4,202 matches
-
didacticul cuvânt eminamente didactic "silitor", poartă, în rădăcina sa, elemente comune cu ale celui de "silă". De aceea, mult timp după ce am părăsit băncile școlii, după ce mi-am deschis în viață drumul pe care-l urmez, trecutul acesta mi-a inundat subconștientul, mi-a tulburat somnul, mi-a populat mai ales visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
despărțea foarte frumos mlaștina de lac, exact ca o separare între bine și rău. Locomotive ce tractau trenurile forestiere Bine-nțeles acel loc de trecere a căii ferate forestiere era amenajat în așa fel ca niciodată mlaștina să nu poată inunda terasamentul căii ferate. Acest loc se găsea la poalele dealului unde era și Colonia Cehă și la 15-20 m de stația de încărcare a cărbunelui sosit pe calea aerului, cu funicularul, de la puțul cinci Unteriș. Din acel mic lac pornea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dimineață precum eram obișnuit, am și plecat pe faleza ce era destul de aproape, la circa 10 - 15 minute de mers pe jos, pentru a prinde răsăritul soarelui. O nouă zi în care zborul pescărușilor, valurile mici și liniștite al Dunării inundate de primele raze ale soarelui, anunțau o zi superbă de vară. Am imortalizat mai multe peisaje care doream să rămână o amintire vie a clipelor de neuitat. Dacă ar fi să realizezi în fiecare zi din același loc răsăritul sau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește uneori pe titan, din pricina luminii care inundă muntele. Toate suferințele sale s-ar rezolva dacă ar uita povestea focului. Nu, n-o va face. Vulturul trebuie să coboare acum din nou. Narcis Primul dintre grecii antici care a Încercat să ducă la ultimele consecințe deviza ce va
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bine și rău. Numai cei puternici pot trece cu brio. Undeva, în muntele din ea, se produse o avalanșă. Zăpezile care se așezaseră rând pe rând în mintea ei se topeau cu repeziciune, transformându-se în ape tulburi ce-i inundau sufletul chinuit în acel moment de neliniști. Trupul ei era biciuit ca un ocean fără margini de furtuni și ploi reci. Aștepta o alinare de la soartă, ca un pom care așteaptă binecuvântarea cerului și a pământului pentru a supraviețui. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine îngrijită, gata să-nflorească, pe care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te afli sub o cascadă uriașă, iar stropii mari și reci vin peste tine și-ți inundă sufletul de plăcere. Clipele erau tăcute, dar renunțară și unul și altul a se mai privi în secret. Ea își dorea ca dragostea întâlnită săi fie o ștafetă de lumină în viața ei, să nu fie o bijuterie împrumutată, neîngrijită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fie lungă și frumoasă. Trebuia să reflecteze și să hotărască singură totul. Considera căsătoria ca pe o afacere. Odată încheiate și semnate actele, avea să schimbe definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un stol
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot vinul din pahare. Dragostea nu are o măsură ca toate celelalte. Ea își creează singură moneda ei, iar noi ne schimbăm fie din iubire, fie din ură. În dragoste trebuie să existe un circuit continuu. Ea te cuprinde, te inundă, vine din interior și-i mai palpabilă decât cele mai frumoase vise. Dragostea este o artă, ea te învață să iubești, să simți că trăiești, să prețuiești... Toate aceste atingeri îi adusese o noapte foarte tihnită. În liniștea aceea se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Apoi pentru prima oară adormiră unul în brațele celuilalt. Mâncaseră din mărul păcatului. Dimineața, când se deșteptă, avea senzația că era mai puțin viguroasă, mai slăbită fizic decât fusese înainte cu o noapte. Cele două camere de la etaj erau demult inundate de lumina strălucitoare a dimineții, iar soarele își trimitea câteva raze pe covorul din mijlocul camerei. Ea dădu pilota la o parte, se ridică în capul oaselor, își ridică genunchii ajungând cu ei până la piept și își rezemă fruntea de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și oamenii îi păreau mult mai buni ca înainte. Câte lucruri minunate poate face o iubire! O răcoare plăcută parcă îi inunda sufletul care încetîncet devenea un suflet de mamă adevărată. Să cunoști și să trăiești acest mister al dragostei dintre o mamă și un copil era o mare fericire de care mulți nu au șansă sau curaj să profite. Ceea ce nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi anulată nici cu dinamită, tandrețea, bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nepoata ei pe un cal alb și atunci lucrurile se vor schimba în bine și vor ajunge acolo unde își doresc. Era golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
