4,097 matches
-
nu putem să nu observăm și o necorespondență valorică a rezultatului lor: valoarea logică a conceptului este înlocuită cu valoarea metafizică a principiului, întrucât totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul ei în acest sens sunt conceptele totalității. Cum am văzut, această extensie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În al doilea rând, Hegel nu adoptă structura kantiană a facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371. Dacă intelectul rămâne o facultate de cunoaștere abstractă, a finitului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În al doilea rând, Hegel nu adoptă structura kantiană a facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371. Dacă intelectul rămâne o facultate de cunoaștere abstractă, a finitului și condiționatului, rațiunea, în dubla ei ipostază, își modifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371. Dacă intelectul rămâne o facultate de cunoaștere abstractă, a finitului și condiționatului, rațiunea, în dubla ei ipostază, își modifică funcțiile. Aceste trei facultăți nu mai sunt separate, ci devin momente ale gândirii și cunoașterii. Primul moment este cel al gândirii abstracte, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
condiționatului, rațiunea, în dubla ei ipostază, își modifică funcțiile. Aceste trei facultăți nu mai sunt separate, ci devin momente ale gândirii și cunoașterii. Primul moment este cel al gândirii abstracte, în care se formulează ideile, se pun tezele. Este momentul intelectului. Într-un al doilea moment, intră în joc rațiunea dialectică sau negativă, prin care tezele sunt negate și trec în antiteze. În cel de-al treilea moment, se realizează o integrare a celor două elemente contradictorii într-o structură de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de sinteză. Este momentul în care se construiesc conceptele concrete. Acum intră în joc ceea ce Hegel numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene, se angajează în spațiul ideilor contradictorii sau paradoxale 373 și reușește să ajungă la o cunoaștere a întregului, a nedeterminatului. Dacă pentru intelectul și rațiunea kantiene, contradicția este de nedezlegat, rațiunea speculativă suportă contradicția, găsindu-i dezlegarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene, se angajează în spațiul ideilor contradictorii sau paradoxale 373 și reușește să ajungă la o cunoaștere a întregului, a nedeterminatului. Dacă pentru intelectul și rațiunea kantiene, contradicția este de nedezlegat, rațiunea speculativă suportă contradicția, găsindu-i dezlegarea. Această dezlegare se numește ideea totalității, a sintezei, care-și are corespondentul în conceptul concret. Prin aceasta, Hegel credea că a reușit să redea metafizicii demnitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, în schimb, merge mai curând pe ideea unui pluralism metodologic. La el există tipuri de cunoaștere și tipuri de logică. La Hegel există momente ale cunoașterii și momente ale logicii. De asemenea distincția blagiană dintre cele două stări ale intelectului nu acoperă nici una dintre distincțiile hegeliene. Dacă intelectul enstatic poate fi asemănat intelectului hegelian, intelectul ecstatic nu se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui pluralism metodologic. La el există tipuri de cunoaștere și tipuri de logică. La Hegel există momente ale cunoașterii și momente ale logicii. De asemenea distincția blagiană dintre cele două stări ale intelectului nu acoperă nici una dintre distincțiile hegeliene. Dacă intelectul enstatic poate fi asemănat intelectului hegelian, intelectul ecstatic nu se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
există tipuri de cunoaștere și tipuri de logică. La Hegel există momente ale cunoașterii și momente ale logicii. De asemenea distincția blagiană dintre cele două stări ale intelectului nu acoperă nici una dintre distincțiile hegeliene. Dacă intelectul enstatic poate fi asemănat intelectului hegelian, intelectul ecstatic nu se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare. În primul rând, ecstazia intelectului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de cunoaștere și tipuri de logică. La Hegel există momente ale cunoașterii și momente ale logicii. De asemenea distincția blagiană dintre cele două stări ale intelectului nu acoperă nici una dintre distincțiile hegeliene. Dacă intelectul enstatic poate fi asemănat intelectului hegelian, intelectul ecstatic nu se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare. În primul rând, ecstazia intelectului este un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intelectului hegelian, intelectul ecstatic nu se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare. În primul rând, ecstazia intelectului este un salt în transcendent, pe când rațiunea speculativă este o funcție cu priză la concret. În al doilea rând, ecstazia intelectului înseamnă o concesie făcută iraționalului, pe când rațiunea speculativă acționează în virtutea unui impuls de raționalizare totală a existenței 374. Din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare. În primul rând, ecstazia intelectului este un salt în transcendent, pe când rațiunea speculativă este o funcție cu priză la concret. În al doilea rând, ecstazia intelectului înseamnă o concesie făcută iraționalului, pe când rațiunea speculativă acționează în virtutea unui impuls de raționalizare totală a existenței 374. Din acest motiv, rațiunea speculativă este prezentă ca moment al gândirii la fiecare nivel al cunoașterii filosofice, astfel încât antinomicul intervine în întreaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totală a existenței 374. Din acest motiv, rațiunea speculativă este prezentă ca moment al gândirii la fiecare nivel al cunoașterii filosofice, astfel încât antinomicul intervine în întreaga cunoaștere. La Blaga, el survine numai în anumite situații ale acesteia și doar atunci când intelectul trece în stare de ecstazie. Din acest motiv, pentru Blaga formulele dialectice au trăsăturile cunoașterii paradisiace, pe când cele dogmatice sunt un produs al cunoașterii luciferice 375. Lucian Blaga subliniază că diferența fundamentală dintre gândirea dialectică și cea dogmatică stă în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
