3,648 matches
-
dat de necaz și, prins asupra faptului, n-ar fi avut posibilitatea de a se apăra. Nu cumva ești și tu o iscoadă a Papei? îl întrebă prin surprindere Tommaso într-o zi pe evreu. Iar el izbucni iar în hohote de râs. Tommaso a fost pus în chilia lui să postească cu apă și pâine, apărat la ușă cu strășnicie. Fusese înștiințat că dacă va mai încălca normele, va fi îndepărtat din mânăstire. Printre acele norme era și interdicția de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui mă piteam în el, fără însă a-i cere voie stăpânului sau paznicului. Călugării, așa cum știți, dispun de iscoade în tot locul. Râdea în hohote, își ștergea bărbia și își continua vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
luat una din mese și i-ar fi trântit-o în cap acelui nemernic ce cuteza să pună la îndoială relatările sale. Se mărgini doar să-l fulgere cu privirile. Se uită atent la el, după care izbucni într-un hohot zgomotos de râs ce-i trezi din mâhnire pe cei de față: toți simțiseră nerușinarea batjocurii și iritarea călugărului. Tommaso își continuă vorba ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic, totuși își permise o mică aluzie precum că și domnii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
activitatea prietenilor lui Tommaso, care se temeau să nu fi fost iscoade. Meșterul Attilio i se adresă unuia și-l întrebă ce-i făcuseră să vină tocmai prin acele locuri de pierzanie: Ca să ne-ncercăm norocul zise tipul și, auzind hohotul de râs al bătrânului, adăugase: Omul pleacă unde îl duc picioarele, și uneori nu știe nici măcar dacă picioarele sunt cele ce pășesc. Răspunsul, răspândindu-se din loc în loc, fusese interpretat în cele mai felurite chipuri. Frica plutea în aer și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și momentele atacurilor, formațiunile și chiar și numele multora dintre ei. Firește, fra' Tommaso fusese denunțat drept căpetenia răscoalei. Visul tău, Călugăre, a fost cel al unui dobitoc; voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte spurcate, niște viermi. Ei însă dau rod, se înmulțesc. Va sosi clipa în care acești viermi o să vă cotropească paturile, șeile cailor, arătându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce se tăvălea și imita grohăitul porcului, cotcodăcitul găinilor. Călugărul acela era nebun dacă se purta în halul ăla. Și s-au dus să informeze mai departe. Hohotele de râs ale lui Tommaso îi trezeau pe cei închiși și pe cei de pază în toiul nopții. După care, cu glasul lui puternic, baritonal, tuna: Știința poeziei va demonstra canaliilor din Sfânta Inchiziție că legile lui Dumnezeu sunt mult
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu digresiuni care la momentul potrivit se împleteau pentru a se redeschide apoi într-o explozie de alte argumente, toate vrând să demonstreze cată superficialitate exista în acea înscenare, câtă vulgaritate se dovedea prin cumpărarea martorilor. Vreți să râd în hohote? Ei bine, am să râd. Cum ați putut să credeți că aș fi putut vreodată să ajung eu până la curtea Regelui? Numai gândul acesta ar trebui să vă aducă în starea în care mă aflu eu acum; voi ar trebui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spună totul; zicea să fie chemat judecătorul de serviciu, ce părea să se aștepte la așa ceva, dată fiind iuțeala cu care sosea: începea să vorbească, făcând o lungă introducere despre nevoile lumii și egalitatea între oameni, după care izbucnea în hohote de râs de-l treceau lacrimile, spre mânia cu greu de stăpânit a inchizitorului. Aceste scene îi alimentau plăcerea sarcasmului și-l încurajau și mai mult să reziste, dar autoritățile au decis să-l supună torturii "calului de lemn" sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu. Temnicerii dădură înapoi făcându-și semnul crucii; au închis repede gratiile și pe-aici ți-e drumul: Le e teamă tuturor de Belzehut. Râdea, de data asta în hohote, văzând că i-a băgat în toți sperieții și pentru a-și fi dovedit sieși că puterile iadului îi sunt alături". Când gardienii au revenit, l-au găsit pe Tommaso dormind adânc. L-au iscodit îndelung; ochii nu-i scoteau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
noi a devenit o sursă rentabilă, să-l lăsăm deci să se perpelească și să ne furnizeze contribuția proprie, fiindcă sunt ani buni de când îi asigurăm un loc de dormit și o farfurie de mâncare. Cu aceste cuvinte, cu un hohot de râs batjocoritor, adunarea luă sfârșit și lui Tommaso i-a fost comunicată sentința definitivă. Perucile au cedat spuse Tommaso cu glas tare i-am tras pe sfoară în toți acești ani, ducându-i de zgardă. Atunci când Mario del Tufo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Swallow fiind unicul dintre ceilalți care nu Îl citise, când, brusc, Howard a izbit masa cu pumnul, și-a proiectat falca În afară la o Înălțime de șase picioare deasupra mesei și a strigat: Hamlet! Am izbucnit cu toți În hohote, firește, dar nu mult am râs, fiindcă s-a dovedit că nu era câtuși de puțin hazliu. De fapt, nu era un banc, Howard a recunoscut că văzuse filmul lui Lawrence Olivier, dar a repetat cu Încăpățânare că n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
