3,648 matches
-
de a-l făuri din explorarea tuturor resurselor, nu doar a celor identificate în situații sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele de la nivel lingvistic. I. L. Caragiale are și incontestabilul merit de a fi realizat o primă ilustrare în literatura română a umorului negru. Povestirea orientală Pastramă trufanda bazată pe o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
creatural din Năpasta, O făclie de Paște sau Păcat"2, sau cea de "realism ironic"3 propusă de V. Fanache, sunt în măsură să satisfacă progresiv nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea presupusă de stilizarea extremă. Atunci când plasa universul estetic caragialian sub semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin prisma realismului tipologic, întrucât sintetizează și trăsături ale unui tip social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici mai puțin, pretinde că i-ar fi dictat "jumătatea actului întâi și tot actul doi"44 din O noapte furtunoasă. În cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aceea trebuie să eliminăm dintre noi toate uscăturile, să facem toate jertfele, ca astfel să întemeiem în România nouă și mare o epocă de cinste, libertate și dreptate!...99 Satira politică pe coordonatele impuse de Caragiale cunoaște o viguroasă ilustrare prin piesa lui George Mihail Zamfirescu, Schimbarea la față, scrisă în 1938 în variante cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail Zamfirescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel al familiei burgheze care se complace în iluzoria stare de respectabilitate ascunzând un fundament profund imoral. Din cele spuse în capitolul consacrat tipologiei, rezulta deja caracterul de neocolit al reperului caragialian în tratarea acestei teme, precum și relativa bogăție de ilustrări în acest sens. Ar trebui adăugate câteva alte exemple. Astfel, la Tudor Mușatescu, în afară de situația adulterinilor din piesa Escu, ar fi de amintit cazul personajului Andronache Manolescu din schița Puțină filozofie, care pare o explicitare fără prejudecăți a motivațiilor care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului bucureștean la Damian Stănoiu, în romanul Camere mobilate (1933), prin combinarea hipotextelor ușor de recunoscut Caut casă, Proces-verbal, De închiriat. Romanul urmărește practic odiseea chiriașului Liță Soare, un tip de inofensiv picaro modern, care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza unor "etimologii populare"119 precum ,,renumerație", "scrofulos", "lege de murături", ,,fidea", ,,cioclopedică" etc., sau în cele provenite din "hiperurbanisme"120 precum ,,famelie", "nifilist", în neologisme neasimilate de tipul ,,adrisant
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avertismente anonime sunt suficient de grăitoare în privința imoralității situațiilor, a jocului de măști permanentizat și mai ales a caracterizării personajelor. Limbajul oglindește și în cazul acestora lipsa de instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul nuvelei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se va întâmpla în unele farse tragice (Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67. Încifrarea presupune aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila" cu care, fără să asimileze, doar fragmentează și "insalivează" o materie primă nerafinată, esență de cunoaștere pură, cât și alegoria rolului de intermediar al dascălului, capabil doar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodiere 86 a triunghiului conjugal ca motiv literar și implicit, al celui de factură caragialiană. Trebuie să observăm, însă, că în mod deloc întâmplător, o asemenea împovărare a greșelii infidelității cu nefirescul ce caracterizează obiectul pasiunii, cunoaște o primă notabilă ilustrare în literatura română chiar la Caragiale, în nuvela Păcat, pe care Urmuz probabil că a citit-o. Remanența unei astfel de lecturi poate fi responsabilă pentru această urmă textuală din palimpsestul urmuzian, reperabilă astfel, la nivel de aluzie de factură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul în liniște și pentru a scăpa de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absolut la loterie, presupune reacții diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru genul scurt și foarte scurt, de la schițe și "momente", la comprimatele Cronici, Felurimi, Instantanee, Gogoși, Zig-Zag-uri, Anecdote, etc., formând "o singură carte mozaic"11, este la Caragiale o ilustrare a unui "fragmentarism avant la lettre"12. Observația îi aparține chiar lui Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul I. L. Caragiale, Momente și schițe (1993), fapt ce vorbește de la sine despre cunoașterea și însușirea sugestiei scripturale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noțiuni, deoarece componentele centrale ale celei din urmă tipologia, tematica și expresia artistică particularizează, de fapt, într-o manieră decisivă, clasele mai generale ale comicului de caracter, de moravuri și de limbaj, astfel încât am putut demonstra că foarte multe dintre ilustrările literare românești ulterioare sunt debitoare viziunii caragialiene, constituind, în mod semnificativ, reiterări ale emblemelor acesteia. În acest sens, fie că am avut în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Constanța, 2003, p. 78. 194 Eugen Ionescu, Eu, Editura Echinox, Cluj, 1990, p. 134. 195 Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010, p. 280. 196 Reținem, pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evenimente importante cu unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Împletituri din paie de orez și fibre tari, candelabre din fragmente de scoici mari, obiecte din carapace de broască țestoasă, cusături demonstrând pricepere și bun gust. Arta populară, de o mare varietate de la o regiune la alta, are ca dominantă ilustrarea legendelor, realizate În lemn, piatră, figuri de idoli, decorații zoomorfe cu șerpi, dragoni, păsări fantastice, transfigurate În imagini simbolice. Duminicile se desfășoară, aici, spectacole folclorice de dansuri și cântece, care aduc În fața sutelor de vizitatori frumusețea melosului popular filipinez din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cultura laică care este în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care nu este la fel de vie și de răspândită. Se constată însă și o „recuperare” a literelor seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și propagării credinței. Evul Mediu este totodată perioada care consacră definitiv ideea de literatură scrisă (manuscrisă). Una din notele dominante ale literaturii medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
extreme stațiuni de lux și stațiuni destinate elevilor, de exemplu. Diferențele de amenajare între aceste două extreme sunt vizibile. Amenajări particulare apar și ca urmare a diferențelor de climă, folosirii materialelor de construcție locale, specificului cultural. Recurgerea la modelare, la ilustrarea unui stereotip al dezvoltării stațiunilor, este utilă prin existența unui punct de reper atât în evaluare, cât și în propunerea unui nou plan de amenajare a stațiunilor. Infrastructura Căile de acces specifice unei stațiuni de litoral pot fi caracterizate prin
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
și probe de evaluare variate și în număr suficient. Am dat exemple de probe orale, probe scrise-fișe de lucru, activități practice, teme în clasă activități individuale sau colective, pe grade diferite de nivel. Lucrarea „Modele de strategii evaluative”este o ilustrare a modului cum am înțeles reforma curriculară - drept cunoaștere, aplicare și aplicativitate . REPERE METODOLOGICE PENTRU EVALUAREA REZULTATELOR ÎNVĂȚĂRII LA MATEMATICĂ Proiectarea activității didactice include un ansamblu de operații de elaborare și organizare anticipativă a obiectivelor, conținutului, strategiilor de predare-învățare, a
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]