3,912 matches
-
Se stinge din viață în 1971, la București. Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
creat coperta revistei, a desenat din greșeală masca lui Wolverine diferit, cu niște căști mai largi. Lui Dave Cockrum i-a plăcut modificarea făcută de Kane (considerând-o a fi asemănătoare cu masca lui Batman) și a integrat-o în ilustrațiile sale pentru povestire. Cockrum a fost și primul artist care l-a desenat pe Wolverine fără mască, iar coafura lui distinctivă a devenit un semn marcant al personajului. A urmat o reapariție a seriei "X-Men", începând cu "X-Men" #94 (din
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
încearcă să abordeze o grafică cât mai realistă că în alte jocuri Vâlve bazate pe Source engine, cum ar fi "Half-Life 2", "" și "". În locul la această, jocul are o abordare mai stilizata, similară desenelor animate, "influențată în mod considerabil de ilustrațiile comerciale incipiente de la 20 century." Efectul este obținut cu ajutorul unei tehnici de randare și luminozitate specială, creată de Vlave, aceasta folosindu-se în mod considerabil de Phong shading. Comentariile dezvoltatorilor din joc sugerează că o parte a motivului pentru care
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
banu Lehanot"(1996),împreună cu desenatoarea Rutu Modan, apoi "Ulițele mâniei" (Simtaot Hazaam") (1997), cu desene de Asaf Hanuka. În anul 1999 cinci din povestirle sale au fost traduse în engleză și adaptate pentru benzi desenate sub numele comun "Jet lag". Ilustrațiile au aparținut celor cinci membri ai grupului "Actus Tragicus". În 1998 a publicat o nouă culegere de nuvele intitulată "Colonia de vacanță a lui Kneller". Povestirea cu acelaș nume, cea mai lungă din volum, relatează despre un tânăr care se
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
de Herbert Greenhough Smith din 1891 și până în 1930, iar ultimul său director a fost Douglas Edward Macdonald Hastings, eminent corespondent de război. Povestirile cu Sherlock Holmes scrise de Arthur Conan Doyle au fost inițial publicate în "The Ștrand" cu ilustrații realizate de Sidney Edward Paget au fost publicate. Odată cu Câinele din Baskerville, român publicat în foileton și care marca revenirea lui Sherlock Holmes după dispariția să în Cascadele Reichenbach - vânzările au doborât toate recordurile. Cititorii au stat la coadă în fața
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
a Mării Britanii - care a fost elevă pictorului peisagist William Leighton Leitch - a autorizat publicarea unuia dintre desenele sale făcute pentru unul dintre copiii săi. Pe langă multele povestiri de toate genurile (polițiste, romantice, de aventuri, de anticipație etc.) și ilustrații, "The Ștrand" a fost, de asemenea, cunoscută ca una dintre primele reviste care au publicat jocuri logice, în rubrică "Perplexități", realizată la început de Henry Dudeney. Dudeney a introdus multe concepte noi în lumea jocurilor de tip puzzle, inclusiv primul
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
Puzzle-ul a primit multe denumiri, cea inițială fiind The Little Pigley Fărm. El este de asemenea cunoscut că Dog's Mead, Little Pigley, Little Piggly Fărm, Little Pigsby, Pilgrims’ Plot sau Dog Days. Coperta desenată a revistei, cu o ilustrație a părții de est a străzii Ștrand către Biserică St Mary-le-Strand și cu titlul suspendat pe firele de telegraf, a fost opera artistului și designerului victorian George Charles Haité. Ilustrația copertei inițiale prezenta o placă stradală cu numele Burleigh Street
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
Plot sau Dog Days. Coperta desenată a revistei, cu o ilustrație a părții de est a străzii Ștrand către Biserică St Mary-le-Strand și cu titlul suspendat pe firele de telegraf, a fost opera artistului și designerului victorian George Charles Haité. Ilustrația copertei inițiale prezenta o placă stradală cu numele Burleigh Street, sediul inițial ale birourilor revistei. Literele de pe placă în designul lui Haité au fost ulterior schimbate când Newnes a mutat adresa revistei pe Southampton Street. O variantă a aceluiași design
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
