3,793 matches
-
se înălță brusc și porni cât putu mai repede, spre șosea. Ținea strâns în pumn bastonul, gata să se spijine de va fi nevoie, dar foarte curând își dădu seama că poate alerga și, dîndu-i drumul din mână, porni la goană peste câmpie. Zărise de departe fluviul și ar fi continuat să alerge dacă nu s-ar fi auzit strigat de locotenent. Se opri, întoarse capul și dădu cu ochii de el. - Am ajuns, domnule locotenent, îi spuse apropiindu-se. Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai noi doi, dintr-o familie de treizeci și nouă de membri? Antim încercă din nou să-l întrerupă și ridică amândouă brațele, ca și cum ar fi vrut să oprească, de departe, un mânz nărăvaș care s-ar fi îndreptat, în goană, spre el. - Acum, te rog, la ora asta înaintată, je t'en supplie, nu te apuca să dezvăluiești secretele familiei!... - Îmi cer iertare, vorbi Ieronim îndreptîndu-se spre Maria, punîndu-și mâna în dreptul inimii și frîngîndu-se din mijloc. La răstimpuri, sufăr de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se face foc dacă-l trezim din somn... - În nici un caz nu poți umbla noaptea, pe stradă, îmbrăcat în uniforma asta de general! Dacă te vede vreun sergent, te arestează. Trebuie să-ți găsim alte haine... Îl auziră urcând în goană scara spre pod, apoi îi auziră pașii călcând de astă dată fără grijă și în mare grabă, și câteva minute în urmă se întoarse cu brațele încărcate. Cu un oftat de ușurare, își revărsă poverile pe canapea. Adusese fotele, maramele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă, cînd ceva cu o cască de oțel mă depăși În drumul său spre scări. Poate credeți că un iepure se mișcă repede atunci cînd sare și o ia la goană În zig-zag, Însă Autoritatea a trecut prin holul plin de fum, a coborît scările alea capcană și a ieșit În stradă mai repede ca orice iepure. Unul dintre cameramani spunea că nici cu cea mai bună lentilă Leica nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fasem fasă. Uite-l colea. Și au plecat la schit, lăsându-l pe Grișa la Bolta Rece. Acolo, chef nu glumă, până a doua zi dimineață. La înapoiere, beți fiind, scapă Budușcă, de pe capră, calul la vale și ține-te goană, săreau scântei, nu alta, se fereau căruțele, își făceau oamenii cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul: -Împuscă-l Buduscă, caz de forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gîndești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum că s-a sfîrșit, ai o dorință arzătoare s-o iei la goană și s-o părăsești. Acum ea ți se pare așa cum spun ceilalți, o infirmă, o handicapată. Dar prietenul tău Dermott spune că e normal să te simți așa după ce ai dat la buci. Substanțele chimice din tine s-au consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot acolo, îl strânse-n brațe și-l sărută. După aceea, o văzuse privind lung după trenul care gemea greu, luându-și avânt fără chef, parcă. El, privind pe geam casele, drumurile, pădurile și oamenii, constată că păreau altfel din goana trenului. Altfel, dar timpul trecea și, băiatul uită cu greu strângerea de inimă pe care-o simțise când lăsase în urmă gara mică, și satul vecin în care se ducea deseori. Doar când trenul se puse din nou în mișcare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ieșit. Mereu iese să se spele pe mîini. Uitasem de ticul ăsta comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o iau la goană pe alee. Prind un maxi-taxi ticsit. Stau încovoiată, aproape pe brînci, asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor. Ești dragostea de pe urmă". Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara, s-a terminat vacanța, s-au terminat șotiile, ne-am întors la grădiniță, dar nu prea am multe amintiri legate de gradiniță. Dar mi-am făcut o impresie, în sensul că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în brațe, strigându-i că îl iubește la nebunie și că nu poate trăi fără el. Urlă sau încercă să urle, dar din gâtlej nu ieși nici un sunet. Poate că urlu tăcut, își spuse nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă să îl ajungă din urmă, agitând brațe pline cu ace de seringă. Ca într-un Dunquerke al coșmarurilor, sări în apă și începu să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
începu să alerge. O văzu, surprins, cum se îndepărtează și își spuse că adolescența era foarte departe, iar el cu mult mai bătrân și mai obosit decât ar fi dorit, însă glasul Luciei îi făcu inima să o ia la goană, iar el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amintiri dragi, de neuitat. Eu îl iubesc și-l voi iubi toată viața, orice s-ar întâmpla. Și repetă o propoziție înscrisă în aceeași pagină, care i se păru o chintesență purtătoare a tot ce însăilase mintea ei febrilă în goana condeiului: Pentru mine dragostea poartă un singur nume, Alex! Deși în însăilările gândurilor sale Ina afirma că nu vrea să plângă, Alex era convins că Ina plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
