4,420 matches
-
Iminovici (n. 1705), tatăl lui Petre Iminovici (1755-1811), străbunicul lui Eminescu, acest "străunchi" Vasile Iminovici Rați rămâne o trimitere la spațiul sud-dunărean". Discuțiile pe această temă se pare însă că au fost încheiate definitiv prin cercetările lui D. Vatamaniuc, iar insistențele rămân ca simple speculații, pe care însă nu trebuie să le respingem prea categoric. În fine... Valoarea adevărată a volumului omagial (în felul său) constă în traducerile prezentate, bilingv, arătând pe de-o parte talentul poetic al traducătorilor, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
învățământul din cele două județe ce-i reveneau în oservație. Domnia sa n-a citit rapoartele pentru a vedea cu câtă responsabilitate analizează Eminescu detaliile muncii în învățământ și nici propunerile raționale pentru măsuri ce se impuneau în vederea îmbunătățirii lucrurilor. Desigur, insistența cu care face aceste rapoarte a fost de natură a incomoda pe cei din fruntea inspectoratului și a ministerului. Dar, e oare un semn de schizofrenie faptul că el își făcea conștiincios datoria? Și că toți ceilalți, care lăsau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
practice ale industriei. În sfîrșit, științele moderne cer și ele prin noile lor cuceriri adoptarea unei noi concepții asupra educației. Dintre toate teoriile științifice elaborate în secolul al XIX-lea, J. Dewey a fost cel mai mult influențat de evoluționism. Insistența cu care pedagogul american își întemeiază numeroase idei pedagogice pe tezele evoluționismului ne amintește de adepții principiului educației în conformitate cu natura: J. A. Comenius, J.-J. Rousseau. J. H. Pestalozzi, W. A. Diesterweg. Dacă natura este supusă evoluției aprecia Dewey educația
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ceilalți mari reprezentanți ai educației noi, care au susținut cu toate protestele diverselor orientări religioase că dezvoltarea ființei umane se realizează prin propria sa putere, M. Montessori a acordat divinității un rol important în realizarea omului ca om (deși, uneori, insistența asupra instinctelor, a tendințelor interne, lasă impresia unei poziții dominant biologizante). De altfel, după cum s-a arătat, se află în concepția sa o contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii satului trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu manifestarea "vocației" lor în limitele satului în care s-au născut? Aceeași insistență asupra activității practice o întîlnim și în lucrarea cu caracter filosofic Personalismul energetic (1927). Potrivit acestei filosofii, în care persoana omenească ocupă locul central, personalitatea se desăvîrșește prin muncă: " Pretutindeni munca precede personalizarea" (36 b, p. 250). Personalitate energetică este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost abordată și problema măsurării, a cuantificării datelor obținute, în scopul unei cît mai sigure verificări a ipotezelor. Au fost publicate, pe această temă, mai multe studii privind folosirea metodei statistice în cercetarea pedagogică (59). Se cuvine să fie menționată insistența pe care D. Muster o punea în relevarea virtuților, dar și a limitelor pe care le implică utilizarea calculului matematic în cercetările de psihologie și pedagogie. Pentru a nu se abuza de calculul matematic, cu consecințe dăunătoare asupra rezultatelor, considera
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
p. 25). Mai mult, în 1965, a fost exprimată ideea de a se considera finanțarea învățămîntului ca o investiție, ca una din investițiile eficiente (2, p. 28). Alături de expansiunea cantitativă a educației, în deceniul al șaselea au fost puse cu insistență și alte probleme: diversificarea structurală a sistemelor de educație, actualizarea conținutului învățămîntului, perfecționarea tehnicilor de instruire. Din deceniul al șaselea, Europa începe să simtă și ea ritmul accelerat al istoriei. Dezvoltarea științei și tehnicii se extinde și pătrunde mai adînc
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai presus decît puterea lumească. În restaurarea tomismului era astfel investită speranța într-o reîntoarcere la vremurile de glorie ale catolicismului. Încă de la început, atenția inițiatorului neotomismului s-a îndreptat către școală, către școlile catolice unde s-a propagat cu insistență, încă de la sfîrșitul secolului, ideile lui Toma d'Aquino. În 1880, la Roma a fost inaugurată Academia tomistă; în 1889, pe lîngă Universitatea catolică din Louvain (Belgia), s-a creat un institut superior cu același profil. Relativ curînd au apărut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unor probleme filosofice tradiționale existența, absolutul, esența omului, destinul uman etc. au dat neotomismului un prestigiu ce i-au permis o răspîndire relativ largă (5, p. 9). Ocupîndu-se de om, de problemele sale, neotomismul s-a proclamat cu mereu înnoită insistență ca o filosofie umanistă. În numele acestui umanism a fost abordată și problema educației. Începutul l-a făcut papa Pius al XI-lea care, printr-o scrisoare din aprilie 1927, formulează explicit cererea Bisericii catolice de a-și reprimi drepturile pierdute
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dar capabil să stimuleze angajarea. Tipul ideal de profesor este Socrate; el nu predă, ci întreabă, filosofează împreună cu discipolul său. Amîndoi constituie un "cuplu singular", nicăieri nemaiputînd fi întîlnit unul similar (30). Nu este, fără îndoială, lipsită de interes această insistență a filosof iei existențialiste pe cultivarea responsabilității, în scopul unei existențe autentice, angajate. Calea propusă pentru atingerea acestor obiective este departe de a fi una realistă. La sfîrșitul secolului XX nu putem întoarce spatele științei și tehnicii fără riscul da
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