compune poeme epice: „Rahel" și „Leviim", nuvele și două romane istorice „Megilat Hanania" (Ruloul Hananiei) și „Maase HaNezira" (Legenda Exilatului), despre Judith și Olofern. În anul 1913, la editura Moria din Odesa, a apărut o colecție de legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese la Tel Aviv. Este preocupat de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de cântece populare. În anii 1922 - 1924 locuiește în Germania. După moarte în anul 1949 apar operele alese ale lui Ben-Țion sub îngrijirea și cu ilustrațiile fiului acestuia Nahum Gutman. Un bulevard din capitala Israelului poartă numele lui scriitorului. Printre nepoții lui Ben-Țion se numără:
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
proprie în anul 1959) până în ziua de astăzi. Anii 1934-1935 i-a petrecut în Africa de Sud , unde a scris prima sa carte pentru copii și adolescenți "Be Eretz Lobengulu Meleh Zulu", (In țara lui Lobengulu, regele Zulu) care a apărut cu ilustrații proprii. La Johannesburg, Cape Town și Durban au avut loc expoziții personale ale pictorului. Din acest timp Gutman își ilustrează cărțile proprii. Astfel ulterior u apărut: "Beatris o Maasè shethilató Hamor vesofó Arie Dorés"( Beatrice, sau o poveste care a început
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
Richard Darwin Keynes (n. 14 august 1919 - d. 12 iunie 2010) a fost un fiziolog englez. A fost unul din strănepoții lui Charles Darwin și a editat relatările și ilustrațiile referitoare la călătoria pe Beagle a marelui naturalist. A adus contribuții în domeniul neurologiei și anume în studiul transmiterii impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor. A descoperit o metodă de cercetare fiind primul care a utilizat, ca element de marcaj
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
DRAM modernă poate fi alcătuită din mii de celule în lățime/lungime.) Liniile lungi care conectează fiecare linie sunt cunoscute ca linii de cuvinte. Fiecare coloană este compusă din două linii de bit, fiecare conectată la fiecare celulă din coloană. (Ilustrația din dreapta nu include acest detaliu important.) Sunt cunoscute în general ca și liniile de bit de + și -. Un amplificator de sens este o pereche de legatură - inversoare conectate între liniile de bit. Primul inversor este conectat de la linia bitul de
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
una suedeză în 1987, una germană în 1992 și 2001 și o retipărire canadiană a ediției englezești, în 2008 . În 1979 Marvel Comics a publicat o nouă ediție a "Mașinii timpului", ca Nr.2 al seriei "Marvel Classic Comics", cu ilustrațiile foarte apreciate ale lui Alex Nino. Începând din aprilie 1990 Eternity Comics a publicat o adaptare a "Mașinii timpului" în trei numere, textul fiind realizat de Bill Spangler, iar ilustrațiile de John Ross. Această adaptare a apărut și sub forma
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
timpului", ca Nr.2 al seriei "Marvel Classic Comics", cu ilustrațiile foarte apreciate ale lui Alex Nino. Începând din aprilie 1990 Eternity Comics a publicat o adaptare a "Mașinii timpului" în trei numere, textul fiind realizat de Bill Spangler, iar ilustrațiile de John Ross. Această adaptare a apărut și sub forma unui roman grafic în 1991. Deși în romanul original nu apare nicăieri numele călătorului temporal, alte surse i-l prezintă. O teorie populară, încurajată de filmul "Time After Time" și
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
se numește un ansamblu de motive decorative pe bază de arabescuri și de împletituri geometrice, puse în valoare cu aur și argint, care apar pe vechile manuscrise, în special ilustrațiile în culori vii ale manuscriselor medievale. Anluminurile, denumite și "iluminări", sunt acele ilustrații într-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale, de toate felurile. Picturile într-un manuscris sunt numite "“miniaturi”", fără nici o legătură cu mărimea acestora. În sensul picturii
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
un ansamblu de motive decorative pe bază de arabescuri și de împletituri geometrice, puse în valoare cu aur și argint, care apar pe vechile manuscrise, în special ilustrațiile în culori vii ale manuscriselor medievale. Anluminurile, denumite și "iluminări", sunt acele ilustrații într-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale, de toate felurile. Picturile într-un manuscris sunt numite "“miniaturi”", fără nici o legătură cu mărimea acestora. În sensul picturii, denumirea miniatură derivă din verbul latin “miniare”, care însemna "a colora cu oxid
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
