3,613 matches
-
observa Mircea Tomuș, aceste personaje sunt "exemplare umane mutilate: le lipsește dimensiunea afectivă, îndreptată spre sfera familială"25. Dacă în lumea lui Caragiale aceste personaje alienate sunt cazuri izolate, prezența simptomelor de rinocerită este deja un diagnostic viabil. Sugestia aplatizării individualităților, specifică și farselor absurde moderne, este realizată la Caragiale și prin înlocuirea numelor proprii cu substantive comune desemnând categoria socială, activitatea sau apartenența la o anumită clasă de vârstă. Astfel, în Căldură mare actanții sunt numiți simplu: Domnul, Feciorul, Baba
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării", a lipsei de individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trupul ei gol Împodobit peste tot cu aceste ornamente. Fiecare maori, până la cel mai Înalt dregător, este mândru de tatuajul său tipic care atestă din ce trib face parte și ce rang deține. Tatuajul este privit ca o expresie a individualității și demnității fiecăruia”475. Maorii erau o societate războinică, dominată de bărbați, cu un cod aspru al onoarei, după care orice jignire se pedepsește cu moartea. Cei Învingători, pentru a-și spori energia vitală și forțele spirituale Își ucideau adversari
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
era utilizat pentru a indica o persoană juridică, cu scopul de a exprima ființa umană, nu în mod necesar subiect de drept. Diferența între termenul latin persona și cel grec prósopon se află tocmai aici: termenul latin exprimă caracterul de individualitate umană și cel grec este un echivalent al „aspectului”, care semnifică un mod de a se manifesta și nu un subiect distinct. Cel care face un salt semnificativ în dialectica înțelegerii dintre „natură și persoană” este Severino Boetio, care definește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sociale pe care le-au protejat, precum și punctele de referință culturale care le-au oferit o orientare de viață. Considerăm că creșterea economică trebuie să fie integrată cu alte valori, astfel încât să devină o creștere calitativă, echitabilă, stabilă, respectuoasă față de individualitățile culturale și sociale, și, din punct de vedere ecologic, de susținut. Ea nu poate să fie separată de o investiție făcută pentru persoane, pentru familii, pentru capacitățile creative ale individului, resursa de bază a fiecărei societăți. Termenul „global”, dacă este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a rămas la marginile dezbaterii post-conciliare. În viziunea moralei normative, adevărul moral se impune prin intermediul normelor care reglementează comportamentul concret, lăsând pe al doilea loc legătura obiectivă care obligă subiectul moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sale în istorie și tema vieții sale psihice, de la gradul cel mai de jos, până la cel mai înalt. Pentru a ne da seama de centralitatea aceleiași teme, vrem să indicăm faptul că, pe scara valorilor, Scheler așază „apărarea și exaltarea individualității persoanei” deasupra valorii oricărui lucru, pe care o unește cu raportul său natural cu Dumnezeu. Acest lucru se vede mai clar în critica pe care o face împotriva umanitarismului, care a voit să fie „iubire față de umanitate”, dar în realitate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cuplu la relațiile comerciale devine ceva normal”. În opinia lui Bauman, ar fi imprudent să negăm schimbarea pe care modernitatea fluidă a impus-o condiției umane, astfel că este necesar să regândim vechile concepte care fundamentau discursul despre om: emancipare, individualitate, timp/spațiu, muncă și comunitate. Modernitatea se remarcă, deci, ca o „diferență care face toată diferența”. Prin urmare, modernitatea începe când spațiul și timpul se separă de practica vieții și pot fi teoretizate drept categorii independente. 3. Viziunea familiei bazată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Faptul că un individ se naște și crește în democrație nu garantează că va deveni automat un bun cetățean. Omul poate să nu devină bun cetățean și să nu se implice dacă i se impun colectivismul și paternalismul care ignoră individualitatea și distrug libertatea individuală (Plutarh spunea acum 1 800 de ani că "primul distrugător al libertăților unui popor este cel care face daruri și promisiuni fără acoperire"). Participarea la viața orașului, implicarea depind de atractivitatea orașului pentru cetățean, mai exact
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
O mai intensă strălucire părea să adie în jurul tabloului Dar uite, nu-i mai putem înțelege deloc Pe cei cepășesc colojos, în gloată". 84 În "Papirer", VI, p. 38, ale lui Kierkegaard, se găsește un text cu titlul Răspuns unei individualități humoristice. Ceea ce înfățișează el aici reprezintă o blazare și un indiferentism ce nu se potrivește deloc cu modul în care caracteriza humorul, cam tot în același timp, în Uvidenskabelig Efterskrift. 85 Cf. în traducerea lui Gertz a Ifigeniei în Aulida
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
deși ființează în unitate, în interdependență și interacțiune, constituie o obiectivare de sine stătătoare. Pe de o parte, vizăm unitatea ființei umane și pe de altă parte, subliniem manifestarea ei prin mai multe ipostaze. În această perspectivă, conceptele de individ, individualitate, persoană, personalitate reprezintă ipostaze distincte ale subiectului uman. Și, deoarece în literatura de specialitate acești termeni apar de multe ori nediferențiați, sinonimi, se impune delimitarea lor teoretică. În delimitarea cât mai clară a planului uman se pleacă de la conceptul de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
doi indivizi identici. Este în întregime determinat biologic. Este un reprezentant al speciei (umană, animală și vegetală). Nu cuprinde note de valoare sau de diferențiere calitativă, fiind o noțiune aplicabilă tuturor organismelor vii (indiferent de vârstă și nivel de dezvoltare). Individualitatea reprezintă expresia individului diferențiat în plan biologic și psihologic. Rezultă prin diversificarea și diferențierea organizării structural funcționale a individului. Este o specificare a individului. Se referă la o realitate psihologică specială: la structurarea în interiorul individului a proceselor sale conștiente, a
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
