3,719 matches
-
și abia apoi în alte culturi populare. Astfel, Dracula a devenit prototipul vampirului, generator de subtipuri, "un fel de figură paternă de mare forță"74, care a suferit transformări, de la personajul înfricoșător din romanul lui Bram Stoker la costumele absolut inocente de la sărbătorile de Halloween din prezent. Fuziunea dintre modelul estic și cel vestic în crearea lui Dracula nu ar fi fost posibilă, probabil, dacă nu ar fi existat personajul istoric, domnitorul Vlad al Țării Românești, care se presupune că ar
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Friedrich Wilhelm Murnau și avându-l în rolul prin-cipal pe Max Schreck, filmul urmărește povestea lui Stoker despre un vampir transilvănean, contele Orlock, alias Nosferatu, care se îndreaptă spre Bremen (în nordul Germaniei) în loc de Londra. Setea de sânge și viață inocentă pe care o simțea Nosferatu se stinge odată cu sacrificiul lui Ellen (Mina, în romanul lui Stoker), care i se oferă pentru a salva omenirea de la moarte și reușește să-l țină lângă ea până la răsăritul soarelui, la atingerea căruia Nosferatu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
etapă din viață, și anume împlinirea ca femeie 112. Fecioara era astfel percepută ca fiind tânără, cu o vârstă între copil și adult. Imaginarul masculin, autoritatea supremă în Evul Mediu, o reprezintă în literatură și artă ca fiind frumoasă, virgină, inocentă, dar suficient de matură pentru căsătorie. Este interesant faptul că modelele feciorelnice ale Europei medievale aveau multe trăsături în comun cu frumusețile mature franțuzești, italiene sau englezești ale timpului. Dacă idealul de frumusețe s-a modificat sau nu de-a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar la nivelul enunțului (textul glumei) un a1 complice și un a2, actor inocent, victima semnificației explicite: A1[a1(...)a2)]A2 Deși reprezentată în majoritatea covîrșitoare a cazurilor de microdialoguri, putem afirma că la nivelul macrostructural patternul este un model "polițist" care operează anumite selecții (omisiuni) în prezentarea factuală, pentru a produce efectul-surpriză reprezentat
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
menționat în această privință rolul justițiar al mass-media în etapa confuză a construirii instituțiilor democratice; exemplul paradigmatic ar fi înlocuirea justiției (incoerente, incompetente) prin apelul la mass-media ca ultima instanță justițiară aptă să vizibilizeze vinovații și să-i deculpabilizeze pe inocenți. În schimbarea de regim operată de revoluția din decembrie (litotic denumită "evenimentele din decembrie"), presa a jucat un rol simbolic considerabil, exemplul paradigmatic fiind telerevoluția în care "harta și teritoriul" s-au confundat, ocultînd breșa (distanța semiotică). Corelația mass-media/spațiu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și universului ceasornic. În acest interval s-au exersat cu grație postvalorile primei sinteze randamentale: economia a devenit postindustrială, cultura - postmodernă, societatea - postnațională. Mai mult, s-au declanșat procese de emergență postcomunistă și postcapitalistă. Imprecizia acestor concepte nu este complet inocentă. Ne găsim în situația percepției unui atentat la comoditățile generate de reperele habituale instalate, începând cu prima revoluție industrială, în dimensiunile materiale, și cu revoluțiile naționale, în dimensiunile spirituale ale existenței. Pentru a nu pierde definitiv aceste valori, practic pentru
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea tranziției postcomuniste. Nebuloasa epistemologică trădează, în acest caz, îndârjiri pentru păstrarea confortului emoțional al ideologiilor, acțiune justificabilă în reperele toleranței, efectivizată ca normă comportamentală de corectitudinea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
albă). Interviurile realizate cu persoane care practică divinația evidențiază acest lucru: majoritatea subiecților se numesc vrăjitori sau ghicitori și subliniază expres că practică magia albă și "lucrează cu spirite pozitive". Astfel, divinația este considerată ca fiind mai curând un act inocent și justificat. "Îmi place să ajut oamenii" mărturisește R. din Botoșani, 50 ani. Aceasta, numai dacă ea este văzută ca un corpus de tehnici precise și nu este practicată de vrăjitoare sau în combinație cu vrăjitoria. Astfel, deși divinația s-
