5,195 matches
-
mai nesatisfăcut de activitatea lui de profesor, chiar dacă importanți filozofi 84 GÂNDITORUL SINGURATIC din generația următoare - Georg von Wright, urmașul său la catedra de la Cambridge, Norman Malcolm sau Stephen Toulmin -, care i-au frecventat în această perioadă lecțiile, au fost izbiți de vigoarea și prospețimea gândirii sale. Von Wright - care după prima lecție a lui Wittgenstein la care a asistat, în martie 1939, nota în jurnalul său „cea mai puternică impresie pe care mi-a făcut-o vreodată un om“ - își
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1949 pe când locuia, ca student la Cambridge, în casa lui von Wright. Mai multe săptămâni au luat masa de prânz împreună. Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest lucru nu era în favoarea lui. A fost o primă manifestare a tendinței lui Ludwig de a se judeca foarte aspru, cu deosebire atunci când întâlnea oameni pe care îi socotea superiori lui din punct de vedere moral. Ceea ce l-a izbit a fost că fratele său acorda prioritate respectului față de sine în raport cu părerea bună despre el a celor din jurul său. 9 Notele lui, îndeosebi la discipline de științe ale naturii și tehnice, au fost slabe. Note mari a avut doar la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și, prin urmare, ale lumii, dar ele nu spun nimic.“ Nu se poate spune că există diferite tipuri de lucruri, obiecte, fapte, relații - dar diferitele tipuri de simboluri o arată. (R. Monk, op. cit., p. 119.) 28 Este ceea ce l-a izbit în mod neplăcut pe Russell încă devreme, la începuturile comunicării lor intelectuale. În 1912 îi scria lui Ottoline Morrell: „Mă tem în mod serios că nimeni nu înțelege ceea ce are el în vedere deoarece nu oferă nici un fel de argumente
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să facă ceva ce Wittgenstein însuși nu ar fi aprobat. Aceste observații se încheie cu precizarea că el nu va expune „nici argumentul lui Wittgenstein, nici pe cel al lui Kripke, ci mai degrabă argumentul lui Wittgenstein așa cum l-a izbit pe Kripke, așa cum a prezentat o problemă pentru acesta“60. Luându și astfel multe precauții, Kripke nu va ezita totuși să-i atribuie lui Wittgenstein formularea unui „paradox sceptic“, să susțină că acesta ar fi inventat cea mai originală și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sistemelor, au fost sortite eșecurilor. La ora actuala programele informatice din ce În ce mai sofisticate forțează inevitabil organizațiile să Își regândească procesele fundamentale. De exemplu În loc de 10 contabili acum e suficient unul singur și un soft adecvat. Aceste programe ambițioase de “reengineering” se izbesc de aceleași probleme: doar 10% din problemele ridicate În astfel de implementări sunt de natura tehnică sau de proiectare și 90% sunt create de rezistența culturii organizaționale. Mai puțin de jumătate din firmele care au adoptat programe de schimbare de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care a nimerit "cu oiștea-n gard", crește un poem voios. Până la un punct, bravul Ieremia, "stângaci și greoi", fără simțul proporțiilor, e un alt Dănilă Prepeleac: "Drag mi-era Ieremia de câte ori, în jur, / oamenii îmi dădeau vești despre viitor / izbind în garduri vechi, / câteodată frumoase și trainice". Capodopera lui Geo Dumitrescu este Câinele de lângă pod, o "poveste sentimentală" (470 versuri) în notă patetică; om și câine într-un analogon chemând la reflecție încetează de a reprezenta antinomii. Compozițional, povestea e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze odihnitoare; un orizont matinal îi pare "un curcubeu culcat la margine de lunci". Altă dată: "Ninge cu ochi de pește; / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / oarbe și fără stăpâni". Intervin accente patetice: "Mă las în continuare de mine însumi plâns / ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pendulează între deconstrucție și montaj inedit; citatul livresc și faptul divers orientează spre viziuni sucite, răsturnătoare. Fac impresie în Poeme câteva creații soresciene fundamentale pagini reprezentative în întregul context poetic al celui de al șaptelea deceniu. În textele în cauză izbește tonul serios, grav, patetic. Drumul, bunăoară, e parabolă și meditație. Un tren venind dindărătul cuiva care, "gânditor și cu mâinile la spate", merge pe calea ferată nicicând nu-l va ajunge din urmă ("martor mi-e Zenon"; aceasta fiindcă omul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fost ori vor fi Străbătute de ilustrele roabe Cu personaje surâzătoare și hodoroabe (Aristotel, de pildă, Meister Eckart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o anumită allegria, atitudine neaderentă imersiunilor în abisal. Fixat într-o atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător de paradox și contrasensuri perseverează în fabulos inventând o lume de panopticum, în lumină rece. Asistăm la o inteligentă comedie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și nominaliștii arabi, eseurile lui Montaigne, Divanul lui Cantemir, și multe altele. Într-o noapte însă, bântuit de muzica unei idei, întinde mâna într-un raft, după o carte. Atunci golul s-a prăbușit peste el ca un zid uriaș, izbit de moarte... Evoluția poetului (împărțindu-se între versul tradițional și verslibrism) e mai puțin una de stil, de limbaj, cât de adâncire în întrebările primordiale prin intermediul metaforelor esențializate. Constantă e preocuparea de a imprima reveriilor intelectuale, fluidului, priveliștilor astrale și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de viață dinamic, în permanentă schimbare, dar aflat sub controlul și sub influența noastră, mai bine zis a alegerilor noastre. 