după cele ce spun,/ Nu știți cine sunt?"(Cel viu) Reconstruind, însă, elemente al liricii congenerilor săi, precum Nichita Stănescu, Ana Blandiana scrie versurile a căror apropiere de A doua elegie 140 a lui Nichita Stănescu este tulburătoare: "În fiecare hohot/ Un zeu se dezvăluie/ Umflându-și faldurile/ Hainei lui largi prin văzduh/ Sunt atâtea feluri de zei/ Pe pământ,/ Încât nu vom prididi niciodată/ Să plângem sau să râdem destul/ Pentru a-i scoate din ascunzători./ De râs sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
faldurile/ Hainei lui largi prin văzduh/ Sunt atâtea feluri de zei/ Pe pământ,/ Încât nu vom prididi niciodată/ Să plângem sau să râdem destul/ Pentru a-i scoate din ascunzători./ De râs sau de plâns,/ Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Hainei lui largi prin văzduh/ Sunt atâtea feluri de zei/ Pe pământ,/ Încât nu vom prididi niciodată/ Să plângem sau să râdem destul/ Pentru a-i scoate din ascunzători./ De râs sau de plâns,/ Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul care, mai presus de Eminescu, de Blaga, de Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintre cele mai normale... mai omenești... ca să le spun așa... (se întoarce concomitent cu Mina și se privesc intens; după cîteva clipe, Mina, numai ea, aude următoarele replici: Iartă-mă, mi-e rău. Nu cumva ești însărcinată? Ce? (rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul ăsta prostesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic) Nu țipa că le strici tihna vecinlor. (următoarele două replici ale lui Alex se vor spune rîzînd, pînă la hohote, inclusiv de plâns) Auzi, papa, culmea culmilor, vecinii ăștia m-au scăpat de frică. Mi-e frică de ei, dar m-au scăpat de frica de tine, înțelegi. Și ăsta e un eveniment epocal al zilei. Recunoaște. Mihai: (Mariei) Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav:...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și eu am visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri pentru "Alli En gros"! Și asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing gum gumă, cofee cafea, cigarettes țigări...! Dar asta nu-nseamnă să cer
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Scrisă cu inteligență și sensibilitate, seduce prin replica promptă, ambalată fie într-un umor subtil, de calitate superioară, fie într-un dramatism cutremurător, într-un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu o filosofie a îndoielii și suferinței. Hohotul se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un umor subtil, de calitate superioară, fie într-un dramatism cutremurător, într-un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu o filosofie a îndoielii și suferinței. Hohotul se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în scenă, Gh. P. doi rămîne lîngă scenă, mimează că bate la ușă și, simulat, spune cioc-cioc-cioc...) Hai, tovarășe Paleu, intră..., intră... (pe scena care urmează, ambii actori vor apela la textul scris, vor comenta ceea ce spune prin zîmbete, tăceri, hohote de rîs) Gh. P. doi: (frămîntîndu-și basca în mîini) Să trăiți...! Gh. P. unu: (își ia șapca de pe scaun și și-o pune pe cap) (îl întîmpină) Mie să nu-mi spui să trăiți..., că... ce-s eu?, general..., colonel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să spui? (din clipa asta, Obiectiv nr., Dosar nr. și Sursa dublă ajung față în față, vor striga unul la altul niște reproșuri, învinuiri, rostite într-un limbaj ininteligibil) Plutonierul: (ajuns la masa lui, își face pasiența și rîde în hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-o geografie cu contururi ferme, dar sustrase timpului, evocarea este nostalgică, exprimând dorul de călătorie; mișcarea interioară, neliniștea întreținută de instinctul mi-grației este sugerată de instabilitatea peisajului, echivalent simbolic al naturii interioare. De aceea, poetul cântă "migratoarele păsări", "hohotul vântului", "valurile întunecate și sumbre", semne ale instabilității, lumii fenomenale, cu destinul căreia se identifică. Nomadismul acesta este consecința unui atavism, urmarea unei comunicări cu un "dincolo" al strămoșilor, situație ce continuă cunoscutele experiențe similare eminesciene sau blagiene: "Glasul acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împreună. "Cosmosul meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]