6,831 matches
-
află la pèrinții ei, Isi prinsese pèrul, neglijent, într-o clamè și purta o fustè de casè, lungè, subțire, pe care mi s-a pèrut cè o recunosc, nu stiu dacè era fustă sau mișcèrile trupului, înnebunitoare, dar, în rèstimpul infinit de scurt al unei fracțiuni de secundè, femeia pe care, în urmè cu câțiva ani, am iubit-o, s-a reîntors din nou la mine, Ea invitându-mè sè mè fac comod, informându-mè în timp ce, la bucètèrie, aranjeazè florile în vazè, cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prelungind pânè la limita suportabilè a creierului, manifestarea de forțè a dominației sale, ca prin farmec, mirosul acela, de care în zadar încercase sè scape în ultima vreme, i-a dispèrut complet din minte, risipindu-i-se în carne, în infinite sègeți minuscule și usturètoare, A doua zi a primit un sms de la ea, te rog, vino sè vorbim, dar, evaziv, i-a rèspuns cè, deocamdatè, e ocupat, dar cè are o s-o sune, Matei nu mai vrea vorbe, cuvintele ucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
altceva decât dacè îmi place sau nu, admit cè și pictură are un limbaj specific, un cod care trebuie descifrat, dar cè, dincolo de coduri și maniere, crede Matei, existè în fiecare operè de artè un neprevèzut care incitè și stârnește infinite interpretèri, Aș fi putut, dedându-mè instanțelor politicoase de limbaj, sè-i vorbesc în continuare în acest stil, conversând pe marginea generoasei teme a artei, etalându-mi cunoștințele în picturè, dobândite recent de pe internet, nivel de comprehensiune Wikipedia, Studentul Matei și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de suspicioasă, mi-ar plăcea să Îl Întâlnești. Într-o asemenea lume fără legi, birocratizată la maximum, așa cum este cea de acolo n-ai idee ce bine poate să Îți prindă să ai lângă tine pe cineva capabil să rezolve infinitele chițibușuri administrative de care te Împiedici la fiecare pas. Victor știe cum să-l ia pe fiecare, știe ce să-i dea fiecăruia. Și ai putea să mă crezi când Îți spun că a intervenit În toate momentele dificile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se suprapuneau cu preocupările sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă apoi - așa cum sosiseră - în infinitul neant al pustiului fără hotare. „Trebuie să existe o graniță pe undeva. Sunt sigur...“, spusese pe un ton de neliniște disperată, și acum era mort. Nimeni nu-i vorbise înainte lui Gacel de granițe, fiindcă niciodată nu existaseră între hotarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își relua drumul, dar nu se întoarse. Presimți, mai mult decât văzu, în depărtare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prin crăpătura ușii cerului ca să vedem ce se petrece Înăuntru. Mai spunea biserica și că suspendarea temporară și mai mult sau mai puțin durabilă a unor cauze și efecte naturale nu era chiar o noutate, era suficient să ne amintim infinitele miracole a căror Înfăptuire dumnezeu o permisese În ultimele douăzeci de secole, singura deosebire În ceea ce se petrece acum constă În amploarea minunii, căci ceea ce Înainte era un privilegiu de regulă al individului, prin grația credinței sale personale, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai elementare logici să existe În țară un rege care nu va muri niciodată și că, chiar dacă mâine s-ar hotărî să abdice din cauza vârstei sau a diminuării facultăților mintale, tot ar continua să fie rege, primul dintr-o succesiune infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asta. E ușor să spui că dumnezeu se află peste tot și că moartea și ea se află peste tot, dar din câte se vede nu observăm că, dacă realmente se află peste tot, atunci prin forța lucrurilor, În toate infinitele părți În care se află, peste tot văd tot ce este acolo de văzut. De la dumnezeu, care prin obligațiile funcției sale se află În același timp În tot universul, pentru că altfel n-ar avea nici un sens să-l fi creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acrobației. Prin asta se vede că moartea care are În sarcina sa ființele umane mai are Încă mult de Învățat. Bineînțeles că, așa cum bine știm, fluturii nu se află sub jurisdicția sa. Nici ei, nici toate celelalte specii animale, practic infinite. Ar trebui să negocieze un acord cu colega de la departamentul zoologic, cea care are În responsabilitatea sa administrarea acelor produse naturale, să-i ceară cu Împrumut un număr de fluturi acherontia atropos, deși cel mai probabil, din nefericire, având În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el și îmi arată chipul meu schițat în cărbune, iar eu sunt surprinsă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-și întări poziția de superioritate față de mine. Eu eram centrul atenției sale, toate săgețile lui