5.12. Un nou avatar Microscopia și telepatia sunt printre cele mai bune căi de cunoaștere. Această revelație m-a izbit abia ieri provocîndu-mi o metamorfoză a sufletului. Am înțeles, în plus, că mi se pregătesc noi false și surprinzătoare surprize. Sper să țin pasul. Cea mai caracteristică caracte ristică a noastră este incapacitatea de a rămîne sufletește "up to date
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
perspectivă va presupune asumarea, măcar în linii generale, a unui set de valori comune la nivel planetar de către întreaga comunitate. Nu înseamnă că acest proces va implica o nivelare completă a societății umane. Să nu uităm că globalizarea s-a izbit puternic de ceea ce ține de local. Adesea, locurile, cu specificul lor bazat pe o realitate geografică și istorică, au o rezistență de care această forță se lovește ca un zid. Poate că globalizarea ne va prinde, pe noi, românii, la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea firească, moartea Casandrei, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se va arăta în sfârșit. Să fie oare vorba despre ușa camerei secrete a memoriei? Într-adevăr, Necunoscutul se trezise din coșmarul lui strigând: visul fusese „înfricoșător de real”. Numai că visul nu poate fi povestit, spune el, căci „mă izbesc mereu de ușa camerei interzise”. Camera trecutului, despre care se știe bine că: „Fie și simplul fapt de a avea o cameră secretă e o adevărată nebunie”. Și totuși, tocmai de aici, din această cameră secretă, își extrage teatrul materia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul orfic omenirea ia naștere din cenușa Titanilor izbiți de fulgerul lui Zeus În chip de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca, bănățeanca din Graniță cu cârpa încornorată și cu opreg din șerpi multicolori. Pădureanca purtând pe mâneci podoabă masivă, compactă și cu mărgele, care dau ritm și linie șoldului. Te izbește costumul țărăncii de la Pitești, strigător ca un răsărit de soare, nu mai puțin și aproape antipodic al lugojanului în negru solemn. [...] Galeria acestor contemporani și strămoși e vastă cât țara (Ibidem, p. 271). Același duh al pitorescului îl vede Blaga
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
răni(6); agresiune(6); da(6); mingea(6); piatră(6); agresa(5); agresiv(5); agresivitate(5); bătut(5); lovitură(5); a păli(5); ură(5); atinge(4); minge(4); sînge(4); urît(4); (3); băț(3); box(3); brutalitate(3); izbi(3); mîngîia (3); nervi(3); picior(3); putere(3); rău(3); sparge(3); trînti(3); violent(3); vînătăi(3); a plesni(2); băiat(2); bătea(2); bici(2); bîtă(2); cade(2); distruge(2); dureros(2); fată(2); impact(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unui model evolutiv care ține cont de imprevizibilitate și de rolul întâmplării în cadrul „selecției naturale”, deși mediul evoluției este de data aceasta unul informațional, desprins de naturalism (vezi Fontana, Wagner și Buss, 1995Ă. Accelerarea evoluției este un fenomen care se izbește astăzi de posibilitatea selecției non-naturale în cadrul ingineriei genetice: mutațiile genetice pot fi supuse controlului tehnologic, astfel încât umanul poate obține monitorizare asupra propriei evoluții. Constituirea „fizicii artificiale” sau a fizicomimeticii, o nouă abordare asociată vieții artificiale și roboticii, își propune să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
despre ei. Vreau să zic că cei mai mulți dintre ei au trecut prin viață fără ca cineva să îi privească în ochi și să îi întrebe cum de se suportă pe ei înșiși. Aveam aceeași reacție și la liceu. Peste tot te izbești de oameni nesinceri, și e destul de greu să te înțelegi cu ei, cel puțin pentru mine”. Persoanele care au dat glas acestor puncte de vedere sunt acum dedicate schimbării perspectivelor și manierei de comunicare interpersonală în actul de conducere. Totuși
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
științific și de acțiune socială. Întâlnim aici un Gusti cald, ușor sentimental, apropiat de problemele și necazurile țăranului, înțelegător cu unele scăderi morale (alcoolismul), explicându-le prin crunta sărăcie în care țăranul se zbate. Preocupat de dobândirea încrederii din partea săteanului, izbit de „ruptura spăimântătoare” produsă între țărani și orășeni, necăjit de faptul că țăranul și-a pierdut încrederea („din primul loc ești privit ca străin, străin de port, de apucături, de tot”) - „și lipsind încrederea, s-a dus pe copcă orice
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și el ireal.” (III, 279-280). Și, în acest context, urmează exultanța (cumva mistică) de a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]