3,662 matches
-
fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea unuia singur. Mai mult decât atât, chiar dac] ne opunem sugestiei de a cumulă interesele tuturor, se știe faptul c] perspectivele deontologice nu trateaz] interesele în mod imparțial; altfel ar însemna că interesul fiec]ruia dintre cei cinci s] fie evaluat în funcție de interesul unuia singur. E ca si cum ni s-ar cere s] d]m cu banul de cinci ori pentru că interesele fiec]ruia dintre cei cinci s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]u cuiva pentru a diminua num]rul crimelor nejustificate s]vârșite de c]tre cei ale c]ror motivații sau caractere nu sunt inferioare din punct de vedere moral fâț] de ale noastre. Au fost aduse numeroase critici poziției imparțiale consecințialiste pe motivul c] acestea afecteaz] sau diminueaz] libertatea individului. Atâta vreme cât aspir]m la o viat] în virtutea propriilor noastre principii, nu putem trata interesele, planurile și preocup]rile personale de pe o poziție de neutralitate, ca și când ele s-ar num]ra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individului, care are posibilitatea de a filtra totul prin propriul s] sistem de preferințe și interese și de a alege între mai multe teorii specifice ale binelui, iar în al doilea rând faptul c] se adreseaz] tuturor oamenilor în mod imparțial. Teoria utilitarist] subliniaz] ideea c] un lucru bun trebuie s] serveasc] unei anumite persoane și într-un anume fel. „Utilitatea”, în înțelesul cel mai general al termenului, se refer] la ceea ce este „folositor”. O intrebare justificat] ar fi de ce s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului este aceea c] însumarea imparțial] a utilit]ților ignor] modul în care este r]spândit] utilitatea în rândul oamenilor. Mai mult decât atât, dac] avem de ales între o repartizare prin care una dintre p]rți obține totul, iar cealalt] nimic, si o împ]rțire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt] parte, acest aspect nu se aplic] tuturor ajutoarelor guvernamentale și nici nu este adecvaat tuturor cazurilor de asistent] pentru dezvoltare acordat] de agențiile nonguvernamentale care sunt în mod explicit preocupate de persoanele s]race. (Pentru o cercetare exhaustiv] și imparțial], vezi R. Riddell, Foreign Aid Reconsidered, 1987). Cinicii care afirm] c] ar oferi ajutoare substanțiale sau ar susține asistență guvernamental] dac] sistemul ar funcționa, trebuie s] recunoasc] faptul c], pe lang] unele forme de ajutor care nu își ating scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] se arate c] acest conflict este mai mult aparent decât real? Strategia standard este aceea de a nega c] ar exista un conflict, de a asumă faptul c] parțialitatea aparent] a relațiilor personale este ușor explicabil] prin intermediul principiilor morale imparțiale. Dați-mi voie s] explic acest lucru. Principiul considerației egale a intereselor nu este un principiu moral subiectiv deoarece nu specific] exact modul în care o anumit] persoan] trebuie tratat]. Este, măi degrab], un principiu formal care cere s] trat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etc. ar trebui s]-si trateze cunoscuții și pe cei dragi mai bine decât îi trateaz] pe altii - în definitiv, ei au o relație personal] și relațiile personale sunt, prin definiție, p]rtinitoare. Regulă moral] care justific] p]rtinirea este imparțial]: permite (cere?) tuturor s] trateze persoanele dragi mai bine decât o fac în cazul str]inilor. Cerințele moralei și ale relațiilor personale nu într] în conflict. Are succes aceast] strategie? Relațiile apropiate dintre persoane sunt o caracteristic] general], dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este așa. Relațiile apropiate promoveaz] onestitatea, grija, loialitatea, constiinta de sine, r]bdarea, empatia etc. Acestea sunt valori morale semnificative pentru oricine - valori care sunt cel mai bine promovate de relațiile personale. Deci, din acest punct de vedere, principiile morale imparțiale dicteaz] c] trebuie s] cultiv]m relații personale. Din momentul în care acestea presupun p]rtinire, este absolut legitim] tratarea persoanelor cunoscute în mod preferențial. Acest r]spuns este destul de conving]tor, deși poate s] nu fie în întregime adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relațiile personale p]rtinitoare în mod fundamental sunt moral permisive, nu numai obligatorii. Am crezut c] relațiile personale, așa cum le-am conceput, sunt compatibile cu morală, dar ne-am înșelat. Singurele relații personale