culturale a trecutului, educația poate contribui la înfăptuirea unei noi ordini democratice (34, pp. 209-210). Școala formează tînăra generație pentru viitor înlesnindu-i identificarea cu idealurile permanente ale moștenirii culturale și prin proiectarea acestor permanențe potrivit cerințelor viitorului. În afara acestei insistențe pe cultivarea unui ideal, pe necesitatea angajării sociale a tinerei generații, reconstrucționismul nu se deosebește prea mult de progresivism; propune o programă de educație generală și integrată și o tehnică didactică orientată euristic. În general, teoria reconstrucționistă a educației situează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a elevului este întîmpinată de Galperin cu următorul răspuns: să se creeze astfel de condiții pentru ca elevul să perceapă sarcina pe care a primit-o ca pe propria sa activitate, "nu mai puțin spontană și naturală"! (9, p. 112). Din insistența cu care P. I. Galperin și colaboratorii săi (12) tratează dirijarea, rezultă că ei adoptă un alt punct de vedere în problema relației dintre învățare și dezvoltarea mintală decît acela exprimat de J. Piaget. Pentru aceasta din urmă dezvoltarea are
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a se mai manifesta morbid, transformînd conflictul patogen într-un conflict normal, relativ ușor de rezolvat. Supralicitarea determinismului sexual a viciat însă în mare măsură psihanaliza (19, p. 48). Se apreciază că sînt exagerate afirmațiile freudiene privind sexualitatea la copil, insistența care se pune pe demonstrarea complexului Oedip în viața fiecărui copil, explicarea nevrozelor exclusiv prin conflictul dintre eu și sexualitate, precum și explicarea progresului culturii umane prin sublimarea tendințelor sexuale. Creatorul psihanalizei a împovărat natura umană cu un inconștient malefic de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trebuit să mintă urmare a cererii tatălui său. Mai târziu însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu pe la ora prânzului, Oprișan e întâmpinat în prag de soția sa, care ținea în mână și îi arăta cu insistență o pereche de ochelari sparți, care parcă au fost călcați în picioare, și-i spune: Uite ce a făcut fiul tău! I-am găsit în fața ușii de la intrare. Oprișan privește stupefiat ochelerii lui sparți și se duce întins la fiul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lumea” te observă, te studiază, te asistă, te judecă și te condamnă. După noaptea nunții, în multe sate, mirele trebuia să iasă în mijlocul adunării cu cămașa însângerată a miresei, dovadă că ea a fost fecioară. La înmormântări, „lumea” cercetează cu insistență sa vadă dacă văduva plânge suficient de mult ca mărturie a regretului și devotamentului ei, dacă nu, apăreau cele mai răutăcioase comentarii și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală, evident după atâtea insistențe și tatonări, reușind să ne înțelegem. Când am crescut, a fost cu mult mai ușor, deprinsesem arta comunicării cu Maia din mers, din relația bunicii cu adulții. Cu limba și comunicarea era o cu totul altă problemă și aceasta pentru că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și mama trebuia să scuture covorul se mai nimerea să-și „topească” existența câte un soldățel în desișul lânos al covorului. Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de mâini, covor ori dușumea, v arunc cutiile de soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
striga cât îl țineau puterile în dorința de-a atrage potențiali clienți: „păcură, vând păcură, veniți de luați păcură”. Emisia sa vocală era atât de puternică și ochii reliefau siguranță, răceală, detașare, încât eu, copil fiind, „înghețam” și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat Lord, care avea un nas mai perspicace decât orice copoi ardelenesc, iar eu îl purtam ca o medalie printre vânătorii însoțitori. În realitate, bunicul nu voia decât să fie cineva care să aibă în permanență
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În buzunarul tricolor al tipografiei Răsăritul, cum și În cel al complicelui său, samsar la asemenea afaceri, evreul cel roșcovan, băgăcios și isteț, cu nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și cu școala neterminată, dar nărăvit de tânăr la fel de fel de afaceri, ca șabăsgoi, adică interpus al evreilor excluși de la importul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amintirile entuzias melor noastre comune de acum aproape patruzeci de ani. Mi-a făgăduit, dar n-a venit la mine nici ieri, nici astăzi. Are treabă, Îmi spune mereu, pe lângă casa lui, pe la gospodăria lui. O fi bănuit, poate, În insistențele mele, mai știu eu ce i-ar turbura astâmpărul de peste cincispre zece ani al penei lui de scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM cu Cora din redacție ca s-o Însoțesc spre casă când, În dreptul străzii Sărindar, Îmi trecură prin minte insistențele fratelui ei, inginerul, care o Îndemna, după succesul primilor ei pași, să intre acum În marea presă de atunci, unde o disciplină - „mira culoasa disciplină“ sau „mecanizare“, În a căror putere de tămă duire scriitoarea nu credea și li se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un prieten al său, coleg de redacție și de aventuri. Cu acesta, Costică Beldie trebuia să susțină un exa men și, pentru că nu-l pregătise, amâna prezentarea În fața examinatorului. Profesorul l-a invitat la examen, dar Beldie a refuzat; la insistențele examinatorului, s-a prezentat. A intrat pe ușă și profesorul i-a spus: „Hai să fumăm o țigară!“ Dialogul astfel purtat, la o țigară, s-a soldat cu promovarea examenului. În timpul campaniei din 1913 a fost Încadrat la „partea seden
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care nu-și va lua gândul de la mormântul gol pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului Romeo Drăghici, însă anulat în Capitala Franței, pe patul de moarte, la insistențele Marucăi), deși cavoul de marmură există la Tescani, făurit de autoritățile oficiale locale. Gânduri, gânduri... Și mai visează premieră de Oedipe la Opera Română din Iași, cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]