4,781 matches
-
turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar când trag mâna pe strune, îi zic tot cu amărăciune și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sănătos, de-unde-mi vii și unde-ai fost ?» -«Vin soro din codru des, și am vint să te mai văz, Vin din codru încheiat, jendarii nu m-or aflat. Vin din codru înverzit, jendarii nu m-or găsit. Sora lui din grai grăia : -»Du-te frate nu mai sta, Că jendarii-s cât colea. Te-or prinde și te or pușca. Că și-asear-au fost în sat și de tine-au întrebat: N-ați văzut pe Andrei Budac? Dară ei nu te-au trădat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară, Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni 241. Pendularea aceasta între aducerea trecutului în prezent, dar și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei, constituind un laitmotiv al structurii eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți în zare/ De tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas de aur aerul tremurând/ Din iarbă florile-auzeam crescând 200. Asociat cu sunetul clopotului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scurs aproape două veacuri, răstimp în care mari și reputați lingviști, inclusiv prestigioși oameni de știință reprezentând Academia URSS, dar și reprezentanții Institutului de lingvistică al Academiei de științe a Moldovei, au respins hotărât, argumentat și definitiv statutul de limbă graiului basarabean. Și iată-l pe Stati încercând să reanime tezele staliniste (și "tătucul popoarelor" a fost, nu-i așa, lingvist!) în temeiul cărora s-ar legitima un popor (moldovenii) în temeiul unei limbi... inexistente. Întreaga înjghebare statală actuală obligă Chișinăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foc, ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cântă, Pe la vatra lor țăranii. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă-n ceruri Să ne spuie-n hram ș-acasă Veșnicele adevăruri. Nu veți plânge-atunci amarnic Că vi-i limba prea săracă. Și-ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar graiul Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
adevăruri. Nu veți plânge-atunci amarnic Că vi-i limba prea săracă. Și-ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar graiul Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent ! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vatră, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsați ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pământ, Să ne umple de istorii Și să muște din cuvânt ! Neamul românesc nu piere
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îl legau anii urmați la grădiniță și școala primară, incursiunile întreprinse cu fratele său, Constantin, și alți copii de seama lui pe potecile umbroase din Codrii Orheiului și Lăpușnei, clipele în care a primit și citit "abecedarul scris în dulcele grai românesc", dar și "serile în care mama termina mai repede treburile casei" și el o ruga "să citească fragmente din Amintirile lui Creangă și din nemuritoarele sale povești sau din basmele lui Petru Ispirescu", când avea să noteze el, ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei Îi era foame, și ea trebuia să mănânce și apoi depărtă pulpele ca să-și arate arătătorul printre buzele vaginului și să arate spre Laur și spre șlițul meu desfăcut, din care nu mai ieșea nimic. Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera orice limită a comunicării prin minunea mâinilor ei zbătându-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lungul și de-a latul acestui loc de verdeață. Steagul Revoluției va flutura prin toate orașele și cătunele piei jegoase de comuniști. Noi Îi vom stârpi, noi vom scăpa omenirea de ei, de toți absolut. O să le piară urma și graiul. Nimic nu mai e al lor, decât numai moartea. Toate orașele și așezările, ogoarele și animalele și fabricile, cât vezi cu ochii, toate-s ale noastre. Noi le-am făcut, noi suntem stăpânii acestui loc de verdeață, fiindcă noi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Preotul Gheorghe Ulea, era un om direct și dintr-o bucată... și, întrebă, cu vorbă repezită de nonconformist, așa cum îi era felul. „ Care, dracu, măi... ați luat tabloul ?!”, și, ne privi cu o pereche de ochi, care ne lăsară fără grai. Noi ne-am uitat unul la altul, cu semne de întrebare și uimire întipărite pe chip. Apoi, oprindu-ne privirea pe perete, am observat că unul din tablourile fruntașilor comuniști... lipsea. Dar, n-a trecut un sfert de ceas, că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă.. „.. Poati’ a faci Dumnezău o minuni, pân’ atunci, să mă înzdrăvenesc olecuță... olecuță, măcar, că, tari’ aș vini, măi..!”. Dorința lui atât de fierbinte, și neputința .. care se împleteau într-un chip atât de dureros, m au lăsat fără grai. Pe el nimic nu-l putea reține, decât doar boala care-l țintuia la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
