4,214 matches
-
un ziar la altul ca să povestească aceeași istorie și, datorită repetiției, să i se tocească veridicitatea, Ce s-a făcut, s-a făcut, gândi el, nu folosește la nimic să mă tot gândesc. Intră în dormitor și văzu lucind lumina intermitentă a robotului telefonic. Cineva telefonase și lăsase mesaj. Apăsă pe buton, mai întâi se auzi vocea telefonistei, apoi cea a directorului poliției, Vă rog să rețineți că mâine, la ora nouă, repet, la ora nouă, nu la douăzeci și unu, vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă mefiență. Sub politică a existat întotdeauna o pânză freatică de sânge. Contestatorii distrug monotonia epocii. Democrația nu exclude apariția intermitentă a unor insule de mitocănie cetățenească. Nu te poți menține la putere cu ideile cu care ai câștigat-o. Fără ordine stricte, democrația se caricaturizează. Mulți dintre cei cu ascensiuni vertiginoase nu mai iau în calcul și aterizarea. O doctrină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-am prins!, în timp ce-și plesneau intermitent palmele a bucurie, de pulpele picioarelor. După care auzeai: Mama măsii! Ia te uită cum bruiază porcii și escrocii! De multe ori când prindeau postul și-l mențineau așa câteva minute, vedeai pe fețele lor o lumină de satisfacție rar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
conștientă că aici n-ai voie... Fii mai tare. Lasă apa. Discuția celor trei începu să devină numai o simplă părere pentru că orificiul dintre tavanul pivniței și movilă de pământ se îngusta, pe-ncetul, tot mai mult. Se mai auzea intermitent o voce aproape surdă: Vreau apă. Mi-e sete.” 10. 2 decembrie’80. În plin Săgetător. Spitalul X. are A.S.C.R și nu U.A.S.C.R. Baladă pentru calul belit. Nici ciocoi vechi, nici ciocoi noi. Mai simplu: ciocoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tavanul gletuit al bibliotecii, de care atârna lustra cu cinci brațe, ei, Iozefina și cu Gerard, erau extrem de aproape unul de altul. Chiar fuzionau. Gerard era tot mai convins că erau făcuți numai unul pentru celălalt. Deasupra ei, Afrodita, apărută intermitent, ca un abur ridicat ușor la tavan, îi zâmbea lui Gerard favorabil pentru a nu știu câta oară. Daîși zicea el-îi declari dragostea. O răpești. Ea divorțează de Sima. Te căsătorești cu ea. Căsătorie cu o... leliță! -vor comenta părinții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adică de noi, așa cum făceau scriitorii reacționari, de dinainte de 1944, de pe vremea burghezo-moșierimii. Da, da, da. Așa cum făceau reacționarii. Cum prindeau personajul, măi nene, dădeau cu el de pământ, ca pe vremea iobăgiei... - Dumneavoastră nu sunteți personaje, tovarășe director... insista intermitent Gerard. Ba da. Și uite aici, îți poate confirma dl. Regizor că-ți bați joc de noi, personajele. Oare noi mai trăim, tovarășe, pe vremea când nici măcar Liviu Rebreanu nu o întrebase pe Ana (auzi ce tupeu!) dacă voia să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea pe semne, două străzi și ajungea acasă. Dar sincer, n-ar fi vrut să ajungă în camera aceea aproape goală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu-se deasupra ei, și în depărtare, socoti că pe lângă plajă, urlă o sirenă. Grăbi pasul, tot mai neliniștit, dar trebui să se lipească de stâlpul unei porți când o altă mașină neagră se ivi la vreo două sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii de acolo licăreau farurile camioanelor și vehiculelor administrației locale. Alte lumini galbene, intermitente se vedeau și de cealaltă parte a orașului - utilaje de tractare strângând automobilele defecte, mașini de salubrizare și pentru repararea drumurilor. Părea că întreaga așezare era demontată pentru a fi dusă în alt loc. Dincolo de oraș, vastele câmpii cenușii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mă simțeam cât de cât ușurat că Ruth și John vor înțelege; eu și Ian ne luam zborul spre primele linii ale frontului. Scout se uita fix pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta într-o mișcare precum cea a frunzelor pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oară, sensul evenimentului Îi scăpă aproape total. Peste ani, când făcea o lucrare izbutită la franceză sau la istorie, Bruno Încă voia să vorbească despre ea cu bunica. Sigur, Își spunea imediat că e moartă; Însă era doar un gând intermitent, ce nu le Întrerupea cu adevărat dialogul. Când Își luă examenul de agregație În limbi moderne, comentă Îndelung cu ea notele obținute; totuși, Începea să nu mai creadă În aceste discuții. Cumpărase atunci două cutii cu cremă de castane; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însă Întorcea capul timp de câteva secunde, totul trebuia luat de la capăt; trebuia din nou, cu eforturi, ca atunci când Îți acomodezi privirea pe un obiect apropiat, să distrugă acel sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se formau litere. Puțin câte puțin, aceste litere căpătară consistență, formând pe zid un basorelief mișcător, Însuflețit de o pulsație grețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un colț de gură, și roși, cum se întâmpla ori de câte ori nu izbutea să rezolve repede, printr-o eschivă abilă, răspunsul complicat. Vecinul înțelese că se întâmplă ceva. Cunoștea de-acum modul în care celălalt își învăluia întârzierile, înde lungi și intermitente presiuni tulburi, stânjeneala și acest simulacru de surâs eșuat. Se ridicase, într-adevăr, ieșind din sală, încercând, din nou, înainte de a închide ușa, să zâmbească. Reveni peste un sfert de oră, când Vera se mutase în alt grup. — Ai o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
titlu și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE MINUTE ALE ACESTUI FILM. VEȚI FI AVERTIZAȚI DE LUMINA ROȘIE INTERMITENTĂ. Bunicul mă apucă brutal de mână și mă trase de acolo. — De ăsta ce ziceți? spuse tata. Eram în fața unei clădiri mai mici și mai puțin impozante care se prezenta drept „Singurul cinematograf independent din Weston“. Mama și bunica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o seară, la două sau trei zile după cina de la Mandarinul. Își revenise destul de repede după spaima trasă atunci și acum eu eram cel care avea probleme cu somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sora șefă, care-avea o barbă mică. Și dezaprob părerea bunului meu prieten de la TÎrgoviște, urît oraș, potrivit căreia „luasem pe umerii mei durerile complicatei mașinării omenești”. Care mașină, care dureri, care umeri. Eu n-am umeri. Am o privire gri, intermitentă. Ea mă-mpiedică să fiu uman. Ideea cu pornirile mele de-a căuta leacul universal o avea și Mircea Martin, care scria undeva: „Impresia de răutate pe care riscă uneori să o lase o astfel de proză e numai aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Poezia este, Într-adevăr, zdrobitoare, În ciuda lipsei inexplicabile a fiorului produs de batoză În razele dimineții, Însă atragem atenția că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea mai în larg cu el însuși. Deîndată fugea în el și cu el din el, mistuindu-se într-o lumină de lună, ca într-o catedrală a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]