxează-te, râse el În timp ce obrajii mei se colorau puternic. Glumeam doar. Am oftat ușurată, aruncând o privire spre desenul pe care-l ținea În continuare În mână. Îl privi și el, cu o expresie calmă. ― Sincer să fiu, ăsta e singurul care-mi place. Nu e complet terminat, dar... ― Cine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am scris decât câteva pagini. Viața mea nu e atât de interesantă Încât să necesite așa de mult spațiu. De fapt, singurul lucru despre care a meritat să scriu a fost...ei bine, tu. Nu mi-am putut reprima zâmbetul. ― Glumești. Ai scris despre mine? Își dădu ochii peste cap Într-un mod incredibil de adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul am avut ceva mai mult de lucru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cap, am ajuns În spital și...ei bine, mi-am pierdut o parte din amintiri. Inclusiv despre seara aceea. Inclusiv despre tine. Îi luă multă vreme să zică ceva. Părea copleșit de toate lucrurile acestea de care nu avusese habar. ― Glumești! șopti În cele din urmă. ― Nu prea. Damian se uită lung la mine, complet uimit. ― Ai vreo idee cât timp am petrecut gândindu-mă la tine, sperând că te voi revedea? Am zâmbit. Era primul zâmbet adevărat după mult timp
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat Veronica învârtind cafeaua din ibric și privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas, am înțeles că, pentru Flutur Veronica, imaginea bărbatului-pe-blana-de-leopard reprezenta ceva major-existențial. Am tăcut, temându-mă să nu-mi scape vreo prostie, căutând să-mi agăț privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu gemenii, ce m-a împins să mă dau drept atașat de legație și să debitez atâtea baliverne gratuite? Ciudat, chiar Mihaela mi-a mărturisit mai tîrziu: ― Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existență. Rid, glumesc, fac nebunii, sânt fericită!... Găsise cuvintul care explica totul? Fără îndoială! ne simțeam fericiți! Mai mult decât atât, ne dădeam lucid seama de prezența fericirii, fapt care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne cerea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tău.) Aș înțelege să te revolți dacă ți-aș impune o căsătorie în afara voinței tale. Dar când ți-ai ales singură viitorul soț, reacțiunea ta e absolut deplasată. În felul cum îți vorbesc, cred că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia cu care cineva poate să-și satisfacă un capriciu și apoi să-i întoarcă spatele. Aproape se sperie de glasul meu și plecă în piept capul. Adevărat, nu glumeam deloc. ― După cum vezi m-am gândit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia cu care cineva poate să-și satisfacă un capriciu și apoi să-i întoarcă spatele. Aproape se sperie de glasul meu și plecă în piept capul. Adevărat, nu glumeam deloc. ― După cum vezi m-am gândit la toate și-am hotărât ca în actul de proprietate să trec casa lui Coleșiu pe numele tău. Ea va constitui zestrea ta. ― Nu! Pentru numele lui Dumnezeu, nu pot primi. E prea mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nepătat, a depus banii, statul nu-i păgubit cu nimic. Mă opun chiar dacă i s-ar da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu, am eu aerul că glumesc? Te rog, domnule ministru, hotărăște... Vreau să știu ce-mi rămâne de făcut. Eram probabil palid și tremuram de enervare. Popișteanu, după un efort vizibil, rosti cu alt ton: ― E pentru prima dată când consimt să-mi calc pe conștiință
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e Károly. Iar Domnul i-a venit cumsecade de hac, de trei ori, ca în povești. Nu credința mi-am pierdut-o eu, ci încrederea - mi-a mai spus el. Îmi face impresia că nu e atent. Dar cred că glumea și nici nu mi-a povestit cele trei pățanii cu Dumnezeu. Mi-a vorbit despre trucurile cu care încercau să-l înșele zi de zi blatiștii și cum reușeau s-o facă. Era fericit dacă-și dădea seama măcar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din tufișuri că-ți rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță se pomenește, lovit peste spate de o tulpină. -Asta a fost un avertisment, dacă nu pleci, ți-am spus ce ți se poate întâmpla. -Am înțeles că nu-i de glumit cu o tulpină nebună. -Ai dreptate, mă bucur că până la urmă ai priceput, dar să știi nu sunt o tulpină nebună, sunt unul din fiii plantei Aldovandato, unii mai spun Tulpina neagră și neamul nostru este extrem de periculos. -Înseamnă că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă, există lucruri cu care nu se poate glumi, iar religia cu siguranță că este unul dintre ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de "rentier" al memoriei. În timp ce privesc stâncile umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele erau trei. Moirele, tot trei. Muzele, nouă. Dar cel mai plăcut urechilor divine pare să fi fost "șapte". Minunile lumii antice au rămas șapte, în ciuda încercării lui Plutarh de a le spori numărul la șaisprezece. De aceea, s-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă, ușor isterizată de euforia plecării. Așteptăm să fim chemați la avion. Cineva în spatele meu glumește sinistru: "La valuri de șapte metri, nu scapă nimeni". Suntem deasupra norilor. Jos nu se vede nimic. Îmi amintesc că grecii antici au evitat să escaladeze Olimpul. Ei știau, se pare, că divinitatea nu e o problemă de altitudine. Poți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e o pasăre cu cioc lung și coadă lungă. Poate fi văzută pe toate drumurile Americii și se apără de dușmani fugind aproape continuu. De ce preferă drumurile, câmpurilor și pădurilor, nu știe. "Poate că îi place mirosul de benzină arsă", glumește doamna Speranța. Oricum, e o pasăre foarte "sociabilă", care evită locurile retrase, o versiune păsărească a globe-trotterilor, și mă amuză faptul că s-a nimerit să dorm o noapte tocmai în pavilionul Road Runner's, deși eu am rămas un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]