coridor, iar redactorii dădeau fuga În birourile lor, unde am văzut o fată care Își schimba pantofii cu toculeț gingaș cu alții cu toc cui, În timp ce o alta se ruja, se rimela și Își aranja sutienul fără măcar să-și Încetinească goana frenetică. În timp ce redactorul-șef ieșea În fuga mare din toaleta bărbaților, am aruncat o privire dincolo de el și l-am văzut pe James, cu o expresie agitată, verificând dacă are scame pe puloverul negru de cașmir și umplându-și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pus Women’s Wear Daily pe birou, apa San Pellegrino pe un colț al biroului, pe un șervețel de mătase (pe care colț? nu-mi mai aminteam de care parte a biroului trebuia să pun paharulă și am ieșit În goană din birou, după ce am aruncat o ultimă privire ca să mă asigur că totul era În regulă. Jeffy, unul din asistenții de la departamentul de modă, care ajutase la amenajarea așa-numitului Dulap al modei, mi-a aruncat o cutie de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toate mișcările, achizițiile și absențele din clădire - așa că a trebuit să intru prin efracție. Sophy nu venea decât la ora nouă, drept care m-am aplecat sub biroul ei să găsesc butonul care deschidea ușile de sticlă și am tras o goană nebună din mijlocul zonei de recepție până la uși și le-am prins Înainte de a se Închide la loc. Uneori eram nevoită să fac treaba asta de trei sau patru ori până să le prind, dar azi am reușit din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
identificare Îmi petrecusem ultimele treizeci și trei de ore de muncă nici măcar nu era pe 70 Street sau așa ceva. Mi-am amintit astea toate În timp ce notam ultimele ordine ale Mirandei, lăsate pe robot În ore târzii din noapte, Înainte de a porni În goana mare spre lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un „Bună“ sau un „’Neața“, cum făcea și mentora ei. Nu, dar a sunat și a zis că vine În zece minute. Mă Întorc imediat. Mi-am pus rapid celularul și țigările În buzunarul hainei și am luat-o la goană. Aveam la dispoziție doar câteva minute ca să ajung la parter, să traversez strada Madison și să intru În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva fumuri din prima mea neprețuită țigară pe ziua de azi, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște prieteni pe acolo, majoritatea redactori la diverse reviste și niște oameni foarte interesanți. Un redactor de la The Buzz, vreo doi de la The New Yorker. O trupă de calitate. Te interesează? Exact În clipa aceea o salvare a vâjâit În goană nebună pe lângă mine, cu toate sirenele urlând și cu luminile aprinse, În Încercarea nereușită de a trece prin traficul total blocat. Ca de obicei, șoferii au ignorat salvarea, care a fost nevoită să se oprească și ea la semafor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă la birou din clipă În clipă - Uri tocmai mă sunase ca să-mi spună era pe drum - așa că nu mai aveam la dispoziție luxul celor șapte minute În care să trag o goană până la chioșcul cu supă și să o dau pe gât În biroul meu. Minutele au trecut unul după altul și mi-era o foame de lup, dar nu dispuneam de energia necesară să-mi Îmi fac loc prin gașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de care Emily și cu mine trebuia să Îi debarasăm cât mai rapid. Ne‑am pus amândouă capul jos câteva clipe mai târziu, după ce Emily reușise să Îl insulte suficient pe șofer pentru a‑l determina să o pornească În goana mare Înapoi, acolo unde o lăsase pe Miranda cu trei sau patru minute mai devreme. Nu‑mi mai era cine știe ce foame, fenomen care mă neliniștea serios. Începea Runway să mă molipsească și pe mine? Sau era vorba doar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vară, ascunse Între plantele foșnind senzual; nu trebuie să Întârziem: „Grăbește-te!“, Îmi spune ea de fiecare dată. Imediat ce ne prindem În brațe, se aprind lumini indiscrete, pe care nu știm cum să le ocolim, plecăm mai departe Într-o goană amețitoare; mâinile noastre se strâng Într-o mie de tandrețuri, e o dureroasă căutare, un efort subteran de contopire. Corpurile se ating definitiv, trec unul În altul, se golesc vertiginos de văpaia dorinței; noi ne precipităm spre locuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te ferească Dumnezeu să ai nevoie de țăran, că țăranul atunci te strânge de gât, când te doare mai tare! Băgă de seamă că nici chiar căpitanul nu-l mai asculta. Fiindcă tocmai și trenul începuse să-și încetineze goana, își aduse iar aminte de bagaje, se sculă să treacă în coridor, să fie mai aproape de ieșire și să poată prinde negreșit un hamal și o trăsură. Din ușă se întoarse, însă, să-și ia rămas bun. Întinse mâna lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două femei, hohotind de veselie, parcă toată lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea pășea tăcut și prudent. Vedea că Iuga n-are chef de vorbă și nu voia să-l supere. Își făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]