6,255 matches
-
9. De văzut, Îi vedeam bine pe cei trei, dar din gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru Îmi spusese că aveam să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nori de praf ce se ridicau alene În văzduh. Pluteau deasupra câmpiei, dincolo de ultimul sat În care trăsesem. - Of, of, nu știu cât de multă lume Îl Însoțește pe Krog, ăla care s-ar putea să și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem, fără să se grăbească. N-am mai așteptat și am luat-o iute la vale, de partea cealaltă a muntelui. Apoi, ne-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deodată, pânza s-ar rupe În dreptul tău, căci Krog ar fi prea greu. - Ce vrei să spui cu asta? - Că ai voie să faci și ce n-ai văzut În joc. Jocul, de-aia e doar joc, pentru că lasă o grămadă de pățanii pe afară. Altfel, cel ce te juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asupra lui Gau, am avut norocul să vedem În depărtare cum una dintre iscoadele lui Scept se Întorcea dintr-un loc În care niciunul dintre ai noștri nu ajunsese. Curgeau apele de pe el și abia sufla, semn că alergase o grămadă. Scept l-a trezit pe Gau și au stat de vorbă. Numai noi știm ce spaimă am tras ca să ne strecurăm lângă ei și să tragem cu urechea la ce spunea iscoada. Zicea că nu mai era mult și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni, ci doar cu animalele mari, la vânătoare. Eh, cum-necum, deși am așteptat o grămadă, vrăjmașii n-au căzut În cursă. Se crăpă de ziuă și ei tot nu apăruseră și nici nu se simțea vreo mișcare din partea lor. Am mai așteptat până ce soarele a urcat pe cer de două palme, dar oamenii lui Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
normalitate. Dar, pe de altă parte, numai inocent nu era. - Eu l‑am studiat cu el pe Tucidide, a răspuns Rosamund. Și Îmi aduc aminte că ne vorbea despre ciuma din Atena și despre aruncarea pe rugurile funerare, claie peste grămadă, a cadavrelor părinților sau surorilor. Dar niciodată nu a legat aceste imagini lugubre de mormanele de morți din secolul douăzeci - la cursuri n‑a făcut una ca asta. Tu Îți amintești să fi spus ceva? - Cum Îți imaginezi că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Vezi să nu-ți cadă ceva-n cap. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nimeni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nimeni? Cum nimeni? De unde au venit păsările astea, aici? Ce fac păsările astea, aici? Ce-i cu ele? Ce faci ca ele? HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vreți să-i mai faceți? Mai bine i-ați rupe gâtul, să nu se mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
una ori câte nici una... Azi au căzut mai multe. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am știut de păsările astea ( Se uită la una din ele, agățată de un felinar; o ia, o cercetează atent, apoi, cu două degete, o aruncă în grămadă.) De ce au ochii deschiși? HAMALUL: Așa mor ele... Cu ochii deschiși. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că se uită la cer... HAMALUL: Nu se uită.. Eu nu cred că ele văd ceva... cu ochii ăia... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Văd, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ele văd ceva... cu ochii ăia... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Văd, sunt sigur că văd... cred că se uită după apă. HAMALUL: Prostii... (Pauză; GRUBI își vede de treabă; CĂLĂTORUL își scoate o țigară și, în momentul când Grubi dă joc grămezii, și-o aprinde.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am știut... N-am știut nimic de ele... Grubi, ești sigur că păsările astea mor... din cauza ploii? HAMALUL: Așa se spune. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Povești. HAMALUL: Nu, domnule, nu. Sunt păsări de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
astea nici n-au apucat să zboare prea mult prin ploaie... sunt făcute la bătrânețe... N-au mai apucat să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.): Dar ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu-mi dădusem io seama... Hai, țin’-te de mine, să te duc acasă. Fugi d-acilea! Mă duc singur! Iu-bi-rea! Dar când s-a întors pe călcâie, centrul de greutate i-a alunecat din buzunar și el a căzut grămadă în stradă. ─ De-acu’ te descurci singur, vere, că de ridicat, nu pot să te ridic, i-a zis boșorogul. ─ Să le duci centru’. ─ Care centru? Du-le centru’ la ai mei, te rog io. Da’ mata ce-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
două zile înainte Armata a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mea supraviețuise bătăliei, cei care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să care moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
F.B.I. pe Kraft. — Toate carierele se sfârșesc la un moment dat, a zis Kraft. Este ceva ce știu de mult. Poate se va face un film cu viața dumitale, a spus agentul F.B.I. Kraft a zâmbit: — Poate. Aș cere o grămadă de bani pentru drepturile de autor. — Deși există un singur actor care ar putea să-ți joace cu adevărat rolul, a zis agentul F.B.I., s-ar putea să fie greu să-l convingi. Oh! făcu Kraft. Cine este? — Charlie Chaplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la revoluție, și a împușcat atunci vreo câțiva, teroriștii i-a împușcat, i-a chemat partidu pe popor în față la Județeană să apere revoluția, că zicea că dacă nu vine să o apere o distruge teroriștii, și i-a-mpușcat la grămadă și p-ormă teroriștii a plecat, a lăsat urme doar în boscheții din părculețul ăla de la Județeană, mâncase, băuse, ce făcuse teroriștii acolo în boscheți, că a găsit pământul ars, dimineața, când a venit poporul să vadă cum a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în interiorul realității virtuale. Într-o zi, nemaiputând face față solicitării, computerul capotă. Prea multă informație solicitau și senzorii navei, și catedrala luminoasă și plină cu zorzoane, și rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele pe genunchi și își țineau bărbia în palme, aplecându-se în față. Sigur că da, spunea el aproape țipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul de vulpe descoperit în brațele unui eschimos care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcusem, dar făcusem un lucru drept. John nu va fi niciodată Chu Mu. Și Xuhe are prea multe animale. Am decis să urc până la Fang Da, unde într-adevăr n-am mai văzut ciobani și avioane și iepuri, ci o grămadă de mierle. Fluierau în cuiburile încropite în pagodă și lângă cascadă. Vremea se strica tot mai mult, un frig pătrunzător cobora din munte în câmpie, iar eu îi dublam tăria urcând pantă după pantă. Nu m-am gândit niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]