înveninate mă aveau pe mine drept țintă, înspre mine era îndreptat întreg fanatismul său, în jurul meu se concentrau toate conflictele sale interioare, toată pasiunea lui infinită, dar acum, când îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga mea ființă este insultată, cum răcoarea singurătății îmi zdruncină trupul, ca și când exact în clipa aceea aș fi fost alungată din propria mea casă, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mele își face deja loc gura rotundă a sticlei, buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu nu mă pot abține, mă întorc spre ea și o îmbrățișez, mă lipesc de ea cu toată povara trupul meu îngreunat, cu toate mirosurile nopții pe care încă nu le înlăturasem, nu îmi mai este rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit la Naoko. Trupul ei frumos îmi plutea în fața ochilor, culcat, în întuneric și muguri infiniți răsăreau din pielea ei catifelată... muguri verzi ce tremurau ușor din pricina brizei aproape imperceptibile. De ce era bolnav un astfel de trup? mă întrebam eu. De ce nu o lăsau mugurii aceia în pace pe Naoko? Am intrat în casă, am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se Învârte, și eu odată cu el, și Saint-Martin-des-Champs și Întregul Paris odată cu mine, și Împreună ne roteam pe sub Pendulul care În realitate nu-și schimba niciodată direcția propriului plan, pentru că acolo, sus, În locul de unde atârna el, și de-a lungul infinitei prelungiri ideale a firului, sus, către cele mai Îndepărtate galaxii, stătea, Înțepenit Întru eternitate, Punctul Fix. Pământul se Învârtea, Însă locul unde firul era agățat era unicul punct fix al universului. Deci nu atât către pământ mi se Îndrepta privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
localul. Fiind prima seară În care mă las de băut, nu mă simt În largul meu. Trebuie că-i criza de abstinență. Tot ce ți-am spus, până În clipa asta inclusiv, e fals. Noapte bună, Casaubon.” 11 Sterilitatea lui era infinită. Ținea de extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația de la Pilade Îmi oferise, din Belbo, fața lui exterioară. Un bun observator ar fi putut intui natura melancolică a sarcasmului lui. Nu pot spune că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse Hristoase”, murmură ea. Agliè urmărise fără să intervină micul nostru dialog pe șoptite. „Puterile sincretismului sunt infinite, draga mea. Dacă vrei, Îți pot oferi versiunea politică la toată povestea asta. Legile secolului al XIX-lea restituie libertatea sclavilor, dar În Încercarea de a aboli stigmatele sclaviei sunt arse toate arhivele târgului cu sclavi. Sclavii devin formal liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În iulie, ai răbdare, dă drumul la ventilator, nu pentru că eu sunt bărbatul, ci pentru că e pe partea ta. Mersi. În fine, sub altar se găsește corpul intact al fondatorului. În mână ține un liber i, plin ochi de o infinită Înțelepciune, și păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întemeiată toată pe numărul Fiarei, nu a luat În considerare Noile Numere, 93, 118, 444, 868 și 1001! „Ce Înseamnă ele?” Întrebă Diotallevi, imediat ațâțat. „A”, zise profesorul Camestres, „cum se spunea și În primul Liber legis, orice număr e infinit, și nu există deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări de pe scaun. „Dar e absolut indispensabil. Cine ar Înțelege aceste secrete, fără pregătirea prealabilă necesară, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă doar din pure rațiuni comerciale. Fără să-și dea seama, evadase în coloana sonoră de la Clona, unde vocea ei aurie, cu influențe șiite, asigura succesul de casă al serialului aproape infinit. Ulterior, a fost distribuită în seriale mult mai infinite, cum ar fi Santa Barbara, Tânăr și neliniștit, ba chiar și în trei episoade din sitcom-ul La bloc. În serialul românesc, Val Irons l-a dublat pe Neluțu într-o cascadorie extrem de periculoasă, în care el trebuia să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stea cu ochii pe ceas! Dintr-o cameră a ieșit și taică-meu, cu ochii cârpiți de somn. Mi-a spus că bunicul era în spital - probleme cu rinichii, o să mergem mâine să-l vedem. M-am dezbrăcat și, cu infinită ușurare, mi-am scos piciorul din pantof. Arăta ca o minge de rugby. O să mori, o să mori! începu să țipe bunica. Imediat mă luară la întrebări. Le-am zis ce și cum. Taică-meu sări pe mine: încă nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zona lui! Cââh..., societate selectă, de vază, ce să zic? Cercul Fiii Țuicii! Necrofili... Bine! Om vedea ce mai învârtim. Carevasăzică, voi trei ați fost plecați, reia Nae dialogul, sugându-și zgomotos măselele plombate, în vreme ce umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]