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al întrebării și la ce se referă aceasta; de asemenea, refuzul poate fi justificat de teama, neîncrederea sau timiditatea persoanei. Nereușind să se exprime rapid și coerent, unii refuză să spună adevărul crezând că este vorba doar de o "minciună inocentă". 132 Referindu-se la importanța întrebărilor deschise, sociologul ieșean Vasile Miftode arată, în Tratat de metodologie sociologică. Tehnici de investigare de teren. Elaborarea proiectelor de intervenție (Iași, Ed. Lumen, 2003), că ""Optimiștii" cred că aceste întrebări au toate avantajele întrebărilor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
potopului. Deschiderea spirituală a acestei simbolizări străvechi sezoniere atinge apogeul în imaginea unei mame-fecioare (comprimare a imaginilor simbolice ale "pămîntului-mamă" și "pămîntului-dorință"). Imaginea adaugă caracterului fertilității vegetale prin intermediul simbolismului "roadelor pămîntești: mijlocul de satisfacere adorinței naturale" -caracterul moral al purității inocente pusă exaltării dorințelor. Fecundat de soarele devenit spirit-tată, pămîntul-mamă fecioară nu mai dă naștere doar vieții vegetale, ci și vieții ființei spiritualizate: eroul victorios al miturilor. Simbolizarea se concentrează în final în simbolul unei pămîntene (în mitul creștin, Maria), care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
informații, în conversațiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depășește 7 la sută. Atunci când sunt așternute pe hârtie, cuvintele își pierd conținutul lor emoțional; este ușor de înțeles de ce procesul verbal al unei ședințe de tribunal poate trimite o persoană inocentă la închisoare. Adevărul adevărat stă în înțelegerea contextului, a împrejurărilor și a modului în care sunt utilizate cuvintele. Drept urmare, asupra unei chestiuni relatate prin intermediul unui ziar izbucnește o dezbatere mult mai amplă decât în cazul oricărui mijloc de informare în
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
drepturile societăților și ale ființelor artificiale în momentul în care se face trecerea de la rețelele neuronale la agenții autonomi. Pentru cyberfeminism, politica vieții postbiologice nu poate să fie decât o „fantezie masculină” a autonomiei proiectate în lumea virtuală a organismelor inocente (vezi Kember, 2000 pentru analiza vieții artificiale în legătură cu problematicile de tip genderă, o abdicare a responsabilității și o eradicare a istoriei în contextele biotehnologice ale evoluției. Trecerea de la istorie și etică la principiile autoorganizaționale și evolutive este denunțată ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și corpul cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică din cadrul celor două procese ale ontologiei virtuale: dezintegrarea organică și reintegrarea tehnologică. Departe de a fi inocent sau nostalgic, cyborgul este, în aceste condiții, amnezic și futurist, împăcat cu noua sa identitate și trăind în prezent cu gândul la viitor și la evoluție. Un astfel de tip de discurs „tare” este ilustrat de artistul tehnologizării corporale, Stelarc
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interfațată care fie generează, fie degenerează producerea unei identități virtuale postumane. Conceperea cyborgului, a individului transgenic sau a avatarului operează ideologic și practic pe două planuri: tehnicizarea umanului și umanizarea tehnologiei. Ideologia postumană, ca orice ideologie, nu este neutră sau inocentă, ci pledează pentru hipertehnologism în același timp în care își ambiguizează subversiv perspectiva prin recursul la umanism: umanismul nu își poate desfășura obiectivele (fie „umanizarea” mașinii, fie cibernetizarea umanului, în scopuri medicale mai alesă decât prin apelul la tehnologie. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
