3,556 matches
-
nou teorema sinusurilor, în legătură cu rezolvarea triunghiurilor rectilinii. Traducerea latină a acestei trigonometrii a contribuit la dezvoltarea acestei științe în Europa. Gersonide s-a ocupat și de unele probleme de analiză combinatorică. A exprimat pentru prima dată în mod explicit principiul inducției complete. Gersonides a făcut prima încercare în Europa de a demonstra și interpreta postulatul paralelelor (postulatul V) al lui Euclid și primul matematician european din secolul al XIV-lea care s-a ocupat de problema paralelelor. Gersonide încercat să înlocuiască
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
deliberat. La începutul anilor 1950 Erickson a asistat ca expert, cercetările în comunicare ale antropologistului/cibernetician Gregory Bateson. Cei doi se cunoșteau dintr-o colaborare anterioară, când Bateson și Margaret Mead îl contactaseră pe Erickson pentru a analiza filmarea unei inducții hipnotice și a transei. Prin Bateson, Erickson i-a cunoscut printre alții, pe Jay Haley, Richard Bandler și John Grinder și a avut o puternică influență asupra lor, aceștia scriind câteva cărți despre el. În 1973, Jaz Haley a publicat
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
transă". În acest mod, el oferă subiectului oportunitatea de a accepta sugestiile cu care acesta este de acord, fiind foarte receptiv pentru beneficiile acesteia. Subiectul știe că nu este manipulat, preluând întru totul răspunderea pentru participarea la propria transformare. Deoarece inducția are loc pe parcursul unei conversații "normale" hipnoza Ericksoniană este cunoscută sub denumirea de Hipnoză Mascată. Erickon susținea că nu este posibil ca mintea conștientă să instruiască mintea subconștientă și că sugestiile autoritare vor fi, probabil întîmpinate cu rezistență. Mintea subconștientă
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
suspiciune să se focuzeze asupra altor stimuli. În aceste cazuri, alte metode de inducere a transei devin importante, sau cum explica Erickson: ... utilizarea îndelungată și frecventă a tehnicilor de confuzie, a avut efecte pozitive în cazurile unde era necesară o inducție rapidă, în special în condiții nefavorabile, cum ar fi perioadele terminale extrem de dureroase a unor boli, sau la persoane interesate dar ostile, agresive și resistente... Printre cele mai cunoscute inovații ale lui Erickson se numără și tehnica scuturării mâinii ( Handschake
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
ar fi perioadele terminale extrem de dureroase a unor boli, sau la persoane interesate dar ostile, agresive și resistente... Printre cele mai cunoscute inovații ale lui Erickson se numără și tehnica scuturării mâinii ( Handschake Induction) o variantă a tehnicii prin confuzie.Inducția este făcută de către hipnotist prin întreruperea gestului firesc de salut prin străngere de mână. Acesta face gestul de a strânge mâna subiectului, întrerupând acest gest sub o formă sau alta, de exemplu apucând brusc și neașteptat încheietura mâinii acestuia. Dacă
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
neșteptat pentru subiect, se creează o transă simplă, non-verbală, care este apoi utilizată și aprofundată de către hipnotizator. Toate aceste reacții se petrec în mod natural și automat, fără a-i spune subiectului să se concetreze asupra ideii în sine. Această inducție funcționează pentru că strângerea mâinii este una dintre acțiunile învățate și operate ca un singur "chunk" de comportament; legarea șireturilor este un alt exemplu clasic. Dacă comportamentul este diversificat sau înpietrit în vreun fel, persoana în cauză nu deține un spațiu
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
nouă informație care să îi imprime o nouă direcție, sau "se decuplează". Un hipnotizator experimentat poate utiliza acest moment de suspendare și confuzie momentană pentru a induce transa în mod rapid și ușor. Diversele descrieri ale lui Erickon, privitoare la "inducția prin strângere de mână" indică faptul că e necesară o anumită cantitate de improvizație, precum și supravegherea atentă și acțiunea continuă asupra subiectului, până acesta reacționează conform așteptărilor hipnotizatorului. Erickson descria rutina procedeului după cum urmează: într-acolo trec la atingerea cu
