3,639 matches
-
din proteinele funcționale β-celulare implicate în complexul mecanism insulinosecretor. Recent, Schwanstecher (182) face o sinteză a genelor posibil implicate în etiopatogenia T2DM, legate strict de defecte genetice în transcripția unor proteine funcționale aflate pe lanțul de evenimente existente între stimul (hiperglicemie) și efect (exocitoză). Analizând datele din literatură, el reușește chiar să cuantifice participarea a 4 gene, și anume: 4% calpain 10, 5% SNP-ul silent în codonul 759 al SUR1 (78, 85), 6,8% polimorfismul comun (Pro12 Ala) în receptorul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a canalelor KATP, însoțită de o discretă inhibiție a eliberării de insulină (90, 152, 182). 4.4. Teoria glucotoxicității Glucotoxicitatea este un termen introdus de Rosetti și col. în 1990 (176) pentru a desemna efectele adverse acute și cronice ale hiperglicemiei asupra structurilor și funcțiilor celulare. Termenul a fost repede adoptat, deși el este impropriu întrucât nu glucoza este toxică ci numai tulburările induse de creșterile glicemice anormale, mediate în cea mai mare parte de glicozilarea excesivă a proteinelor (89). Glucoza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
94). Pe lângă rolul energetic al glucozei, această moleculă are și alte funcții dintre care menționăm transcripția unor gene, modelarea răspunsului insulinosecretor de către stimulii neglucozici, reglarea sintezei de proinsulină și stimularea creșterii β-celulare. Teoria glucotoxicității a avut la bază constatarea că hiperglicemia cronică se asociază cu disfuncția β-celulară. Scăderea capacității insulinosecretorii este mult mai mare decât cea sugerată de scăderea masei β-celulare. Inducerea hiperglicemiei cronice prin perfuzie prelungită de glucoză la animal, trebuie să fie suficient de mare (efect de „prag” glicemic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
stimulii neglucozici, reglarea sintezei de proinsulină și stimularea creșterii β-celulare. Teoria glucotoxicității a avut la bază constatarea că hiperglicemia cronică se asociază cu disfuncția β-celulară. Scăderea capacității insulinosecretorii este mult mai mare decât cea sugerată de scăderea masei β-celulare. Inducerea hiperglicemiei cronice prin perfuzie prelungită de glucoză la animal, trebuie să fie suficient de mare (efect de „prag” glicemic) pentru a induce disfuncția insulinosecretorie. Pancreatectomia subtotală (50-84%) la animal nu produce diabet decât după perfuzarea timp de două săptămâni cu glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
50-84%) la animal nu produce diabet decât după perfuzarea timp de două săptămâni cu glucoză. Diabetul produs astfel persistă apoi și după întreruperea administrării glucozei. Disfuncția severă β-celulară este dovedită de imposibilitatea creșterii insulinemiei, prin administrarea acută de glucoză (92). Hiperglicemia cronică afectează deopotrivă răspunsul insulinic la glucoză, dar și la alte secretagoge. Afectarea acestui răspuns poate fi în sensul scăderii răspunsului sau, dimpotrivă, a creșterii lui (mai ales pentru unii aminoacizi, ca de exemplu arginina). Conform unei viziuni exprimate de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
alte secretagoge. Afectarea acestui răspuns poate fi în sensul scăderii răspunsului sau, dimpotrivă, a creșterii lui (mai ales pentru unii aminoacizi, ca de exemplu arginina). Conform unei viziuni exprimate de Unger și Grundy (201) cu aproape trei decenii în urmă, hiperglicemia poate fi atât rezultatul disfuncției β-celulare, cât și cauza ei. Disfuncția β-celulară secundară hiperglicemiei poate fi expresia insulinorezistenței periferice, exprimată și la nivelul acestor celule. Robertson (171, 172) vorbește de „desensibilizarea celulelor β” în T2DM, echivalentă cu scăderea capacității celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