comunele rurale” <endnote id=""(611, p. 165)/>, parlamentarii evrei au protestat, considerând că această solicitare este ilogică „tocmai din punct de vedere antisemit” : „Ei [= antisemiții] ar trebui să aibă un interes ca evreii să se Îndeletnicească cu agricultura, pentru ca să nu inunde - după cum spun ei - comerțul și meseriile. Vreți să românizați orașele, atunci Încurajați emigrarea evreilor din orașe la sate. Dar dacă vreți să excludeți pe evrei de la posesiunea terenurilor rurale, atunci continuați sistemul din Evul Mediu, care ne-a adunat În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Kisel. Soarele de primăvară încălzea puternic și sub razele sale, zăpada s-a topit repede iar apele au umplut gropile și locurile joase. Faptul acesta îl îngrijoră pe Costache gândindu-se că șoseaua spre intrarea în satul Rediu, era adesea inundată de apele ieșite din matca râului Bârlad. înhămă caii, mai verifică odată cum e așezată marfa și după ce-și făcu o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unii și alții dintre cuceritori. Exact invers decât în Egipt, unde populația locului a fost asimilată cuceritorului otoman. Unde pot fi găsite răspunsurile și ce întrebări mai ales ne putem pune cu toate acestea? Căci Hania - Veneția Cretei, cu piața inundată de cafenele, taverne, cu străzile înguste, cu tot ce-au lăsat în urmă venețienii, a fost ocupată, paradoxal, nu de cuceritori, ci de cei cuceriți cu spiritul caracteristic acestui popor, vesel iubăreț și muncitor. După ce-am dormit câteva ore
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să intram în Slovenia în aceeași seară. Și am făcut foarte bine, căci după vreo două ore de mers, ne-am liniștit, datorită peisajului minunat al țării despre care nu știam aproape nimic. Slovenia - o țară de poveste, curată și inundată de case cochete, cu flori a căror bogăție nu face decât să te liniștească. Am înnoptat la Ptuj, la un hotel cochet, cu cameră luminoasă și curată, cu o mică bucătărie, de care ne-am folosit pentru a cina și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de sear) a Alexandrei și s-au mirat c) umbl)m pe jos printr-un cartier periculos. De pe trotuar, au r)mas s) supravegheze zona. Nu voiau că oaspeții președintelui s) fie atacați și jefuiți. În spatele nostru, Casa Alb) era inundat) de lumin). Invitații continuau s) danseze În splendidele saloane vechi. Curând dup) aceea, un b)trân taximetrist negru a oprit, salvându-ne din ploaia aceea rece. „Bine, hai”, zise el, „urcați!”. Și așa am plecat acas). Mâncaser)m sup) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
decorul acestei opere trebuie să reflecte În imagini Îndrăznețe forța exuberantă și plină de bucurie a muzicii. Am fost plăcut surprins să descopăr condițiile de lucru extraordinare puse la dispoziția unui regizor care debutează la Met. Mă așteptasem să fiu inundat de restricțiile caracteristice unei instituții gigantice, care de obicei fac munca imposibilă, dar la Cellini nu a fost deloc așa. Dimpotrivă, toate propunerile mele au fost Încurajate. Niky Wolcz a adus cu el de la Columbia un grup compus din cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lăuntrică a faptului că eu sunt eu și că părinții mei sunt părinții mei a apărut abia mai târziu, când a fost direct asociată cu descoperirea relației dintre vârsta mea și vârsta lor. Judecând după puternica lumină solară, care Îmi inundă memoria, când mă gândesc la această revelație, cu stropi de soare aruncați prin Împletitura de verdeață ce Încerca să-i acopere, prilejul acesta a fost poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la întrebarea "pentru ce?!". Istoria nu este numai o înșiruire de date, războaie, cauze, întâmplări de odinioară. Istoria înseamnă și sufletul vremurilor sufletul de totdeauna al unui popor acel șuvoi năvalnic al timpului ce curge, ce vine, vine din trecut, inundă prezentul și se revarsă spre viitor... Dacă am reușit să scot la lumină aspecte uitate sau tăinuite și adaug eu "intuite", din zbuciumata istorie a lui Ștefan cel Mare, a Moldovei lui, a României de totdeauna, înseamnă că mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mie de săbii... Ștefan se oprește la fereastră. Respiră adânc, tulburat. I se perindau prin minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe la 11 seara); mă aflu deja culcat, pe străvechiul divan, adus de la Cluj, și mutat dintr-o cameră în alta - acum se află aici, în prima -, cu o carte pe piept, căci fusesem nevoit să renunț la lectură; lumină puternică, inundând „scena” pe care se desfășoară, în picioare, tata, de abia întors acasă, băut dar nu beat, cu chef, cum se spune. De obicei, când întrece măsura, mă irită teribil, evit, ostentativ, să vorbesc cu el sau, dimpotrivă, mă năpustesc, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva minute de vorbă cu mine. Orice umbră de teamă mi s-a risipit. Spațiul primei mele întâlniri cu Tiberiu Utan mi-a rămas în amintire inundat de lumina zâmbetului său. Așa a înțeles el să întâmpine un debutant. Fără nici un fel de morgă oficială, ca un prieten mai mare, cu o totală încredere acordată „în alb”. Deși tânărul sfios din fața lui era, cum se spune, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]