legitime sunt cele care deriv] din datoriile imparțiale și nu au deci leg]tur] cu apropierea dintre persoane în modul în care am conceput-o noi. Cerințele moralei sunt întotdeauna superioare. Probabil c] mulți cititori vor considera aceast] viziune eronat] și indezirabil]. Pan] la un punct sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca sigur c] va fi așa. De asemenea, ins]și posibilitatea existenței relațiilor personale este subminat]. Din acest punct de vedere, p]rinții ar trebui s] aib] grij] de copiii lor deoarece acest lucru este cerut de regulile generale și imparțiale ale moralei, si nu din cauza faptului c] își iubesc copiii. Argumentul similar în cazul prietenilor sau al soților. Am putea stabili în continuare relații cvasiapropiate, dar acestea ar fi fondate pe reguli morale generale, nu pe atracție sau alegere personal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] aib] grij] de copiii lor, iar prietenii unul de cel]lalt în conformitate cu regulile morale generale. Dar prietenii nu își doresc acest fel de grij] impersonal]; ei vor s] fie iubiți pentru ceea ce sunt. Loialitatea total] pentru o teorie moral] imparțial] pare s] nu ia în calcul dragostea pe care oamenii și-o doresc atât de mult. Aceast] problem] a determinat filosofi precum Bernard Williams, Susan Wolf și Thomas Nagel s] susțin] c] relațiile personale și morală se afl] inevitabil în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pierde. S] presupunem, așa cum spunea Williams, c] doi oameni se afl] pe punctul de a se înecă și c] salvatorul poate salva doar pe unul dintre ei. Unul dintre acești oameni este soția salvatorului. Ar trebui ca el s] fie imparțial și s] decid], de exemplu, prin aruncarea unei monede? Nu, spune Williams, nu încape îndoial] c] el trebuie s]-si salveze soția. El nu trebui s] dezbat] său s]-si justifice decizia și nici nu trebuie s] apeleze la principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] decid], de exemplu, prin aruncarea unei monede? Nu, spune Williams, nu încape îndoial] c] el trebuie s]-si salveze soția. El nu trebui s] dezbat] său s]-si justifice decizia și nici nu trebuie s] apeleze la principiile morale imparțiale. De fapt, încercarea de a justifica acțiunea în acest fel ar fi total nepotrivit]. Faptul c] era vorba despre soția sa este, cu sigurant], o explicație care nu las] loc comentariilor. Dar, de obicei, este implicat ceva mult mai ambițios
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa și c] în situații de acest fel este permisibil s]-ți salvezi soția. (Williams, 1981, p.18) Atunci când este vorba despre relații personale profunde, este inadecvat s] presupunem c] toate acțiunile noastre trebuie s] fie ghidate de standarde morale imparțiale. Standardele morale vor fi ocazional trecute în plan secundar de proiectele noastre personale - în special de angajamentele fâț] de prieteni și familie. F]r] aceste relații sau proiecte, consider] Williams, „nu va exista destul] substanț] sau convingere pentru a determina
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau proiecte, consider] Williams, „nu va exista destul] substanț] sau convingere pentru a determina omul s] prețuiasc] viața” (1981, p. 18). Altfel spus, dac] dorim că viața s] își p]streze sensul, ea nu poate fi condus] de principii morale imparțiale. îi. Influență reciproc] a moralei și a relațiilor personale Se pare c] am ajuns într-un impas. Ambele viziuni au ceva atractiv. În unele cazuri, cănd preocuparea moral] pentru necunoscuți se afl] în conflict cu preocuparea pentru cei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie luate în calcul (sau chiar promovate) și interesele celorlalți. Dar cum putem înv]ta s] facem acest lucru? Și cum devenim motivați s] facem acest lucru? Nu putem dezvolta nici cunoașterea moral] și nici empatia crucial] pentru o moral] imparțial] dac] nu cultiv]m relații personale. O persoan] neglijat] de p]rinți în copil]rie, care nu a stabilit niciodat] relații apropiate cu alți oameni, nu va ști cum s] promoveze interesele fie ale apropiaților, fie ale str]inilor. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] trebuie s] c]utam o viziune hibrid] care s] rezolve conflictul între moral] și relații personale. Am argumentat c] 1) doar cei care au experiență unor relații apropiate pot avea cunoașterea și motivația necesare conștientiz]rii unei morale imparțiale și 2) relațiile apropiate se pot dezvolta doar în cadrul unei societ]ți care recunoaște interesele tuturor membrilor s]i. În consecinț], aceste dou] aspecte trebuie s] fie parte a unei imagini morale mai ample. Probabil c] acea imagine poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se pot dezvolta doar în cadrul unei societ]ți care recunoaște interesele tuturor membrilor s]i. În consecinț], aceste dou] aspecte trebuie s] fie parte a unei imagini morale mai ample. Probabil c] acea imagine poate fi schițat] astfel: dac] morală imparțial] ar cere un tratament imparțial pentru toți, atunci nu am putea dezvolta cunoașterea sau motivația care ne dau posibilitatea de a acționa moral. Deci, imparțialitatea nu poate pretinde acest lucru. Ea trebuie s] permit] cel puțin câteva relații personale - relații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei societ]ți care recunoaște interesele tuturor membrilor s]i. În consecinț], aceste dou] aspecte trebuie s] fie parte a unei imagini morale mai ample. Probabil c] acea imagine poate fi schițat] astfel: dac] morală imparțial] ar cere un tratament imparțial pentru toți, atunci nu am putea dezvolta cunoașterea sau motivația care ne dau posibilitatea de a acționa moral. Deci, imparțialitatea nu poate pretinde acest lucru. Ea trebuie s] permit] cel puțin câteva relații personale - relații în cadrul c]rora oamenii pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie atins numai prin furnizarea de bunuri și servicii de calitate, prin crearea de locuri de munc] și prin integrarea în comunitate. Sublinierea profitului, măi degrab] decât productivitatea sau serviciul public, ca obiectiv central al afacerilor, nu este o descriere imparțial]. Nu profiturile ca atare sunt scopul afacerilor: profiturile sunt distribuite și reinvestite. Profitul este un mijloc de construire a afacerii și de r]spl]tire a angajaților, a directorilor și a investitorilor. Pentru unii, profiturile sunt un indicator al competitivit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este permis, în mod normal, s] ignore interesele altor indivizi și statelor li se cere s] ia în considerare interesele altor state (sau, măi degrab], interesele locuitorilor altor state). Este neplauzibil totuși, s] presupunem c] statele trebuie s] fie perfect imparțiale, acordând aceeași considerație intereselor locuitorilor altor state, ca și propriilor cet]țeni. Pe scurt spus, nici favorizarea absolut], nici imparțialitatea perfect] nu sunt adecvate. R]mane o problem] nerezolvat] a teoriei morale determinarea condițiilor și a gradului în care un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere, miros, auz, pip]it -, ci pe baza simțurilor interne de aprobare și dezaprobare. „Binele” este (aproximativ) ceva ce oricare spectator informat și imparțial ar aprobă (și deci ceva pe care noi tindem s]-l aprob]m, atunci cand ne eliber]m de orice pasiuni și preferințe și încerc]m s] descoperim ceea ce este bine.) Odat] ce avem o astfel de analiz], naturalismul este deja
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avea o semnificație practic] considerabil]). Morală este redus] la o psihologie idealizat]. Naturalismul este astfel demonstrat. Teoria se confrunt] cu dou] probleme. Iat] dou] dintre ele: a) Nu este sigur c] toți observatorii umani ar avea aceleași reacții, oricât de imparțiali și bine informați ar fi. Deci, exist] posibilitatea că nici o acțiune (sau doar câteva) s] nu fie bune, dac] nici una nu ar provoca aprobarea fiec]rui spectator. Revenim la teoria erorii pe care încercăm s] o ocolim (secțiunea i). b
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspecte la care ne putem gândi aici. Oricine vrea s] aib] o p]rere informat] despre oricare dintre aceste probleme are mult de lucru. Dar s] presupunem c] cineva a chibzuit profund la aceste lucruri într-o manier] inteligent] și imparțial], având sentimentele modelate de acest proces. Sentimentele s-ar afla în armonie cu rațiunea pe cât de mult posibil. Acea persoan] ar ține seama atât de natură și de consecințele avortului, cât și de orice motiv posibil în favoarea sau în defavoarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etic], am putea spune c]: un lucru este corect din punct de vedere moral dac] analiza naturii și a consecințelor sale ar genera sau ar susține un sentiment de aprobare a acestui lucru de c]tre o persoan] rațional] și imparțial] pe cât de uman posibil. Aceasta nu este decât o modalitate complicat] de a spune c] atitudinea corect] din punct de vedere moral este aceea aprobat] de c]tre o persoan] complet rațional]. S-ar putea spune c] ne-am îndep
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]