foame de lup», el pune problema transgresării lucrurilor interzise. Din acest motiv, este expresia dorinței, a tentației și a ademenirii periculoase din basmul Scufița Roșie. Astfel, deși fetița este sfătuită să nu se abată din drum, ea cedează dorințelor sale inocente: să culeagă flori, să alerge după fluturi, dar care în realitate sunt o încălcare a sfaturilor primite. Pentru că nu reușește să-și învingă dorințele, fetițe sfârșește prin a cădea în capcana întinsă de lup. În vise, ca și în basme
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate conferi legitimitate sau, dimpotrivă, poate fi privit ca inutil și blocându-i evoluția. Unele acte, deși inocente, antrenează vinovăția, o stare neplăcută, o jenă nemăsurată. Aceasta pentru că încalcă principiile morale, adesea introiectate în mod inconștient în copilăria subiectului. El trebuie să se elibereze pentru a putea progresa și a-și asuma total deciziile și acțiunile. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dacă el nu ar putea, atunci cine? Așadar, matematicianul real are conștiința curată; nu există nimic ce ar putea fi spus împotriva activității sale, oricare ar fi valoarea ei; matematica este, așa cum am spus la Oxford, o ocupație "inofensivă și inocentă". Pe de altă parte, matematica trivială are multe aplicații pentru război. Experții armurieri și designerii de aeroplane, de exemplu, nu și-ar putea face treaba fără ajutorul ei. Iar efectul general al acestor aplicații este simplu: matematica ușurează (chiar dacă nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
multe îmbunătățiri ar necesita, conține esența problemei. Voi rezuma ceea ce am spus atunci ca o prefață la o discuție mai amplă. Am început prin a sublinia inofensivitatea matematicii: "Studiul matematicii este, dacă nu profitabil, măcar o ocupație perfect inofensivă și inocentă". Îmi mențin opinia, dar este evident că trebuie extinsă și explicată. Este matematica "neprofitabilă"? Dintr-o anume perspectivă, în mod clar răspunsul este nu; de exemplu, oferă plăcere unui număr destul de mare de persoane. Mă gândeam, totuși, la "profit" într-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
În fond, Călinescu dezvoltă cu mijloacele romancierului, datele înscrise în buletinul de identitate din 1927, la 42 de ani: "Statură potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tînăr, care locuiește la directorul de un an de zile... Măriile voastre, am onoarea pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" (25 de minute); aluzia aparent inocentă călăuzește cititorul spre esența relației: O blană rară "doamna Cuțopolu merge la bal, domnul Cuțopolu e oprit acasă de afaceri politice: ...o tînără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul și face patul domnului...", cînd aceasta nu e numită chiar de gura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
casa, rituri, gesturi expresive. La punerea să în scenă, Pariziana nu face economie de mijloace. Totul se pune la bătaie: semnele (bijuterii, costume, maniere) și atmosfera (mister, obscuritate). Resursele spectacolului actualizează stratul ascuns al realității, care rămâne deseori implicit. Aparent inocentă (știind, de fapt, ce este senzualitatea și sexualitatea), Pariziana este, în realitate, o ființă destul de experimentata (fără iluzii în ce priveste dramă familială, a cărei cauza sau victima este), doritoare de o viața publică strălucită. Lipsa de profunzime o face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
despre dragoste 284. Cititoarele găsesc interes în visurile și aventurile eroinelor, care devin modele. De aici și importanța acordată de-a lungul secolului al XIX-lea problemei lecturilor feminine. Se considera că românele dereglează imaginația tinerelor care-și pierd din inocentă, provoacă gânduri ascunse și dorințe necunoscute. De aceea lecturile sunt, uneori, controlate sau interzise. Parizienele totuși le citesc pe ascuns. Pasiunea pentru lectură dezvolta sensibilitatea Parizienei. Sub influența romanelor, ea începe să înțeleagă sensul onoarei, înțelepciunii, sentimentelor. Acest lucru însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ravie, se penchant pour mieux voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]