3,897 matches
-
ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost Îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să Împart la toți acest sentiment de bucurie lăuntrică. Ies afară pe alee și mă opresc În fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, Împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă Îți spune ceva tainic, că a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lumânări aprinse În mâini și cântau: Mergi la Cer și Te Așează... Doamne ce frumusețe era...În glasul clopotelor și lumea cânta, era pe Înserate. Se contopeau Cerul și Pământul, Îngerii și oamenii. Era ceva care ne transforma, o lucrare lăuntrică. Priveai lumea, pe fețele lor tăcute și luminoase, spunea ceva tainic...ochii abia mai puteau ascunde la unii lacrimile. Te trădau, te făcea să privești În tăcere, În taină. Toate vorbeau tainic, aștepta ceva... După ce se s-a Înconjurat biserica
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat de cei care îl cunoșteau, a avut adversari care i-au pizmuit prezența. Gloria a cunoscut-o mai târziu. Adevărul este că marele chirurg a trăit într-o epocă nepotrivită cu structura sa lăuntrică; într-o epocă de suveranitate a mediocrității, el nu-și putea găsi refugiu decât în sala de operație. Nu știu dacă am dreptul să spun că s-a izolat; dar nu-mi pot reprima memoria care îmi evoca, de câte ori îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
M. Sadoveanu, I Agârbiceanu și V. Voiculescu (p.220). Mic dicționar de termeni de estetică, teorie literară și stilistică. Expresionism. Mișcare artistică apărută la începutul secolului XX în Germania dar răspândită dincolo de granițele acesteia. Expresionismul cultivă expresia literară a vieții lăuntrice, problematice. ... Expresionismul se manifestă în creația unei lungi serii de artiști germani ca O. Kokosehka, W. Kandinscky, P. Kllee, E. Munch, G. Benn, G. Trakl, F. Werfel, E.Tofler, E. Brecht, R. Wiene, F.W. Murton, F. Lang etc. La
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Munteanu, G. Tutoveanu, I. Valentin și alții. După sosirea la București „Ion Pillat, Nichifor Crainic și cu mine am întemeiat curentul așa numit tradiționalist în poezie, deși se zice că Adrian Maniu făcuse astfel de poezii mai înainte. Nu știu ce fluid lăuntric ne-a legat pe tustrei: Pillat din Dorohoi, Crainic din Vlașca și eu din Buzău. Țin să declar că activitatea mea poetică se datorește în mare parte lui Ion Pillat. El m-a îndemnat, m-a obligat să scriu”(Gânduri
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale pentru creația lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi, înțelepți ai lumilor"), eroi afectivi ("sensibilitatea emoțională a geniului, un geniu care trăiește intens și cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de sentimente și atitudini") și eroi creatori ("purtători ai eului eminescian, la nivelul imaginarului creator, în ipostaza plenară a poetului"). Capitolul central al studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare drumul în viață. Primul care a plecat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și clocotul interior. Cu siguranță este acel vector de rezonanță între sufletul și trăirea ta, pe de o parte, pe de altă parte, chemarea și identificarea rădăcinilor tale ca om. De fiecare dată când intrarea o facem dinspre Focșani, evoluția lăuntrică se multiplică și aceasta nu întâmplător, poarta de intrare în cartierul copilăriei și tinereții mele fiind marcată de prezența, pe partea dreaptă, a cimitirului ortodox „Sfântul Mina”. Ușor flancat, în fața celui ortodox, apare cimitirul musulman cu însemnele semilunii turcești, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în a lucra cu oamenii, chiar și cu copiii. Când își făcea apariția
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici. Orice piesă vestimentară
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
treaptă la trecerea în clasa a XI-a, toate aceste aspecte mi au călit voința și mi-au oferit clipe frumoase în compania unor colegi absolut minunați. Au fost clipe magice pe care doar în virtutea vârstei adolescentine și a vibrației lăuntrice ți le poți explica, asuma și cu care îți poți identifica la un moment dat nivelul cerințelor ce vin din lăuntrul tău. Erau atât de multe întrebări, dileme, iar singurul nostru ajutor, potențial ajutor în soluționarea oarecum rapidă și factorial-permisivă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-ului meu dumnezeiesc. Este un numitor grefat și statuat pe acele coordonate ce dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici gândindu-mă evident la profesionalismul acestor oameni. Ce-i deosebește însă? În mod cert specialitățile medicale, poate frământările lăuntrice, însă dincolo de toate și de tot, rămân oamenii, „oamenii puzzle-ului meu dumnezeiesc.” Nu există și n-am prefigurat o ordine în prezentarea domniilor lor, am respectat doar momentul întâlnirii pe această schemă de puzzle, așa cum mi-a rânduit-o bunul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Cu siguranță bunul Dumnezeu știa că în acest puzzle divin voi avea nevoie de o piesă rezonantă amintirilor mele, a celor legate de Brăila noastră dragă. Un om a cărui prezență mă relaxează, dar în egală măsură îmi tonifică arderile lăuntrice. Indice de personalitate, conștiinciozitatea. Doamna doctor, Egidia Miftode, conferențiar doctor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, specialitatea boli infecțioase. Am ajuns în clinica condusă de doamna doctor pe fondul unor probleme ce mi-au