o specificare a individului. Se referă la o realitate psihologică specială: la structurarea în interiorul individului a proceselor sale conștiente, a trăsăturilor psiho-fizice, a diferitelor însușiri personale într-o formă unică, nerepetabilă la ceilalți. În acest sens, fiecare om este o individualitate distinctă. Este specifică omului; prin ea omul se particularizează, îsi dobândeste specificitatea sa. În lumea animală, ea este mai mult specificitate, particularitatea fiind mai pronunțată pe unități de specie și familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
sens, fiecare om este o individualitate distinctă. Este specifică omului; prin ea omul se particularizează, îsi dobândeste specificitatea sa. În lumea animală, ea este mai mult specificitate, particularitatea fiind mai pronunțată pe unități de specie și familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu. Dacă individul este suportul individualității, individualitatea este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
particularizează, îsi dobândeste specificitatea sa. În lumea animală, ea este mai mult specificitate, particularitatea fiind mai pronunțată pe unități de specie și familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu. Dacă individul este suportul individualității, individualitatea este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa unică si irepetabilă - percepută constient ca atare, într-un context sociocultural dat. Ca structură
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
îsi dobândeste specificitatea sa. În lumea animală, ea este mai mult specificitate, particularitatea fiind mai pronunțată pe unități de specie și familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu. Dacă individul este suportul individualității, individualitatea este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa unică si irepetabilă - percepută constient ca atare, într-un context sociocultural dat. Ca structură interioară
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
particularitatea fiind mai pronunțată pe unități de specie și familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu. Dacă individul este suportul individualității, individualitatea este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa unică si irepetabilă - percepută constient ca atare, într-un context sociocultural dat. Ca structură interioară, individualitatea - eul propriu - nu se identifică cu personalitatea care cuprinde întreaga interacțiune
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa unică si irepetabilă - percepută constient ca atare, într-un context sociocultural dat. Ca structură interioară, individualitatea - eul propriu - nu se identifică cu personalitatea care cuprinde întreaga interacțiune a individului cu mediul și prin urmare și relațiile interiorului său cu exteriorul, actuale ca și cele potențiale - întreaga sa devenire. Elementul central al oricărei individualități îl reprezintă personalitatea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
Ca structură interioară, individualitatea - eul propriu - nu se identifică cu personalitatea care cuprinde întreaga interacțiune a individului cu mediul și prin urmare și relațiile interiorului său cu exteriorul, actuale ca și cele potențiale - întreaga sa devenire. Elementul central al oricărei individualități îl reprezintă personalitatea. Unii autori înlocuiesc termenul de personalitate cu cel de persoană. V. Pavelcu afirma că această preferință apare din două motive: a) unul exprimă alegerea termenului mai concret și comprehensiv: persoana este o ființă concretă, bio-psihosocială, în timp ce personalitatea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
socială individului. Persoana vizează ființa concretă cu o identitate socială determinată (nume, familie, loc și dată de nastere, statut social etc.) și având o anumită poziție în cadrul sistemului social, cu anumite drepturi și obligații de care este conștientă. Desemnează o individualitate conștientă de sine și recunoscută de ceilalți. Este clar că nu există conștiință de sine fără sistem de relații sociale; nu este posibilă o conștiință fără conștientizarea rolului social, a poziției individului în contextul relațiilor sociale. De aceea, abordarea personalității
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
fără conștientizarea rolului social, a poziției individului în contextul relațiilor sociale. De aceea, abordarea personalității nu este posibilă fără a avea în vedere persoana, fără raportarea acesteia la relațiile sociale din care se naște și în care se dezvoltă. În timp ce individualitatea vizează caracteristicile care diferențiază un individ de altul, persoana nu poate fi înțeleasă decât în relație, atributele ei specifice fiind date de interacțiunea cu mediul social. Orice persoană matură, normal dezvoltată, este purtătoare a unui nucleu al individualității sale și
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
dezvoltă. În timp ce individualitatea vizează caracteristicile care diferențiază un individ de altul, persoana nu poate fi înțeleasă decât în relație, atributele ei specifice fiind date de interacțiunea cu mediul social. Orice persoană matură, normal dezvoltată, este purtătoare a unui nucleu al individualității sale și se realizează ca personalitate. Este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime: copilul mic este doar un candidat la dobândirea persoanei, iar în cazurile patologice, când psihicul adultului se destructurează, rămâne doar atributul de individ; de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
factor activ care stabileste relații cu mediul, aflându-se în interacțiune reciprocă (influențându-se reciproc). Personalitatea, în accepțiune curentă, desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare). Implică două condiții: - a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanțial la viața socială; - a avea conștiința că personal reprezinți ceva valoros. În sens strict psihologic, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării - la nivelul teoriei științifice - modalității de ființare și funcționare a
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor psihofizice și psihosociale ale persoanei. Este o sinteză (unitate) bio-psiho socio-istorică și culturală, care asigură adaptarea originală a individului la condițiile mediului natural și mai ales social. Înțelegerea personalității ca izvorând din individualitate, nu ne permite izolarea ei de infrastructura biologică de care rămâne legată. Dacă nu orice individ este persoană, orice persoană este individ, deoarece personalitatea - din punct de vedere genetic - nu este o simplă suprapunere, ci un salt și o restructurare
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]