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
spațiul liber intermediar. Energia care se transmite într-o unitate de timp printr-o secțiune transversală (adică intensitatea radiației luminoase) este descrisă de vectorul Poynting: în care formula 2 este valoarea instantanee a intensității câmpului electric; formula 3 este valoarea instantanee a inducției câmpului magnetic. Lumina transportă impuls, adică ea creează o presiune (a radiației luminoase) asupra obiectelor iluminate. Acest impuls a fost prezis teoretic de către James Clerk Maxwell în 1871 și Adolfo Bartoli în 1876 și a fost demonstrat prin măsurători de
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct proporțională cu lungimea drumului străbătut de raza luminoasă în substanță și cu inducția câmpului magnetic. Efectul a fost descopertit de Michael Faraday în anul 1846 și a reprezentat prima dovadă experimentală a existenței interacțiunii dintre lumină și câmpul electromagnetic. Faraday, studiind parcursul luminii prin diverse medii optice, a observat în anul 1846, că
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
emisă de o sursă de lumină monocromatică, este trecută printr-un polarizor, apoi pătrunde prin deschizătura primului pol, traversează mediul optic (proba plasată între polii electromagnetului) și părăsește electromagnetul prin a doua deschizătură după care este trecută printr-un analizor. Inducția magnetică a câmpului dintre poli este paralelă cu raza de lumină și valoarea ei poate fi reglată printr-un circuit extern. Lungimea parcusului luminii în mediul optic depinde de dimensiunea longitudinală a materialului plasat între polii electromagnetului. Polarizorul și analizorul
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
deoarece planul de vibrație a luminii a fost rotit cu un unghi formula 1. Prin schimbarea intensității câmpului magnetic, respectiv a lungimii parcursului luminii prin substanța cercetată se constată că unghiul de rotire a planului de polarizare este direct proporțional cu inducția magnetică și lungimea parcursului. Unghiul formula 1 de rotire a planului de polarizație este dat de legea lui Verdet: unde: Pentru un anumit mediu optic, sensul rotirii magnetice nu depinde de sensul de propagare a luminii, ci de sensul câmpului magnetic
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
un câmp magnetic devin dextrogire și numai un număr redus-levogire. În general, polarizarea rotatorie magnetică depinde de lungimea de undă a luminii care străbate substanța datorită dependenței constantei Verdet de lungimea de undă, dată de relația lui Becquerel: formula 6 formula 7 Inducția electrică D a mediului optic este dată de expresia: formula 8 Vectorul inducției electrice este proporțional și paralel cu vectorul intensității câmpului electric, rezultă că permitivitatea formula 9 este data de: formula 10 rezultă expresiile indicilor de refracție corespunzători polarizției stângi, respectiv drepte
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
polarizarea rotatorie magnetică depinde de lungimea de undă a luminii care străbate substanța datorită dependenței constantei Verdet de lungimea de undă, dată de relația lui Becquerel: formula 6 formula 7 Inducția electrică D a mediului optic este dată de expresia: formula 8 Vectorul inducției electrice este proporțional și paralel cu vectorul intensității câmpului electric, rezultă că permitivitatea formula 9 este data de: formula 10 rezultă expresiile indicilor de refracție corespunzători polarizției stângi, respectiv drepte: formula 11 formula 12 Indicele de refracție al mediului optic în lipsa câmpului magnetic este
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un câmp electric variabil (câmpul electric static nu poate formă linii de câmp circulare). Într-un betatron, devierea particulelor în orbită circulară (de către câmpul magnetic la traiectorie) și accelerarea prin inducție (de fluxul magnetic variabil prin area dată de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată de magneții amplasați în lungul orbitei
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