soluția antinomiei dogmatice se realizează prin postularea unei zone inaccesibile, iraționale, contrare logicii, ce își găsește expresia în transfigurare. Transfigurarea este modul prin care antinomia dogmatică își află soluția, o soluție doar postulată, imposibil de cuprins cu structurile normale ale intelectului. Spre deosebire, formula dialectică nu are nevoie de transfigurare pentru a se construi. Refuzul sintezei în concret nu se datorează faptului că dogma se referă la ceva transcendent, precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci și conceptual: antinomia dialectică are întotdeauna o sinteză conceptuală într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei dogmatice nu-i corespunde vreun astfel de concept. Formulele dialectice sunt posibile, în opinia lui Lucian Blaga, datorită unei însușiri paradoxale a intelectului uman, aceea de a plăsmui în contact cu concretul intuitiv o seamă de concepte care concentrează în ele iraționalul concretului, irațional la care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de concept. Formulele dialectice sunt posibile, în opinia lui Lucian Blaga, datorită unei însușiri paradoxale a intelectului uman, aceea de a plăsmui în contact cu concretul intuitiv o seamă de concepte care concentrează în ele iraționalul concretului, irațional la care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei unități postulate; momentele concrete antinomice intră în formulă, dar sinteza revelează ceva criptic față de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt raționalizate, pierzându-și astfel caracterul paradoxal și misterios, de poartă de acces spre mister sau transcendent. "Antinomiile transfigurate, de care vorbește Blaga, nu sunt încadrabile pur și simplu în logica lui Hegel, căci aceasta se substituie logicii obișnuite a intelectului și a rațiunii. Ele și-ar pierde într-adevăr orice specific și, în primul rând, pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
măreției acestuia. Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofice de debut, din perioada 1914-1919405 prin preocuparea sa pentru fenomenologia dualități originare, mai exact prin ideea prezenței unor dualități sau antinomii originare imposibil de desfăcut, ireductibile, care nu pot fi cuprinse în dinamismul sau dialectica lor decât depășind puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice blagiene la fondul cultural autohton ar putea să fie primită negativ, ca o formă de închidere. Cu toate acestea, demersul își are îndreptățirea sa. Blaga însuși a teoretizat ideea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ei de valabilitate. De asemenea, această logică "nu suprimă logica terțului exclus". Tot ce face este să-i restrângă domeniul de valabilitate, exact la fel cum "logica" minus-cunoașterii a lui Blaga restrânge domeniul de valabilitate al logicii normale (paradisiace) a intelectului. Basarab Nicolescu arată că logica terțului exclus rămâne perfect valabilă pentru situații de cunoaștere și acțiune relativ simple. În schimb, ea devine chiar nocivă pentru situațiile de complexitate. Or, cunoașterea din secolul al XX-lea, de la un capăt la altul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inductivă, pe "o experiență particulară suprasensibilă, pe "intuiție", care posedă o certitudine nemijlocită, superioară intuiției sensibile și gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de a fi inteligibilă, ca realitatea vechii metafizici, este irațională sau suprarațională, dincolo de lumina intelectului, având totuși o lumină proprie. Această realitate metafizică, prezentă nemijlocit într-o experiență superioară, e Viața, Devenirea, Temporalitatea, Istorcitatea"702. Reprezentantul cel mai important al acestei metafizici este Henri Bergson. La el, intuiția este un fel de dilatare a intuiției
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
O a doua situație este legată de problema limitelor cunoașterii, a imposibilităților ei, sub semnul căreia stă, după câte se pare, ultimul secol 711. Dacă aplicăm grila de lectură a lui Blaga, toate acestea pot fi privite drept limite ale intelectului enstatic. Metoda antinomiei transfigurate și ideea minus-cunoașterii sunt modalități de răspuns la astfel de limite. Prin acestea, filosoful român arată că uneori limitele cunoașterii se pot transforma în căi speciale, provocând transformarea conceptului de cunoaștere însuși, a intelectului și structurilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
limite ale intelectului enstatic. Metoda antinomiei transfigurate și ideea minus-cunoașterii sunt modalități de răspuns la astfel de limite. Prin acestea, filosoful român arată că uneori limitele cunoașterii se pot transforma în căi speciale, provocând transformarea conceptului de cunoaștere însuși, a intelectului și structurilor sale logice. Dar nu numai prin metoda antinomiei transfigurate și ideea minus-cunoașterii întâmpină Blaga aceste situații de limită din gândirea contemporană. Metafizica censurii transcendente nu este altceva decât o construcție filosofică menită să convertească limitele cunoașterii în acte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]