răvășit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a fost făcută În pripă și că m-am Împărtășit cu nevrednicie. În plus, nu m-am simțit pregătit sufletește, iar În această privință Părintele Arsenie Papacioc avea perfectă dreptate: Nu timpul decide când trebuie să te Împărtășești, ci pregătirea lăuntrică, văpaia care arde În inima ta. Or, furat de proiectele mele, văpaia abia dacă a pâlpâit În această lună. Mai grav e că nici cele lumești n-au produs roade, pierzând pe ambele planuri. Nu-mi rămâne decât să mă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Dumnezeu, e un spațiu care ține de domeniul invizibilului. Se spune că un asemenea spațiu intermediar desparte și lumea oamenilor de lumea tenebrelor, de lumea demonică. Dar eu unul n-am fost niciodată acolo, nu-l cunosc, probabil structura mea lăuntrică nu mi-ar permite să rezist acolo. Aici, în văzduh, aici sunt acasă, așa cum erai tu în orășelul Serenite. Aici îmi duc traiul, am venit de sus, repet, ca păstrător al cărții pecetluite. Pentru cei de jos, de pe pământ, noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să fie mai bună, s-a înrăutățit: îl stăpânea o frică fără seamăn, era sigur că această acalmie e aparentă, e provizorie și că de fapt anchetatorii îi pregătesc ceva groaznic la care el n-o să reziste. La propriu, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din locațiile unde se desfășurau manifestări de cultură nu a fost nevoie de forțe de ordine. Nu s-au văzut, la vreo sală de concerte, oameni în uniformă. Comportamentul civilizat de grup a făcut parte, după cum se vede, din pornirile lăuntrice ale fiecărui om dornic de normalitate. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să trecem cu vederea, și să nu dăm cezarului ce-i al cezarului, având în vedere ireproșabila organizare civică asumată de ARTEXIM sub directa supraveghere a sufletistului director
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în camera de anchetă, îi țineau cu fața la perete și cu diferite întrebări îi determinau pe ai mei să facă declarații împotriva mea. În urma acestor fapte m-au introdus iarăși în celulă și în acel moment m-a cuprins o durere lăuntrică și am simțit că vorba „mi s-a făcut părul măciucă în cap” a devenit o realitate pentru mine, de atâta durere psihică; am simțit o fierbințeală la față, am simțit cum s-a ridicat de la sine părul pe cap
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Comparam rândurile D-tale cu cele primite în același timp de la Enescu - rânduri „culturale“, străine de orice sondă în adâncime - și-mi spuneam că hotărât ești de undeva din Răsărit. Nu ține cumva de aceeași ordine de lucruri și haosul lăuntric de care-mi vorbești? Am renunțat de mult să fac bine „prietenilor mai tineri“. Din contactele mele variate m-am convins că lucrul cel mai bun care mi se poate întâmpla este să cunosc. E adevărat, felul meu de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și adevărată este să mergi pe drum, unul după celălalt. Cortegiu... Drumul nostru... Drumul tău. Drept înainte, fără să privești înapoi. Căci pentru noi cultura nu este plăcere, nu este un mijloc de a ajunge la bunăstare, ci o necesitate lăuntrică. De aceea mergem către ea întreaga viață, fără tristeți și fără regrete. Visul nostru este să trăim în ea, prin ea și pentru ea... și ne înfăptuim visul. Tot restul e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă adun la loc. O făceam în mod incestuos, așa mi se pare astăzi. Tânjeam după „raporturi normale“ cu lumea și le blocam eu însămi pentru că nu lăsam lucrurile în voia lor. Aș fi avut teribil nevoie de un repaus lăuntric, dar nu știam cum să-l dobândesc. Cred că nimic din toate astea nu mi se citea pe față. Nici prin gând nu-mi trecea să vorbesc despre asemenea lucruri. Goana buimacă din cap trebuia tăinuită. Oricum, în dialect nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
azi multe lucruri nu le gândesc în cuvinte: nu le-am găsit pe cele potrivite nici în germana satului, nici în germana de la oraș, nici în română, nici în germana din Est sau din Vest. și în nici o carte. Domeniile lăuntrice nu se suprapun cu limba,ele te târăsc într-acolo unde cuvintele nu-și pot avea sălaș. și, adeseori, tocmai despre lucrurile esențiale nu se mai poate spune nimic. Iar impulsul de a vorbi despre ele funcționează bine tocmai pentru că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a emigrantului Semprun, care în timpul dictaturii franchiste a trăit printre străini. Semprun spune: „Nu limba e patria, ci conținutula ceea ce se vorbește“. El știe că, pentru a putea aparține unei colectivități, e necesar să dispui măcar de un minim consens lăuntric în ce privește conținuturile vehiculate prin vorbire. Cum i-ar fi putut fi lui spaniola patrie, în Spania lui Franco? Conținuturile limbii materne fiind îndreptate împotriva vieții sale. Constatarea lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“ invită la reflecție, în loc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
interzise. Pentru a nu părăsi teritoriul a ceea ce e permis, autorii angajați ideologic se mărginesc să prospecteze în textele lor noi variante ale unor prefabricate. Care nu variază decât în măsura în care întregul nu-i pus sub semnul întrebării. O îndatorire morală lăuntrică, venind din motive foarte personale, îi irită și deconcertează pe amatorii de ideologie. Căci o asemenea îndatorire nu cunoaște obligații față de întreg, și mai mult de-atât: ea știe că orice text se ferește de ce-i previzibil, fuge de terenul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]