creșterii lui (mai ales pentru unii aminoacizi, ca de exemplu arginina). Conform unei viziuni exprimate de Unger și Grundy (201) cu aproape trei decenii în urmă, hiperglicemia poate fi atât rezultatul disfuncției β-celulare, cât și cauza ei. Disfuncția β-celulară secundară hiperglicemiei poate fi expresia insulinorezistenței periferice, exprimată și la nivelul acestor celule. Robertson (171, 172) vorbește de „desensibilizarea celulelor β” în T2DM, echivalentă cu scăderea capacității celulelor β de a percepe prompt valoarea glicemică crescută și de a răspunde adecvat față de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și 28 mmol/l glucoză a demonstrat că eliberarea de insulină a fost mai mică decât cea a insulelor cultivate la o concentrație de glucoză de 5 mmol/l. Mecanismul celular de alterare a răspunsului β-celular la glucoză, indus de hiperglicemie, nu se cunoaște bine. S-a sugerat inițial că hiperglicemia poate produce o inhibare (down-reglare) a transportului glucozei în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insulină a fost mai mică decât cea a insulelor cultivate la o concentrație de glucoză de 5 mmol/l. Mecanismul celular de alterare a răspunsului β-celular la glucoză, indus de hiperglicemie, nu se cunoaște bine. S-a sugerat inițial că hiperglicemia poate produce o inhibare (down-reglare) a transportului glucozei în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de glucoză (GLUT4). Afectarea insulinosecreției se înregistrează numai față de creșterea glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celulei β a fost glucokinaza, care prezintă un paralelism funcțional (curbă doză/răspuns) cu capacitatea insulinosecretorie. În plus, defectul genetic al glucokinazei reprezintă substratul MODY2. Extinderea implicării glucokinazei în T2DM clasic nu are însă un bun suport faptic. Mai curând, hiperglicemia cronică poate modifica expresia genei glucokinazei și activitatea ei. Implicarea transportorilor GLUT2 a fost și ea propusă ca explicație, deși capacitatea obișnuită de transport a glucozei în celula β este de 50 de ori mai mare decât posibilitatea celulei de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
să menționăm că „teoria glucotoxicității” are o componentă „periferică” (în celulele care utilizează glucoza: adipocit, miocit, hepatocit, celule endoteliale) care se suprapune cu mecanismele „insulinorezistenței periferice”. La rândul ei aceasta este strâns legată de patogenia complicațiilor cronice vasculare în care hiperglicemia joacă un rol central. 4.5. Teoria lipotoxicității Conceptul lipotoxicității în celulele β a fost sugerat de frecventa asociere a diabetului cu obezitatea și dislipidemia. Ideea susținută de noi, că diabetul este în primul rând o tulburare a metabolismului lipidic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
lipidic, în special în cel legat de β-oxidarea acizilor grași în peroxizomi și mitocondrii (104). S-a sugerat că o scădere a expresiei PPAR?, împreună cu o creștere inadecvată a malonil-CoA, pot participa în inducerea reacțiilor lipo/glucidice β-celulare mediate de hiperglicemie ca substrat al glucolipotoxicității (104, 174, 194). Recent, Winzell și col. (209) aduce argumente solide pentru implicarea în lipotoxicitatea β-celulară a lipazei hormonsensibile. Hiperexpresia acestei enzime la sușe speciale de șoareci transgenici conduce la o alterare a secreției de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
15, 99, 102). Peroxiredoxinele (masă moleculară ~ 23 kD) sunt reductaze ale peroxizilor. Ele apar fie ca homodimeri, fie ca heterodimeri, legați cap-coadă prin legături disulfhidrice cisteinice. Sistemul peroxiredoxinelor poate fi up-reglat în caz de stres oxidativ, participând în protecția β-celulară. Hiperglicemia conduce la specii reactive de oxigen pe mai multe căi. Acțiunea lor negativă asupra celulei β se datorează capacității antioxidante scăzute a acestor celule. Radicalii oxizi au fost implicați în modelarea expresiei unor gene. Așa se explică prevenirea scăderii globale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
demonstrează necesitatea de a renunța la paradigma dihotomiei normotensiune hipertensiune arterială și a considera TA ca un factor de risc cardiovascular (14). Astfel raportul WHO din 2002, a concluzionat: ,,există din ce în ce mai mult tendința de a se renunța la termenii hipertensiune, hiperglicemie și hipercolesterolemie și atenția se îndreaptă de la valoarea țintă a acestor parametri la care se inițiază terapia, decisă teoretic, spre managementul distribuției continue a riscurilor care se intersectează și interacționează complex cu fiecare parametru: TA, glicemia, colesterolemia’’ (15). Cu toate