pe nodurile 'x", ..., "x" sunt următoarele: etc Pentru primele valori ale formulă 12 Pentru a face procesul recursiv mai clar diferențele divizate pot fi puse într-o formă de tabel Pentru n=1, evident. Pentru n>1, demonstrația se continuă aplicând inducția matematică. Tot prin inducție matematică, știind că orice permutare se poate reprezenta că un produs de transpoziții, se demonstrează că:
Diferențe divizate () [Corola-website/Science/329870_a_331199]
-
sunt următoarele: etc Pentru primele valori ale formulă 12 Pentru a face procesul recursiv mai clar diferențele divizate pot fi puse într-o formă de tabel Pentru n=1, evident. Pentru n>1, demonstrația se continuă aplicând inducția matematică. Tot prin inducție matematică, știind că orice permutare se poate reprezenta că un produs de transpoziții, se demonstrează că:
Diferențe divizate () [Corola-website/Science/329870_a_331199]
-
a noțiunii de "linii de forță", pe care Faraday le vedea ca realitate fizică: Într-o serie de trei memorii, publicate între anii 1855-1864, Maxwell a analizat datele experimentale existente privitoare la electricitate și magnetism, adăugând datele experimentale privitoare la inducția electromagnetică obținute de Faraday, le-a reformulat teoretic și le-a completat cu o ipoteză teoretică proprie referitoare la efectul unui câmp electric variabil. Rezultatul a fost "O teorie dinamică a câmpului electromagnetic (A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday privind inducția electromagnetică și cu un termen adăugat de Maxwell, care le transformă într-un sistem coerent și complet. Ele permit determinarea câmpurilor formula 21 și formula 22 pentru o distribuție de sarcină formula 23 și curent formula 24 dată. În electrostatică, câmpul electric al unei
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
a reușit să o demonstreze pentru orice formula 2 Pornind de la aceasta, de Moivre sugerează că are loc și relația: Leonhard Euler a demonstrat-o utilizând formula care îi poartă numele. Cea mai simplă demonstrație a formulei face apel la metoda inducției matematice. Astfel, pentru formula 3 formula este verificată. Acum se presupune formula adevărată pentru formula 4 adică: și se va demonstra că de aici rezultă valabilitatea formulei și pentru formula 6 Într-adevăr, formula 7 formula 8 este valabilă doar pentru formula 9 Dacă în locul lui
Formula lui Moivre () [Corola-website/Science/334965_a_336294]
-
stadiu progresiv este mai adecvat decât ultimul. Procesul este, prin urmare, considerat a fi constructiv, fiind inițiat de către construcția conștientă a individului, și nu este în niciun sens o componentă a dispozițiilor înnăscute ale individului, ori un rezultat al unor inducții din trecut. Înaintarea prin stadiile lui Kohlberg are loc ca urmare a creșterii competenței individului, atât din punct de vedere psihologic, cât și în echilibrarea cerințelor social-valorice contradictorii. Procesul de rezolvare a cerințelor contradictorii către un echilibru se numește „operațiune
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
contemporanii săi considerau activarea mușchilor ca efect al unui fluid electric sau a unei substanțe din nerv. Primul semnal biomagnetic, magnetocardiograma (MCG), a fost detectat de Gerhard M. Baule si Richard McFee in 1963 folosind un magnetometru cu bobină de inducție. Magnetometrul consta dintr-o bobină cu două milioane de spire de cupru înfășurate pe un miez de ferită. În plus față de bobina detectoare, amplasată deasupra inimii, ei au folosit și o bobină identică, legată în serie cu prima dar amplasată lateral
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a fluxului magnetic (numit "inductor") care străbate conturul circuitului. Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a fluxului magnetic (numit "inductor") care străbate conturul circuitului. Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul de inducție electromagnetică este descris
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul de inducție electromagnetică este descris matematic de legea inducției electromagnetice, formulată de Michael Faraday în 1831. Acesta a efectuat un experiment (numit ulterior "experimentul lui Faraday") utilizând un dispozitiv format dintr-un inel de fier pe care sunt înfășurate două bobine. Una
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]