totdeauna „apocrif” sau, până la urmă, voi reuși să mă răscumpăr printr-o moarte adevărată? Jurnal Cine știe dacă fragmentele astea vor fi citite vreodată de cineva? Cine știe care-i imaginea despre mine ce transpare, din rândurile scrise de ea, în acest grai rudimentar? Probabil chinurile mele, temerile mele, spaimele mele nu-și vor dezvălui niciodată zbaterea lor încâlcită. Poate că nuanțele ce ar trebui subliniate, ca să se arate complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
împrejur. Peștii din mozaic, cu gesturi aproape omenești, mi-au aprins mereu fantezia. Sunt foarte asemănători delfinilor pe care-i văd acum, aproape în fiecare zi, când stau pe plaja din Tomis. Aceste făpturi scot țipetele lor caracteristice - într-un grai fermecător și de neînțeles - făcându-mă să descopăr în mine aceleași senzații pe care le încercam de copil, atunci când mă uitam la peștii aceia vii din mozaic. Credeam că, de la o clipă la alta, vor ieși din marmoră ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
hrană și găzduire, folosind limba ce se vorbește în locul acela. Când am ajuns la Tomis, această problemă nu mi-a trecut prin cap, deoarece aici se folosesc atât greaca, cât și latina. Dar am putut să învăț destul de repede și graiul pestriț, un fel de interlect ce se vorbea pe străzile agitate din preajma portului. A fost mai greu să comunic cu locuitorii satului unde am hotărât să mă stabilesc. Ajutorul Aiei a fost aici hotărâtor. Fără ea n-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca un simbol de rafinament și civilizație care, cu siguranță, nu e nelalocul ei la Tomis, veche cetate grecească devenită, datorită schimburilor ei cosmopolite, un punct de întâlnire al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai răspândită, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Există și un dialect local, tomitese, limba afacerilor și a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile și e ușor de învățat. Se vociferează liber în piețe împotriva lui Augustus și a dictaturii lui, în ciuda prezenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
superficial al lui Iason și va ajunge să decadă într-o îngrozitoare stare de depresie. În scrisoarea adresată iubitului ei, din Heroide, Medeea se descrie ca o autoexilată, simțindu-se lipsită de patrie, de familie, de prieteni și vitregită de graiul matern. Prin această experiență asumată tragic, a ajuns să înțeleagă care-i prețul ce-a trebuit să-l plătească pentru înstrăinarea de tradiții și de toate legăturile de sânge de care altădată era strâns legată. În ceea ce privește motivele care o țintuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asta, ca să i se garanteze faima nesfârșită. Pesemne că - din același motiv - și eu va trebui să-mi agonisesc un mormânt dincolo de granițele cunoscute. Să dispar în limbul nemuritorilor. Aici, unde a trăit Medeea. Interdicție Geții se exprimă într-un grai aspru, asemănător latinei arhaice; poate că țin de același trunchi ca și al nostru. Limba lor are ceva genuin și spontan, ca și cum abia s-ar fi născut, odată cu lumea ce foiește vie în jur. Parcă se află încă în faza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Pentru mine, „patria” înseamnă mai ales limba mea, latina, pe care n-am trădat-o niciodată. Știu că ale mele carmina vor rămâne întru eternitate, și prin ele și limba în care sunt exprimate se va salva. Am învățat și graiul getic, scriind câteva versuri în onoarea celor ce m-au ospitat aici. Aia a scris jurnalul meu în această limbă, consemnând ultimele fapte din existența mea, gândurile și acțiunile ritualice din final. Ce anume este patria? Patria este, acum, casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asta? - priveam distrat o mulțime de peștișori ce se strecurau în chip miraculos printre pietre, de câte ori mă apropiam de apă. Deodată a apărut o pasăre care m-a lovit cu ciocul în cap, rănindu-mă până la sânge. Am rămas fără grai în fața acestei surprinzătoare violențe și-am alergat imediat către casă, unde Aia mi-a bandajat rana cu obișnuita ei grijă. Totuși, oricât s-ar fi ferit de privirea mea, am observat că era foarte înspăimântată, de parcă ar fi fost vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nopțile zvânturate ale capitalei și de femeile lacome și venale, doritor să se regăsească pe sine însuși printre vicisitudini și singurătăți. Îl regăsim deci în exilul său de la Tomis, localitate prizărită de la Marea Neagră, preocupat să asculte ritmuri, să învețe graiuri și rituri locale, și chiar doritor să se convertească, urcând treaptă cu treaptă până la stadiul de ales; Ovidiu al lui Mincu ajunge să îndeplinească supremul sacrificiu: să se lase ucis pentru a-și cuceri un loc pe lumea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]