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
receptorilor -1: Scăderea contractilității miocardice; Deprimarea automatismului cardiac și bradicardie; Scăderea eliberării de renină; Scăderea lipolizei și a nivelului de acizi grași liberi. Efectele blocării receptorilor -2: Bronhoconstricție; Vasoconstricție; Reducerea glicogenolizei hepatice și musculare; Scăderea eliberării pancreatice de insulină și hiperglicemie; Contracția musculaturii netede la nivelul anumitor organe (de exemplu uter); 108 Reducerea tremorului la nivelul musculaturii scheletice. - blocantele se clasifică în funcție de mai multe proprietăți: Selectivitatea - neselective (Nadolol, Penbutolol, Pindolol, Propranolol, Timolol), care acționează pe ambele tipuri de receptori și cardioselective
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
în feocromocitom, cu o sensibilitate de 83% și o specificitate de 96% pentru diagnosticul bolii (53, 54). Cromogranina A prezintă valori crescute și în alte tumori endocrine, precum și în insuficiența renală, datorită retenței fragmentelor imunoreactive ale proteinei (55, 56, 57). Hiperglicemia este frecventă la subiecții cu feocromocitom și aproximativ jumătate din aceștia manifestă scăderea toleranței la glucoză. Diabetul zaharat este rar asociat cu feocromocitomul. Valorile LDH seric sunt adesea crescute (51). În 15-20% din cazuri, subiecții diagnosticați cu feocromocitom prezintă litiază
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
Înainte de a detalia activitatea științifică, pe secții de specialitate, se cuvine să consemnăm faptul că, filiala USSM Vaslui a fost condusă, de la 129 hemoragice până atunci în tratatele de specialitate. Perturbările metabolice sunt cvasiconstante, interesând îndeosebi metabolismul glucidic și lipidic (hiperglicemia de stress și acidocetoza), ca și suferința de organ mai bine exprimată la nivelul ficatului, pancreasului, rinichiului și sistemului nervos. 2. „Tumorile retroperitoneale primitive” autor dr. Constantin Liviu Panainte, secția Chirurgie compartiment Urologie, coordonator științific prof. dr. Vasile Strat, susținută
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
secreția internă a pancreasului și pe care le reproducem pentru acuratețea și claritatea lor: 1. Dacă la un animal diabetic prin ablația pancreasului se injectează în vena jugulară un extract pancreatic se constată: a. diminuare sau chiar supresie pasageră a hiperglicemiei și glicozuriei; b. diminuare considerabilă a ureei sangvine și urinare; c. diminuare notabilă a acetonuriei; 2. Efectul extractului pancreatic asupra glicemiei variază în funcție de intervalul de timp de la injectare și de cantitatea extractului administrat. 3. Dacă la un câine normal, adică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și de cantitatea extractului administrat. 3. Dacă la un câine normal, adică nediabetic, se injectează în jugulară extract pancreatic, se observă o scădere sensibilă a glicemiei, a ureei sangvine și a ureei urinare. 4. Asemenea efecte, în special cele asupra hiperglicemiei și glicozuriei diabetice nu sunt produse: A nici de injectarea de ser fiziologic; B nici de injectarea unui alt produs de organ; C nici de injectarea intrarahidiană de nucleinat de sodiu producând un acces febril. Aceste concluzii, urmare a unor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de microbi) etc. DERMATOZĂ: numele generic al bolilor de piele, la care predomină leziunile degenerative. DIABET: boală caracterizată prin neputința totală sau parțială a organismului de a utiliza zahărul (glucidele) din alimentație. Deficiența determină creșterea cantității de zahăr În sânge (hiperglicemie). Zahărul se elimină prin urină (glicozurie), bolnavului fiindu-i mereu foame (polifagie), iar pentru eliminarea zahărului nefolosit, pentru dizolvarea lui, bea multe lichide (polidipsie). DIAFOREZĂ (transpirație): proces de eliminare a sudorii prin piele. Variază În funcție de individ, vârstă, stare patologică etc.