plan asemănător celui al bisericii Mănăstirii Dobrovăț sau al bisericii de la Volovăț. În prezent, Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Ștefănești, în forma ei actuală, este datată de specialiști ca fiind construită în anul 1640. Primul studiu despre această biserică (însoțit de ilustrația necesară) a fost realizat de către Gheorghe Balș și Radu Bolomey și a fost publicat în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice în anul 1926. Noi studii care au adus o serie de completări la istoricul acestei biserici au fost realizate aduse de către
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
Phillip Evans. Charles Bronson interpretează personajul Strock, eroul fără voie care ajunge să îl admire pe Robur, dar nu îndeajuns pentru a-l lăsa să-și ducă planul la îndeplinire. Este păstrat numele "Albatros", deși descrierea din roman și primele ilustrațiile sugerând o navă cu puntea netedă, care are catarge cu elice în locul pânzelor este înlocuită cu un design contemporan asemenător unui dirijabil sau aparat aerian clasic, având, totuși, catarge cu elice. Vasul este descris în carte ca fiind o "„mașină
Robur Cuceritorul () [Corola-website/Science/321237_a_322566]
-
cel care a scris "Contele de Monte-Cristo" în 1844. În ciuda diferențelor dintre ele, cele două romane prezintă elemente comune: ungurul evadează dintr-o închisoare austriacă, se îmbogățește și se răzbună pe diferitele persoane a căror victimă a fost. Cele 111 ilustrații prezente în roman îi aparțin lui Benett. În anul 1867, în Trieste, Sarcany și Zirone, doi oameni fără căpătâi, interceptează un mesaj codificat atașat de piciorul unui porumbel. Prin intermediul acestuia, ei descoperă un complot pentru eliberarea Ungariei de sub jugul austriac
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
a recitit două relatări despre țările nordice apărute în "Le Tour du monde" sub titlul: "Voyage dans les États scandinaves", prima aparținându-i lui Paul Riant, iar a doua lui M. de Saint-Blaise. De altfel, el i-a semnalat editorului ilustrațiile articolelor pentru ca George Roux să se poată inspira: "Pentru "Le numéro 9672", tot ce ține de Rjufankos, ținutul norvegian și costume se găsește în "Le Tour du monde", 1860 - semestrul al doilea, "États scandinaves", 1861 - primul semestru și 1862 - al
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
de Jules Verne, restul capitolelor fiind opera fiului său, Michel Verne. Această carte a apărut inițial în foileton și a fost publicată în 1919, după moartea lui Jules Verne. Romanul relatează o expediție în Africa, în regiunea buclei fluviului Niger. Ilustrațiile carții sunt realizate de Gilbert Roux. Romanul începe cu un jaf care are loc la Banca Centrală din Londra. Atacul poartă semnele distinctive ale unuia dintre fiii lordului Buxton Glenor, administrator al băncii. Suspectul, Robert Lewis Buxton, dispare din scena
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
1864 - 20 februarie 1865 și Deșertul de gheață (în ) apărut între 20 martie 1864 - 20 februarie 1865. Ediția "in octavo" a fost pusă în vânzare pe 26 noiembrie 1866, sub titlul "Voyages et aventures du Capitaine Hatteras". Cele 150 de ilustrații ale cărții au fost realizate de Édouard Riou. În 1855, Jules Verne a publicat în "Musée des familles" o nuvelă intitulată "O iarnă printre ghețari", conținând câteva elemente care vor apărea ulterior în roman. O primă versiune a "Căpitanului Hatteras
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
care vor apărea ulterior în roman. O primă versiune a "Căpitanului Hatteras" a apărut între 1864 și 1865 sub forma a două romane separate: "Englezii, la Polul Nord" și "Deșertul de gheață". Jules Verne a remaniat ulterior povestea, au fost adăugate ilustrațiile lui Riou, iar romanul a fost reeditat în decembrie 1866. Versiunea definitivă a apărut în seria "Călătorii extraordinare". Deși a fost prima carte a seriei, pe ea apărea numărul 2. Trei cărți ale lui Verne din perioada 1863-1865 ("Cinci săptămâni
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
în vreme ce Miller a fost producător executiv și consultant. Filmările s-au realizat în majoritatea lor folosindu-se tehnica suprapunerii "chroma key", o tehnică de suprapunere a imaginilor în care culoarea uneia sau o porțiune cromatică este îndepărtată, pentru a replica ilustrațiile benzilor desenate originale. Regele Leonida (Gerard Butler) conduce 300 de luptători spartani într-o bătălie împotriva „Regelui Regilor” și „Împărat Divin” persan Xerxes (interpretat de Rodrigo Santoro) și a armatei sale de mai bine de un milion de soldați. Pe măsură ce
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]