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
sangvin miocardic. Disfuncția endotelială documentată atât în T1DM cât și în T2DM contribuie la alterarea adaptării fluxului coronarian la nevoile de moment. Pacienții diabetici au o rezervă coronariană redusă comparativ cu nediabeticii, chiar în condițiile absenței bolii coronariene. În plus, hiperglicemia acută poate să determine alterarea răspunsului vasodilatator de origine endotelială, așa cum s-a arătat la voluntarii sănătoși. Se poate deci presupune că hiperglicemia din diabet contribuie și ea la alterarea răspunsului adaptativ al rezervei coronariene, la apariția disfuncției diastolice și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
diabetici au o rezervă coronariană redusă comparativ cu nediabeticii, chiar în condițiile absenței bolii coronariene. În plus, hiperglicemia acută poate să determine alterarea răspunsului vasodilatator de origine endotelială, așa cum s-a arătat la voluntarii sănătoși. Se poate deci presupune că hiperglicemia din diabet contribuie și ea la alterarea răspunsului adaptativ al rezervei coronariene, la apariția disfuncției diastolice și la lipsa răspunsului hiperkinetic la ischemie. Iată un motiv suficient de bun pentru obținerea unui control glicemic optimal în scopul reducerii evenimentelor cardiovasculare
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de acizi grași pot favoriza apariția de leziuni miocardice ischemice, prin mecanisme legate de efectul lor de inhibare a utilizării glucozei, atât în timpul ischemiei cât și în reperfuzie. În concluzie, disfuncția metabolică este întreținută și de mediul metabolic din DZ: hiperglicemia pe de o parte, iar pe de altă parte creșterea acizilor grași liberi care promovează consumul crescut de oxigen. Din metabolismul acizilor grași rezultă un număr de intermediari care se acumulează intramiocitar și favorizează apariția unor tulburări de excitabilitate și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de plecare al afectării angiopatice în DZ. Dacă disfuncția endotelială care este prezentă atât la diabetici, cât și în stadiu prediabetic reprezintă un continuum, atunci orice mecanism celular care operează în absența valorilor glicemice ridicate ar putea fi agravat de hiperglicemie, iar dacă disfuncția endotelială și apariția DZ sunt legate, se poate presupune că cele două entități ar putea fi generate prin mecanisme comune (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 37, dedicat disfuncției endoteliale în diabetul zaharat). 2. HIPERTENSIUNEA
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
la vârsta de 35-55 ani. În contrast cu boala microvasculară din DZ, afectarea macrovasculară pare să preceadă momentul debutului DZ și a fost evidențiată în stadiile prediabetice, în care doar nivelurile glicemice postprandiale sunt crescute. Există numeroase studii care au demonstrat relevanța hiperglicemiei postprandiale pentru apariția precoce a aterosclerozei. Astfel, în studiul Honolulu Heart Study (49), s-a observat creșterea mortalității și a incidenței infarctului miocardic paralel cu creșterea nivelurilor glicemice înregistrate la o oră după încărcarea cu glucoză. Studiul Whitehall a demonstrat
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]